Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1708/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. priv. funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1708
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, cu domiciliul în mun. S, str. - -, jud. împotriva sentinței nr. 1332 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal au răspuns consilier juridic, pentru ecurentă și reclamantul intimat, lipsă fiind ceilalți reclamanți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nstanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 5.06.2009, reclamanții:, - și în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială S au solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c și din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite retroactiv, respectiv începând cu data de 16.01.2009 până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate, precum și acordarea acestor drepturi începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamații au arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/99 privind statutul funcționarilor publicii, republicată.
Au mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. 1 lit. c și d din lege.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
S-a mai arătat de reclamanți că referitor la solicitarea de acordare acestor drepturi retroactiv, există două hotărâri judecătorești irevocabile: sentința nr. 195/21.02.2008, respectiv sentința civilă nr. 46/15.01.2009 ale Tribunalului Suceava - prin care instanța s-a pronunțat obligând pârâta la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare. S-a mai arătat că nici executivul și nici legiuitorul nu au suspendat sau abrogat acest drept și nici u nu a intervenit vreo modificare legislativă în acest domeniu, în opinia lor, la această dată creanța este născută, este certă și exigibilă de la 16.01.2009 și până la data pronunțării hotărârii.
Referitor la acordarea acestor sporuri pentru viitor - reclamanții au arătat că cererea este întemeiată pe o normă legală care își produce efectele în acest moment. Abrogarea sau modificarea ulterioară a acesteia va conduce fără îndoială la imposibilitatea de a pune în executare hotărârea, dar acest fapt nu poate conduce la neacordarea de către instanță pentru viitor a acestor sporuri.
Aceste drepturi se acordă lunar și consideră că ar fi ridicol ca periodic să cheme în judecată angajatorul pentru a-și îndeplini obligația, ipoteză care intră în contradicție cu scopul legii, acela de a oferi salariatului o protecție privind securitatea muncii.
Mai mult, din prevederile Codului muncii și celorlalte acte normative subsecvent în domeniul muncii rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Referitor la acordarea acestor sporuri pentru viitor, au apreciat reclamanții că cererea lor este întemeiată pe norma legală care își produce efectele în acest moment, iar abrogarea sau modificarea ulterioară a acesteia va conduce fără îndoială la imposibilitatea de a pune în executare hotărârea.
În susținere au depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile și practică judiciară.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că în legea bugetului de stat pe anul 2009 nu au fost prevăzute sume cu această destinație și că Legea nr. 188/1999 care reglementează statutul funcționarilor publici și care la art. 29 (în forma actuală art. 31) prevedea că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, a fost suspendată expres prin disp. art. 44 din OUG nr. 92/2004, până la data de 31.12.2006, situație rămasă neschimbată atât în cursul anului 2008 cât și în 2009.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 1332 din 1 iulie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească acestora, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 16.01.2009 până la 01.07.2009 - data pronunțării hotărârii, sumele urmând fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei - Direcția de Muncă și Protecție Socială S și că potrivit art. 40 alin. 2 lit. din Codul Muncii, obligația de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, fiind salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ citat.
Reclamanții au primit aceste sporuri pentru perioada 15.12.2004 - 21.02.2008 ( sentința nr. 195/21.02.2008 în dosar nr-) și pentru perioada 22.02.2008 - 15.01.2009 ( sentința nr. 46/15.01.2009 în dosar nr-),
Mai mult este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și Libertăților Fundamentale: " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială S, solicitând desființarea sentinței, arătând că respectat prevederile legale în vigoare.
Legea 188/1999 care reglementează Statutul funcționarilor publici, în forma aflată în vigoare la 01.01.2004 la art. 29 prevedea că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, însă nu au fost stabilite modalități de acordare ale acestor sporuri. Mai mult, această prevedere a fost suspendată expres prin dispozițiile art. 44 din OUG nr. 92/2004, până la data de 31.12.2006.
Fiind o prevedere legală suspendată, ordonatorul principal de credite nu a deschis fila de buget și nici nu a alocat fonduri cu această destinație. Situația a rămas neschimbată atât după 1.01.2007 cât și în prezent.
Anual, pentru perioada ce face obiectul acestei cauze, au fost promovate ordonanțe de guvern - OG 6/2007; OG 2/2006; OUG 92/2004, OUG 123/2003- care reglementează expres salarizarea funcționarilor publicii.
Fiind în vigoare acte normative care au suspendat aceste sporuri, S respectat aceste prevederi fiind în imposibilitate de a proceda în alt mod.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.07.2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, cu domiciliul în mun. S, str. - -, jud. împotriva sentinței nr. 1332 din 1 iulie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/27.10.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
