Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 17/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 17/F/C/
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată în baza Legii contenciosului administrativ de reclamanții, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, G, -, A, -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în Pitești,-, jud.A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în bucurești,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru reclamanți și pârâtele IGPR și IPJ A prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiunea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul reclamanților depune la dosar o precizare a acțiunii prin care arată perioadele în care reclamanții și-au desfășurat activitatea având calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare și o renunțare la judecată în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale pentru perioadele în care au fost angajați ai Serviciului de Combatere a.
Se comunică reprezentantului pârâtelor o copie a precizării, acesta solicitând a se lua act de renunțare, conform art.246 Cod proc.civilă și solicită proba cu acte, respectiv a depune hotărâri ale Consiliului Național de Combatere a Discriminării.
Apărătorul reclamanților arată că nu se opune acestei probe.
Constatându-se acțiunea în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost precizată la acest termen. Reclamanții enumerați în primul tabel sunt angajați ai IGPR și aceștia sunt discriminați în raport cu cei detașați la DNA.
Reprezentantul pârâtelor IGPR și IPJ A solicită, în principal, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar să se admită doar pentru reclamanții din tabelul depus la acest termen și care se regăsesc în tabelul de la filele 118-119 din dosar.
CURTEA:
Constată că la 6 noiembrie 2007, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, G, -, A, -, G, - -, - -, -, --, -, -, -, -, -, -, -, -a, -, -, - au solicitat obligarea pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la calcularea și plata drepturilor salariale, reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 2003 și până în prezent; obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculată pentru această sumă, de la data când aceste drepturi erau datorate și până la data respectivă; obligarea pârâților la anularea situației create prin discriminare și la efectuarea retroactivă a mențiunilor corespunzătoare în evidinețele privind salarizarea reclamanților în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de bază; obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la a aloca Ministerului d e Interne și Reformei Administrative fondurile bănești necesare plății.
În motivare se susține că reclamanții sunt polițiști - angajați ai, iar unii colegi, angajați ai aceluiași minister, au fost detașați la Departamentul Național Anticorupție, având aceleași atribuții cu reclamanții, însă fiind salarizați diferit, deși au aceleași atribuții ca și reclamanții, respectiv efectuarea de acte de cercetare penală. Atribuțiile reclamanților, susțin aceștia, sunt prevăzute în Legea nr.508/2004, așa cum a fost modificată, iar cele ale ofițerilor DNA sunt prevăzute în OUG nr.43/2002, cu modificările ulterioare, aceștia din urmă fiind însă supravegheați de procurorii Parchetului Național Anticorupție. Singura deosebire între activitatea reclamanților și cea a polițiștilor detașați la DNA este, susțin reclamanții, cea privind natura infracțiunilor pe care le cercetează aceste categorii de ofițeri de poliție, însă, complexitatea acestor infracțiuni nu este diferită, dimpotrivă, infracțiunile ce cad sub competența Direcției de Combatere a Organizate are un grad de pericol social mai ridicat. Cu toate acestea, susțin reclamanții, aceștia au fost dezavantajați prin aplicarea norme discriminatorii de salarizare, reguli care sunt nefirești încălcându-se în mod flagrant egalitatea în drepturi, așa cum acestea sunt consacrate prin dispozițiilor art.16 1 și 2 din Constituția României, art.2 din OG nr.137/2000, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955; și prin art.7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, ratificat de România.
Reclamanții invocă următoarele argumente în susținerea tezei că ei ar fi discriminați față de colegii detașați la DNA:
- Legea nr.508/2004, cu modificările ulterioare, nu motivează de ce se acordă celor din urmă un spor și de aici concluzia că această diferențiere este artificială;
- Singurul act normativ care motivează sporul acordat colegilor detașați la DNA este OUG nr.24/2004, care în preambul relevă necesitatea intensificării neîntârzierii luptei împotriva fenomenului corupției și a instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacității DNA.
În realitate, înlăturarea tentațiilor la corupție nu se poate realiza decât printr-o salarizare adecvată pentru toți polițiștii și nu pentru o mică parte a acestora, iar pe de altă parte, infracțiunile de corupție și combaterea terorismului nu sunt mai importante decât celelalte cauze. Se mai arată, de asemenea, că acordarea sporului de 30% pentru ofițerii detașați la DNA este în principiu motivată de necesitatea asigurării incoruptibilității acestora, însă, același scop trebuie urmărit și pentru cealaltă categorie de polițiști, respectiv cea din care face parte și reclamantul.
Se arată, de asemenea, că reclamanții sunt discriminați și prin dispozițiile HG nr.1860/2006, prin care se acordă diurna. În condiții egale de muncă și de pregătire profesională, ofițerii detașați la DNA beneficiază de avantajele salariale prevăzute în acest act normativ.
- Hotărârea nr.219 din 1.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat ce întrunește elementele constitutive ale art.2 1 din OG nr.137/2000. Este citată, de asemenea, Hotărârea nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care a fost constatată existența unei discriminări directe a unor magistrați față de alții, angajați în soluționarea cauzelor anticorupție.
La 30.01.2007, reclamanții și-au modificat acțiunea, precizând perioadele în care aceștia au lucrat în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române.
La 3 decembrie 2007, Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii sub motiv că dreptul acestora este prescris pe perioada anilor 2003 și 2004, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanții sunt salarizați potrivit OG nr.38/2003 și, în consecință, ei nu pot fi salarizați potrivit OUG nr.43/2002. Cu privire la discriminare, se arată că reclamanții nu sunt discriminați, deoarece ofițerilor din cadrul DNA le-a fost acordat sporul invocat de reclamanți, deoarece sunt detașați în cadrul acestei direcții și faptul detașării a fost criteriul obiectiv care justifică diferențierea de salarizare, ca și criteriile conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorită complexității activității desfășurate de instituția în care sunt detașați.
