Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 174/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 174
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P -, ambii cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 351 din data de 23 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu Sindicatul Liber și Independent - Primăria municipiului P, cu sediul în P,-, jud. P, în calitate de reprezentant legal al reclamanților G, TA, I, G, și pârâtul Serviciul Public Finanțe Locale P, cu sediul în P,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reprezentant legal al reclamanților Sindicatul Liber și Independent - Primăria municipiului P, prin consilier juridic, care depune împuternicirea nr. 5/2008, lipsind recurenții-pârâți Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P - și intimatul-pârât Serviciul Public Finanțe Locale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, după care,
Intimatul-reprezentant legal al reclamanților Sindicatul Liber și Independent - Primăria municipiului P, prin consilier juridic, depune copia nr.OUG 145/19.12.2007.
Arată, totodată, că în dispozitivul sentinței recurate, din eroare, au fost omiși 2 reclamanți care se regăsesc în cererea de chemare în judecată și -. Solicită instanței menționarea acestor 2 reclamanți în decizia ce urmează a se pronunța.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul-reprezentant legal al reclamanților Sindicatul Liber și Independent - Primăria municipiului P, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Arată, totodată, că a fost deja începută executarea acestei sentințe.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții G, ta, - I, -, G, - au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului P, Primarul municipiului P - și Serviciul Public Finanțe Locale P, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță perntru perioada 2001-2004, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu rata inflației până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că drepturile salariale își au temeiul legal în dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 rep. prevederi legale care au devenit inaplicabile datorită suspendării instituite prin dispozițiile art.3 alin.1 din nr. 33/2001, art.12 alin.4 din Legea nr. 743/2001, art.10 alin.3 din Legea nr. 631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr. 507/2003 și art.8 alin.7 din Legea nr. 511/2004, art.5 alin.5 din Legea nr. 379/2005.
Reclamanții au invocat prevederile art. 53 din Constituție, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea secutrității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Pârâții Consiliul Local P și Primarul municipiului P au depus întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât se solicită acordarea unor drepturi bănești din perioada 2001-2004, fiind depășit astfel termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Prin sentința nr. 351 din data de 23 octombrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Consiliul Local și Primarul municipiului P, a admis acțiunea formulată de reclamanți reprezentați de Sindicatul Liber și Independent - Primăria municipiului
P, fiind obligați pârâții la plata către reclamanți a primelor de vacanță aferente perioadei 2001-2004, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul reclamanților la acordarea indemnizației de concediu a fost suspendat până la data de 31 decembrie 2006, după care acesta a devenit aplicabil, întrucât nu s-a mai dispus în mod expres suspendarea, Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pentru anul 2007 neprevăzând nimic în acest sens, iar dispozițiile art. 64 alin.2 din Legea nr.24/2004 prevăd că "la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispozițiile afectate de suspendare reintră de drept în vigoare".
Ca urmare, dreptul reclamanților la prima de concediu s-a născutex lege, odată cu reglementarea lui, conferind funcționarilor publici posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv din raportul juridic creat să efectueze prestația pozitivă, constând în plata sumei de bani corespunzătoare indemnizației de concediu.
Tribunalul a mai reținut că, începând cu data suspendării dreptului funcționarilor publici la plata indemnizației de concediu, până la încetarea suspendării și până la data introducerii prezentei acțiuni, a existat atât dreptul reclamanților, cât și obligația corelativă a debitorilor de a plăti drepturile bănești precizate, obligație care însă nu a fost executată.
Împotriva sentinței au declarat recurs Primarul Mun. P și Consiliul Local P criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că dreptul reclamanților de a solicita prima de concediu este prescris, întrucât în cauză este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fond s-a susținut că acordarea pe cale judecătorească a unui drept prevăzut printr-o dispoziție legală a cărei aplicare este suspendată ar fi făcută în lipsa oricărui temei legal și, în același timp, prin înfrângerea voinței legiuitorului.
În prezenta speță sunt incidente și dispozițiile art.14 alin.3 și 4 din nr.OUG273/2006 privind finanțele publice locale, în sensul că, pentru acordarea acestor drepturi bănești nu a existat temei legal în perioada respectivă și, ca atare, nici prevedere bugetară în acest sens.
S-a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței nr.351/23.10.2007, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita respingere a excepției privind prescripția dreptului la acțiune se reține că exercitarea dreptului la plata primei de concediu a fost suspendată, astfel că în mod corelativ a fost suspendat și termenul de prescripție al dreptului la acțiune, fiind vorba de un caz de suspendare legală a termenului de prescripție, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 15 alin.1 din Decretul nr.167/1958. Suspendarea a încetat la data de 01.01.2007, iar acțiunea a fost formulată la data de 05.06.2007 în termenul legal invocat de recurenți, respectiv 3 ani după încetarea suspendării.
Pe fond soluția este legală și temeinică, având în vedere faptul că în conformitate cu art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999, privind salarizarea și alte
drepturi ale funcționarilor publici, aceștia au dreptul la primă de concediu de odihnă, însă prin legile bugetare anuale s-a suspendat acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat acest drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță, prin lege, dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art. 41 din Constituția României a fost suspendat și nu înlăturat.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 rep. trebuie să fie acordate reclamanților, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial și până la ieșirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce însemnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
De altfel, prin nr.OUG146/2007 s-a recunoscut dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu de odihnă și necesitatea cuprinderii în bugetul pe anul 2008 a sumelor necesare acordării primelor de concediu pentru anii în care acestea au fost suspendate, astfel că susținerile recurenților sunt lipsite de interes și rămase fără obiect.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P -, ambii cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 351 din data de
23 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu Sindicatul Liber și Independent - Primăria municipiului P, cu sediul în P,-, jud. P, în calitate de reprezentant legal al reclamanților G, ta, - I, -, G, - și pârâtul Serviciul Public Finanțe Locale P, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2ex./12.02.2008
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond,
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Giurgiu Afrodita Nițu Teodor
