Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1697/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1697/2008
Ședința publică din 5 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva Sentinței civile nr. 170/CA din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat - reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului recurent PENITENCIARUL BISTRIȚA, consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind părțile în proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru - fila 12 din dosar și are aplicat un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei - fila 11 din dosar, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații.
La data de 2 septembrie 2008 pârâtul intimat Ministerul Justiției a înregistrat la dosar întâmpinarea sosită prin fax și ulterior, la data de 4 septembrie 2008, prin poștă, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul pârâtului recurent PENITENCIARUL BISTRIȚA care arată că nu are ale cereri, motiv pentru care Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent PENITENCIARUL BISTRIȚA solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. În susținere arată că această suspendare de drept a fost una legală, neavându-se fonduri la dispoziție.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.170/CA din 08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANELOR, reprezentat pin B-N și MINISTERUL JUSTIȚIEI și în consecință a fost respinsă acțiunea reclamantului, reprezenta de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, față de acești pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Totodată a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR i PENITENCIARUL CU REGIM și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art.8, lit. a din nr.HG281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr.945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizat cu indicele inflației, la zi.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 39,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției tribunalul constată că acestea sunt întemeiate datorită faptului că între aceste instituții și reclamant nu există raporturi juridice directe care să dea naștere unor drepturi și obligații de natură salarială.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii reclamantului invocată de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA în răspunsul la întâmpinările formulate de ceilalți pârâți, se constată că aceasta este nefondată datorită faptului că prin acțiunea formulată nu se urmărește anularea unui act administrativ unilateral.
Referitor la fondul cauzei se reține că reclamantul este funcționar public la PENITENCIARUL BISTRIȚA, calitate în care i s-au acordat sporurile prevăzute de nr.945/C/2003, până în luna august 2004, când plata sporului TBC a fost sistată ca urmare a unei adrese emise de Direcția Generală a Penitenciarelor, după care începând cu luna mai 2006, s-a reluat acordarea sporului TBC în baza deciziei nr.387/11.04.2006 emisă de Directorul general al Administrației Național a Penitenciarelor.
În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu Regim . B, s-a procedat la determinarea anuală și individualizarea de către comisia competentă a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se că aceștia își desfășoară activitatea în condițiile periculoase prevăzute in Anexa 1 pt.1 din ordinul menționat.
Deși s-au suspendat toate sporurile în baza adresei menționate, ulterior s-a făcut plata celorlalte sporuri cu excepția sporului TBC.
În raport de cele de mai sus, instanța nu a putut lua în considerare apărarea formulată de către pârâți privitoare la insuficiența fondurilor, atât timp cât prin ordin al ministrului s-a dispus acordarea drepturilor salariale, începând cu data intrării în vigoare a acestuia. Neincluderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate duce la anularea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât ordonatorii de credite au obligația de a prevedea în buget și de a solicita fondurile necesare achitării drepturilor salariale, iar angajatorii au obligația de a asigura plata drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare.
În condițiile în care pârâții nu au făcut dovada că au întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului, apărarea lor că nu au existat fonduri bugetare, nu poate fi primită, mai ales că nu salariații sunt cei care trebuie să i-a măsuri pentru asigurarea resurselor financiare în vederea plății propriilor drepturi salariale.
Tribunalul a constatat că modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin dispoziții de genul celei de la art.4 din. nr.945/C/2003 ce conține prevederi condiționale de suspendare sau neacordare a dreptului odată prevăzut, este contrară principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați. Condiția existenței fondurilor salariale nefiind raportată la parametrii care țin de cantitatea, calitatea muncii salariaților, a importanței muncii, a condițiilor de lucru, etc. se situează în afara raportului juridic de muncă dintre angajator și salariat. Mai mult, ea poate da naștere la comportament abuziv al angajatorului care nu include în prevederile bugetare alocarea resurselor de plată, ceea ce este inadmisibil.
În raport de toate cele de mai sus, stabilind și că suspendarea temporară a dreptului nu înseamnă anularea lui, tribunalul a admis acțiunea în ce privește obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor în calitate de ordonator secundar de credite și a Penitenciarului cu Regim . B în calitate de angajator să plătească reclamantului drepturile bănești constând în sporul TBC pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006.
