Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 176/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 176/
Ședința publică din 26 februarie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 581/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că ambele recursuri sunt declarate și motivate în termenul procedural, recursul Ministerului Justiției nefiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar de 0,15 lei, iar recursul este scutit de plata taxei de timbru ambele recurente solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, se mai constată depunerea din partea intimaților a unui set de acte cuprinzând sentințe și decizii pronunțate în cauze similare, cu titlu de practică judiciară.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 581/26 noiembrie 2007 Tribunalului Mureș, dos. nr- a admis acțiunea înaintată de reclamanții în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, a obligat pârâții în solidar să calculeze și să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând spor de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază al fiecărui reclamant, începând cu data de 01.10.2004 și până la pronunțarea sentinței, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă.
A obligat pârâții la plata sporului de confidențialitate și pe viitor de la data pronunțării sentinței.
A obligat pe chematul în garanție să aloce și să vireze pârâtului fondurile necesare plății drepturilor salariale de mai sus, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora din urmă la plata drepturilor bănești în conținutul mai sus-arătat, motivând că plata acestui spor a fost prevăzută prin o serie de acte normative, respectiv art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006; art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007; art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002; art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000; art. 19 din Legea nr. 677/2001; art. 44 din nr. 387/2005; Legea nr. 102/2005.
Instanța de fond reține, în esență, că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Mureș și că, potrivit fișei postului, fiecare reclamant are instituită obligația de a asigura protecția și realizarea securității datelor accesului monitorizat la datele care nu sunt de interes public, să garanteze distribuirea informațiilor clasificate exclusiv persoanelor îndreptățite să le cunoască conform Legii nr. 182/2002 și Legii nr. 7/2004.
Astfel, prima instanță conchide că domeniul specific de activitate al reclamanților implică îndeplinirea unei obligații de confidențialitate asupra informațiilor la care au acces și, din moment ce legiuitorul și pârâtul Tribunalul Mureș, ultimul prin fișa postului, au instituit obligația specială de confidențialitate, rezultă că acest spor trebuie acordat și reclamanților.
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de prin reprezentant M, instanța a respins-o reținând că potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice revine acestui minister obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate de reclamanți.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, recursuri pârâtele M, în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, precum și Ministerul Justiției.
Recurenta H solicită ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată și admisă excepția lipsei calității procesual pasive. În esență susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepție susținută și în fața instanței de fond, respinsă de instanță, pentru că nu există un raport juridic direct între intimat și recurentă care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părți. În ce privește fondul cauzei, recurenta nu își motivează în niciun fel recursul.
În ce privește recursul Ministerului Justiției, instanța a dispus citarea acestuia cu obligația de a achita taxele judiciare aferente ( 13), obligație pe care nu și-a îndeplinit-
În raport cu acest recurs, instanța reține că recurentul Ministerul Justiției nu este scutit de taxa de timbru, art. 17 din Legea nr. 146/1997 prevăzând care din autoritățile publice sunt scutite de taxa de timbru, printre acestea nenumărându-se și recurentul. E adevărat că ultima teză a art. 17 prevede că cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac exercitate, formulate de celelalte instituții publice sunt scutite când au ca obiect venituri publice. Or, în cazul de față obiectul cauzei nu sunt veniturile publice, ci drepturi salariale solicitate de intimați.
Într-o atare situație, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care prevăd că "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".
Pe cale de consecință, instanța va anula ca netimbrat recursul formulat de Ministerul Justiției.
În ce privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor prin reprezentant, analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește singurul motiv de recurs invocat, instanța nu-l va reține, urmând a-l respinge ca nefondat.
În acest sens, Ministerul Finanțelor Publice are un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat anual, buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite (art. 16 și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).
Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor Publice poate să respingă propunerile de buget ale ordonatorilor principali de credite, în cazul de față Ministerul Administrației și Internelor.
Din acest punct de vedere, instanța constată că Ministerul Finanțelor Publice, din această perspectivă, poate avea calitate procesuală pasivă în raport cu obligațiile sale legale prevăzute de art. 16 și 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 și, ca atare, poate fi obligat la prevederea (și acceptarea propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite) în bugetul anual sau în rectificările bugetare, care se adoptă de asemenea prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de Ministerul Finanțelor Publice, a acestor sume ce concretizează drepturile solicitate de reclamanții-intimați.
Deși recurenta, prin reprezentant, nu a motivat recursul pe fondul cauzei, conform principiului devolutiv a căii de atac al recursului exercitat instanța nu reține nicio posibilă cauză de ordine publică ce ar face ca recursul să fie admis.
Astfel, instanța de fond a motivat temeinic și legal hotărârea dată, în sensul că sporul în cauză este cuvenit reclamanților. Reclamanții intimați, atât prin specificul muncii lor, dar și prin fișa postului, dar și potrivit prescripțiilor legale, respectiv art. 37alin. 1 din Legea nr. 182/2002, constată că îndeplinesc condițiile pentru acordarea sporului, cu atât mai mult cu cât fișele postului fac referire directă la Legea nr. 182/2002.
Din aceste rațiuni, instanța constată că recursul prin reprezentant este nefondat și din acest punct de vedere va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul Ministerului Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, formulat împotriva sentinței civile nr. 581/26.11.2007 a Tribunalului Mureș.
Respinge recursul Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, formulat împotriva sentinței civile nr. 581/26.11.2007 a Tribunalului Mureș, dosar nr.4367/2007.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
28.03.2008
Jud.fond.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
