Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1768/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1768/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 183/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN B- și PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN BN, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) indemnizație dispozitiv 25%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 28.08.2008 s-a depus la dosar, de către intimatul Consiliul Județean B-N întâmpinare.
Se constată de asemenea faptul că deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxelor judiciare de timbru aferentre recursului, în sumă de 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat, motiv pentru care, din oficiu, Curtea, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 147. Pr. Civ. invocă excepția netimbrării și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 183/CA/2008 din data de 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Consiliul Județean B N și s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ, cu precizările ulterioare, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean B N și Președintele consiliului județean - dl.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, cu privire la celelalte două excepții, examinate prin prisma prevăzute de art. 137.pr.civ, sunt neîntemeiate și s-au respins ca atare, întrucât Consiliul județean are calitate procesuală pasivă, fiind chemat în judecată în calitate de angajator, de către un angajat al său (funcționar public), iar în prezenta cauză, potrivit disp. art. 7 (5) din Legea nr. 554/2004 republicată, nu s-a cerut introducerea plângerii prealabile.
Pe fond, prima instanță a constat că pretențiile formulate prin acțiune au fost neîntemeiate, astfel că acțiunea a fost respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr. l la Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții (subl. - red.I).
Îndemnizația de dispozitiv prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevederi introduse de Ordinul nr. 696/28.07.2003 (conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice) este întemeiată pe dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civile beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază ) precum și pe dispozițiile art. l7 alin. 2 din nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională).
Personalul civil din ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizație de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În concluzie, personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților MIRA.
De altfel, funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice le sunt aplicabile dispozițiile Legea nr. 188/1999 rep. privind Statutul funcționarilor publici, și a altor acte normative speciale.
Astfel, prin art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. ( art. 29 în forma anterioară), se stabilește că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici beneficiază pe lângă salariu de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, alin. 2, prevăzându-se totodată, că salarizarea funcționarilor publicii se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici.
Pe de altă parte, prin nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, nu a fost prevăzută și indemnizația de dispozitiv solicitată de reclamant, și această indemnizație nu a fost prevăzută nici printr-un act normativ anterior similar, respectiv nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Față de toate aceste considerente, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal,reclamantul solicitând, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond pricina să se dispună: admiterea acțiunii promovată de reclamant ca fiind întemeiată și pe cale de consecință, să fie obligată pârâta la plata îndemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu luna decembrie 2004, actualizată cu indicele inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că,prin sentința recurată Tribunalul Bistrița Ni -a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a statuat că personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu i-au fost aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților
Această hotărâre în opinia reclamantului este profund netemeinică și dată cu încălcarea esențială a legii.
instanței fondului în sensul ca personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu i-au fost aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002 sau consecința unei aplicări și interpretări greșite a legii.
Așa cum a precizat reclamantul și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generate de reorganizarea Guvernului în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii - cel al internelor cu cel al administrației publice.
Astfel, personalul din administrația publică urma să beneficieze de o indemnizație lunară de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de bază.
În prezent, de îndemnizația de dispozitiv beneficia toți angajații prefecturilor, precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei - activitate subordonată consiliilor județene și locale.
Ministerul Administrației și Internelor a monitorizat programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndruma autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în baza disp. art. 14 lit. a pct. 1, 4 și 8 din OUG nr. 62/2003, realiza programe de colaborare și cooperare cu autoritățile locale.
Din prevederile art. 14 din OUG nr. 192/2002, rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici, care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 496/2003, care se aplică și în cadrul autorităților publice locale.
Conform Legii nr. 188/1999, republicată, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazaze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, cauzate în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importantă și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Ordinul nr. 496/2003.
Din analiza textelor de lege precizate, a rezultat că salariaților civili le sunt recunoscute beneficiul îndemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe bază de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr. 138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr. 496/2003, a urmărit ca în cadrul personalului care beneficiază de îndemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială personalului aflat în subordinea sau coordonarea,asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Consiliul Județean N, s-a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință, menținerea în vigoare a sentinței atacată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Înainte de a antama fondul recursului Curtea a examinat cu prioritate conform art. 137 alin. 1.pr.civ. excepția netimbrării recursului pusă în discuție, din oficiu, la termenul de astăzi.
În adevăr, excepția netimbrării recursului vizează regularitatea învestirii instanței de recurs și precedă orice alte aprecieri și analize ale chestiunilor conexe recursului.
Conform dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată,auzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instanțe.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare privind corelarea terminologică, ori de câte ori într-o lege specială anterioară acestei legi se face trimitere generic la instanța de contencios administrativ, trimiterea se va socoti ca fiind făcută la dispozițiile corespunzătoare din legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, norma de trimitere conținută de art. 109 din Legea nr. 188/1999 citată mai sus, trimițând generic la instanțele de contencios administrativ, trimite conform art. 29 din Legea nr. 554/2004 la normele corespunzătoare conținute de această din urmă lege.
Curtea mai notează că deși norma de trimitere vizează în special competența soluționării litigiilor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, norma de trimitere se aplică și pentru procedura de judecată și celelalte aspecte conexe acestor tipuri de litigii.
Așa fiind, în lipsă de dispoziții speciale exprese derogatorii, litigiile ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ și se soluționează cu procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
Această concluzie are importante semnificații inclusiv pe terenul aplicării normelor legale privitoare la taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Astfel, conform art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004,entru p. cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de <LLNK 11997 146 10 201 0 18> Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
Așa fiind, contenciosul funcției publice obiect al prezentului dosar nu este scuti de taxă judiciară de timbru încât conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 Curtea a procedat la stabilirea taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei prin aplicarea dispozițiilor art. 3 alin.1 lit. m) prima liniuța corelat cu art. 11 alin. 1 prima liniuță din aceeași lege, recurenta fiind citată pentru termenul din data de 4 2008 cu această obligația sub sancțiunea prevăzută la art. 20 alin. 3 din aceeași lege. De asemenea, recurenta a fost citată și cu mențiunea de a aplica pe cererea de recurs timbrul mobil judiciar în valoare de 0,15 lei conform art. 3 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar cu modificările și completările ulterioare sub sancțiunea prevăzută la art. 9 din același act normativ.
Cum la termenul de astăzi, legal citată cu această mențiune (11) recurenta nu a procedat conform dispozițiilor Curții, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, corelat cu art. 9 alin. 2 din OG nr. 32/1995 și a art. 35 din Ordinul nr. 760/C/1999 se va proceda la anularea recursului ca netimbrat.
Raportat la această soluție Curtea este dispensată a mai analiza celelalte aspecte referitoare la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 183/CA/15.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT.
2 EX./23.09.2008.
JUD. FOND.,.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