Având în vedere existența fenomenului inflației suma datorată se impune a fi actualizată cu indicele de inflație.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă tribunalul a obligat aceiași pârâți să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și urmare a rejudecării cauzei să dispună respingerea cererii formulată de reclamantul.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a reținut ca argument principal pentru culpa pârâtului,faptul că nu a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturile solicitate conferite prin ordinul ministrului. În soluționarea cauzei, este esențial, potrivit opiniei recurentului, faptul că acordarea sporurilor prevăzute în Ordinul Ministerul Justiției nr.945/2003 este condiționată de disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite ar trebui să le aloce, ori suspendarea acestor drepturi s-a realizat motivat, chiar pe lipsa mijloacelor financiare, în concordanță cu dispozițiile Legii nr.500/2002.
Drept consecință recurentul arată că argumentul invocat de reclamant cu privire la necesitatea acordării în continuare a sporului apare fără suport legal.
Se mai susține că în sarcina recurentului poate fi stabilită numai obligația de punere în plată, acesta neavând posibilitatea de a aloca fondurile necesare plății sporului solicitat, fără obligația plății sumei actualizate cu indicele de inflație deoarece nu s-a făcut dovada culpei sale.
Critica formulată în recurs vizează și acordarea cheltuielilor de judecată motivând că nu s-au solicitat nici prin cererea introductivă, nici prin concluziile orale.
În ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, recurentul arată că soluția nu este întemeiată. Calitatea de parte a Ministerului Justiției și a Ministerului Economiei și Finanțelor este perfect compatibilă cu litigiile având ca obiect acordarea drepturilor funcționarilor publici, că în raport de obligațiile ce le revin potrivit Legii nr.500/2002, chiar dacă nu există un raport direct între reclamant și ministerele respective, acesta trebuie să figureze ca parte în proces.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.
Curtea analizând recursul declarat reține că este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul intimat este funcționar public cu statut special la PENITENCIARUL BISTRIȚA și se încadrează în prevederile art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1. la Ordinul nr. 945/C/2003 (spor TBC).
Plata acestui spor către reclamant s-a făcut până în luna august 2004, când urmare adresei nr. -/30.08.2004 a Direcției Generale a Penitenciarelor aceasta a fost sistată din lipsă de fonduri. Începând cu luna mai 2006, s-a reluat plata sporului, în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că în perioada septembrie 2004 - mai 2006, sporul nu a fost plătit titularului dreptului.
Sporul pretins de reclamant este un drept câștigat, care nu s-a pierdut în perioada în care nu s-a plătit, iar simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare plăților nu poate duce la sistarea plății, în condițiile în care ordonatorii de credite au obligația de a respecta prevederile legale, inclusiv aceea de include în proiectele de buget sumele necesare plății sporului prevăzut de lege.
Pe de altă parte prevederea conform căreia Ordinul MJ nr. 943/C/2003 se aplică numai în limita resurselor financiare avute la dispoziție, sunt contrare principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați, putând da naștere la un comportament abuziv al angajatorului, care nu include în proiectele bugetare alocarea de sume pentru plata sporului. Posibilitatea invalidării unei componente a salariului prin neprevederea sumei aferente în buget introduce un caracter aleatoriu în materia raportului de funcție publică, similar celui de muncă. Din această perspectivă, și actualizarea sporului cu rata inflației este justificată.
Față de Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a admis întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și acest pârât. generică a Ministerului Finanțelor de coordonare a acțiunilor ce sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general, nu este de natură să creeze un drept concret și direct al recurentului de a transfera obligația de plată în contul acestui pârât.
De asemenea, în mod greșit recurentul susține că prima instanța a acordat reclamantului cheltuieli de judecată fără ca acesta să le fi solicitat. Reclamantul a cerut prin însăși acțiunea sa cheltuieli de judecată, iar tribunalul a admis în mod corect cererea pentru cheltuielile dovedite.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor - PENITENCIARUL BISTRIȚA împotriva sentinței civile nr.170/CA din data de 08.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
- - - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./17.09.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