La 5.12.2007 a depus întâmpinare și Inspectoratul de Poliție al Județului A, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată sub motiv că nu există o discriminare de care se prevalează reclamanții, întrucât cele două categorii de polițiști sunt salarizați în temeiul unor acte normative diferite și pentru că sporul acordat ofițerilor din cadrul DNA este justificat de criteriile obiective constând în faptul că cei din urmă sunt detașați în cadrul altei instituții decât structura MIRA, pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită, complexitatea activității.
La 15 ianuarie 2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice Aad epus întâmpinare, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister și excepția necompetenței teritoriale a Curții de APEL PITEȘTI.
Cu privire la cea de-a doua excepție se arată că potrivit art.8 1 Cod pr.civilă, competentă să judece acest proces este Curtea de Apel București, în circumscripția căreia se află sediile ministerelor pârâte.
Cât privește prima excepție, pârâta arată că aceasta nu are nici un raport juridic cu reclamanții.
La dosar a fost depusă Hotărârea nr.219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Hotărârile nr.418/28.11.2007 și nr.419/27.11.2007 ale aceluiași consiliu.
1. Cercetând acțiunea, curtea constată că,în fapt, reclamanții sunt angajații Inspectoratului de Poliție al Județului A și și-au desfășurat activitatea în cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate din cadrul structurilor Poliției judiciare a Inspectoratului General al Poliției Române.
2.În drept,reclamanții pretind că aceștia sunt îndreptățiți să li se acorde sporul de 30% prevăzut în OUG nr.43/2002, în temeiul căreia sunt salarizați ofițerii de poliție detașați la DNA sub motiv că nu este justificată omisiunea de a li se acorda și reclamanților acest spor, pentru ei această omisiune constituind discriminare, întrucât nu există nici o fundamentare obiectivă a acordării acestui spor numai polițiștilor care sunt detașați în cadrul DNA.
3. Cu privire la excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, curtea constată că această excepție este neîntemeiată întrucât norma juridică ce reglementează competența teritorială în materia jurisdicției contenciosului-administrativ este art.10 3 din Legea nr.554/2004, potrivit căruia instanța competentă să soluționeze aceste litigii este cea de la domiciliul reclamantului.
4. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a, curtea constată că nici această excepție nu este întemeiată, întrucât, prin atribuțiile sale prevăzute în art.19 lit.a din Legea nr.500/2003, acest minister este competent să întocmească proiectul de buget anual, inclusiv proiectele de modificare a bugetului, iar în cazul în care ar fi admisă acțiunea fondurile bănești necesare plății acestor drepturi nu ar putea fi obținute decât prin rectificarea bugetului anual în cooperare cu ordonatorul principal de credite, Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
5. Pe fond, curtea constată că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, întrucât aceștia solicită instanței să oblige pârâții la a le acorda beneficiul sporului de 30% prevăzut prin art.10 3 din OUG nr.43/2002, deși reclamanții nu cad sub incidența acestui act normativ, așa cum recunosc și ei, ci doar ofițerii de poliție detașați în cadrul DNA.
Curtea nu poate să oblige pârâții la acordarea acestui drept salarial, întrucât numai legiuitorul este competent să reglementeze modalitatea de salarizare a funcționarilor publici, inclusiv a polițiștilor. Dacă ar proceda altfel, curtea ar încălca principiul separației puterilor în stat, principiu care interzice puterii judecătorești să cenzureze actele normative ale puterii legislative, cu excepția jurisdicției constituționale care are această autoritate.
Este adevărat că, în cazul în care s-ar constata o discriminare a reclamanților ca și categorie profesională în raport cu altă categorie profesională, instanța ar putea să înlăture această discriminare și, deci, să dispună măsuri pentru înlăturarea discriminării.
În speță, însă, nu există o astfel de discriminare. În acest sens s-a pronunțat chiar și Comisia Națională pentru Combaterea Discriminării, care, prin Hotărârile nr.418 și 419 din noiembrie 2007 decis că acordarea sporului de 30% ofițerilor din cadrul DNA și omisiunea de acorda acest spor ofițerilor de poliție din cadrul MIRA nu este o discriminare.
Este adevărat că prin Hotărârea nr.219 din 1.08.2007 același consiliu decisese că există o discriminare în această situație. Curtea constată că această din urmă hotărâre este anterioară hotărârilor 418 și 419 și că cele din urmă constituie o revenire la practica anterioară a Consiliului și deci aceste din urmă hotărâri trebuie luate în considerare.
Analizând susținerile reclamanților privind discriminarea, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, întrucât acordarea sporului de 30% ofițerilor de poliție din cadrul DNA este justificată obiectiv pe: detașarea acestora în structura Ministerului d e Justiție, pe selecția efectuată de organele abilitate pentru detașarea în cadrul structurii arătate și pe natura activității acestora. Așa fiind, nu există nici o încălcare a regulilor tratatelor internaționale privind drepturile omului invocate de reclamanți.
În concluzie, pretențiile reclamanților sunt nefondate, urmând a respinge acțiunea și a lua act de renunțarea acestora la pretențiile lor pe perioada în care nu au lucrat în subordinea Inspectoratului General al Poliției, așa cum aceștia au precizat la pct.2 din cererea precizatoare (140).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, G, -, A-, -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales în-, județul A în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, cu sediul în Pitești,-, jud.A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Ia act de renunțarea la acțiune pentru reclamanții enumerați la pct.II din cererea precizatoare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
01.02.2008
Red.DV
EM/8 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu
