Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 174/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 174/
Ședința publică din 26 februarie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de Primarului Municipiului Reghin - ing., cu domiciliul ales în Reghin, P-ța - -, nr. 41, județul M, împotriva sentinței civile nr. 585/28.11.2007 a Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, dosar nr-.
La apelul nominal răspunde reclamantul-intimat Sindicatul "" al salariaților din Primăria Reghin prin consilier juridic la, lipsă pârâtul-recurent Primarul municipiului Reghin ing..
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar de 0,15 lei, iar reclamantul-intimat a depus întâmpinare, pârâtul-recurent solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamantului-intimat declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 585/28 noiembrie 2007 Tribunalului Mureș - Secția de contencios administrativ și fiscal, dosar nr- a fost admisă acțiunea reclamantul Sindicatul în numele membrilor de sindicat - funcționari publici, nominalizați în tabelul depus la dosar la filele 38 - 39 în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reghin prin Primar și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să acorde membrilor de sindicat - funcționari publici drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecăruia, începând cu data de 03.07.2004 și până în prezent.
De asemenea, a dispus ca sumele să fie actualizate în funcție de rata inflației, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv și după data pronunțării sentinței, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare care reglementează acest drept.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.07.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata în favoarea fiecărui membru de sindicat, funcționar public, a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază pentru fiecare membru de sindicat, obligarea pârâtei la plata acestor sume actualizate în funcție de indicele de inflație, obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond reține că membrii de sindicat ai reclamantului au calitatea de angajați, ca funcționari publici și ca personal contractual, în cadrul administrației publice locale Reghin.
Legea nr. 138/1999, la art. 13 prevede că, își continuă raționamentul instanța de fond, cadrele militare în activitate, precum și militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, iar potrivit art. 1 din același act normativ se prevede că dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin Ordinul emis de Ministrul Administrației și Internelor cu nr. 496/28.07.2003, se arată în continuare în hotărârea atacată, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002 emis de același organ al administrației centrale, la pct. 9.2. s-a prevăzut că"Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice",ordin care îi vizează pe reclamanți, după cum consideră instanța de fond, întrucât este evident că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 Ministrul Administrației și Internelor a urmărit a urmărit ca indemnizația de dispozitiv, stabilită prin Legea nr. 138/1999, să se acorde și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel înlăturându-se discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
În ce privește solicitarea făcută de reclamant cu privire la obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond a respins-o ca nefondată.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul Municipiul Reghin prin Primar, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de către reclamant. În motivele recursului se arată că obligarea la plata indemnizației prevăzute de art. 13 din Legea nr. 138/1999 nu ar avea un temei legal întrucât de acest spor beneficiază doar militarii angajați pe bază de contract și salariații civili. În continuare pârâtul arată că nu este o unitate din cadrul, sau alte autorități ori instituții publice enumerate de art. 1 și 2 din Legea nr. 138/1999, astfel că în cauză aceste dispoziții nu pot fi aplicate în raport cu reclamanții. Totodată, pârâtul mai susține că reclamanții nu fac parte din categoria persoanelor îndreptățite a beneficia de sporul de dispozitiv de 25% nefiind angajați în cadrul unei unități militare.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în raport cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă ce reglementează principiul devolutiv al acestei căi de atac extraordinare, instanța de recurs reține următoarele:
Instanța reține că membrii de sindicat reprezentați de reclamantul - intimat sunt funcționari publici în cadrul Primăriei Reghin.
Aceasta din urmă este o structură funcțională cu activitate permanentă denumită ca atare, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
Din cele de mai sus rezultă că, în fapt, Primăria Reghin este o instituție publică ce funcționează strict în subordinea administrației publice locale, mai exact în subordinea Primarului municipiului Reghin, cu atribuții specifice de îndeplinire a sarcinilor date de autoritățile publice locale sau de îndeplinire a hotărârilor consiliului local, acesta din urmă și el o autoritate publică locală.
Aceasta înseamnă că întreaga activitate, organizarea și funcționare a acestei structuri este în sarcina administrație publice locale, iar cadrul reglementar, inclusiv în ce privește salariații, funcționari publici sau personal contractual, este prevăzut prin acte normative emise de autoritățile publice locale. Cu excepția, desigur, a acelor acte normative în care sunt prevăzute drepturile, inclusiv cele salariale, și obligațiile specifice funcționarilor publici și a personalului contractual bugetar.
Cu alte cuvinte, este evident că un ordin al ministrului administrației și internelor, ce conduce o autoritate a administrației publice centrale, nu poate avea incidență în ce privește funcționarii publici și personalul contractual al unei instituții publice subordonată altei autorități publice.
Nici dispozițiile Legii nr. 138/1999 nu pot fi aplicate reclamanților-intimați, întrucât art. 1 din acest act normativ determină sfera salariaților cărora li se aplică dispozițiile acestei legi, printre ei nenumărându-se și funcționari publici ori personal contractul ce-și desfășoară activitatea la autorități ale administrației publice locale, în speță la consilii județene.
Or, chiar constituțional administrația publică centrală este prevăzută separat de autoritatea publică a administrației publice locale - administrația publică centrală este prevăzută la art. 116 - 119 din Constituție, iar administrația publică locală la art. 120 - 123 din Constituție.
Este de principiu că orice act administrativ, cum este și Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de ministrul administrației și internelor, nu se aplică decât sferei persoanelor față de care acest act are incidență și în raport cu care este să nască, modifice sau încheie raporturi juridice. În acest sens, Legea nr. 554/2004 definește la art. 2 lit. c actul administrativ ca fiind acel "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice".
Or, executarea legii la care se referă Ordinul nr. 496/2003 este Legea nr. 138/1999, lege care nu se aplică funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale (aici se are în vedere și instituțiile publice subordonate administrației publice locale).
De altfel, art. 47 din Legea nr. 138/1999 prevede imperativ că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.",ceea ce conduce la concluzia că legiuitorul a avut în vedere, prin dispozițiile Legii nr. 138/1999, ca sfera salariaților și a drepturilor salariale să fie doar în raport cu angajații din ministerele și instituțiile centrale, excluzând, astfel, administrația publică locală ca și instituțiile publice subordonate acesteia.
În acțiunea introductivă de instanță, pe de altă parte reclamanții susțin că dacă nu li s-ar acorda dreptul salarial concretizat în sporul de dispozitiv ar încălca principiul discriminării, așa cum este el consacrat de art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 137/2000 rep. în acest sens, reclamanții susțin că personalul aparținând Ministerului Administrației și Internelor, dar care-și desfășoară activitatea în cadrul consiliilor locale și județene, beneficiază de acest spor și, astfel, se crează o discriminare nejustificată.
Apărarea reclamanților-intimați, însă, nu poate fi primită, ea nefiind fondată.
În primul rând, așa cum s-a arătat mai sus, actul administrativ invocat de aceștia, respectiv Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor nu poate fi aplicabilitate în legătură cu sporul de dispozitiv, reclamanții-intimați neavând niciun raport juridic de serviciu sau de muncă cu Ministerul Administrației și Internelor.
În al doilea rând, aici nu poate fi vorba de o discriminare directă (art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000 rep.) sau indirectă (art. 2 alin. 3 din Ordonanța nr. 137/2000) pentru simplul motiv că nu este vorba de restrângerea, excluderea etc. reclamanților-intimați de la acordarea dreptului salarial în cauză tocmai pentru că dreptul în cauză nu este prevăzut de lege, așa cum cere expres art. 2 alin. 1 din Ordonanța nr. 137/2000. De altfel, nici celelalte criterii nu se regăsește în situația concretă în care se află reclamanții-intimați în raport cu dreptul salarial solicitat.
Pentru toate aceste rațiuni, instanța va admite ca fondat recursul formulat în cauză, va modifica integral hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul "" al salariaților din Primăria Reghin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE DE,
DECIDE:
Admite recursul Primarului Municipiului Reghin, cu sediul în Reghin, P-ța - -, nr. 41, județul M, formulat împotriva sentinței civile nr. 585/28.11.2007 a Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal, dosar nr- și, în consecință:
Modifică în tot hotărârea atacată și respinge ca nefondată acțiunea introductivă de instanță formulată de reclamantul Sindicatul "" al salariaților din Primăria Reghin, cu sediul în Reghin,-, județul M, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Reghin.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier
Red.
Tehnored.
3 exemplare
25.03.2008
Jud.fond.;
Cu opinie separată a judecătorului, în sensul respingerii recursului declarat de Primarul Municipiului Reghin
Constat că recursul este nefondat întrucât Ordinul nr.496/28.07.2003 prin care s-a completat Ordinul MAI nr.275/2002 stabilește în mod expres că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Prin acest ordin s-a urmărit aplicarea unui tratament egal întregului personal care își desfășoară activitatea în cadrul acestui minister.
Prin cererea de recurs formulată nu se contestă faptul că reclamanții, în perioada lucrată în cadrul instituției Primăria mun.Reghin, au avut calitatea de funcționari publici.
În condițiile în care MIRA este un organ de specialitate a administrației publice centrale, dar care îndeplinește și funcția de reprezentant al guvernului pe plan local, cu atribuții în procesul de elaborare a politicilor și actelor normative în domeniile sale de competență, instanța de control apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 275/2002 completat prin Ordinul nr.496/28.07.2003 se aplică și funcționarilor din administrația publică locală, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la disp.art.316 din același cod, opinează pentru respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală.
Judecător
Red.
Tehn.
26.03.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
