Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 178/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.178
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în P, Gh.Gr. nr. 257, județul P, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE, cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE DIRECTIA NATIONALĂ ANTICORUPTIE, cu sediul în B, sector 1,--81 și STATUL R -PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR,cu sediul în B, sector 5,-, cauză venită spre competentă soluționare, potrivit deciziei nr.1425 din 17 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor, Curtea a amânat pronunțarea la 12 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Rejudecând cauza după casare, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, disjunsă conform sentinței civile nr.243/24.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, reclamanții, -, și G, în calitate de ofițeri de poliție judiciară, în cadrul - Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună recunoașterea dreptului acestora la majorarea indemnizației brute de încadrare potrivit disp.art.4 al.1 din OUG nr.177/2002, aprobată prin Legea nr.347/2003 și a disp.art.4 al.1 din OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 și obligarea pârâților la achitarea sumelor rezultate din recunoasterea dreptului la majorarea indemnizatiei brute de încadrare, de la nașterea acestui drept și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecatorești în cuantum actualizat în funcție de indicele de inflatie, respectiv, sporul de misiune permanentă, sporul de fidelitate și sporul pentru documente clasificate; obligarea pârâților să achite pentru viitor, dreptul la majorarea indemnizației brute de încadrare, obligarea MEF la alocarea fondurilor necesare plății sumelor datorate.
În motivarea actiunii, reclamantii au arătat că lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești ca ofițeri de poliție judiciară, categorie de personal înființat în temeiul art.10 din OUG 43/2002 privind DNA și că, în privința salarizării acestora, legiuitorul a avut în vedere prin art.28 al.3 din OUG 43/2002 că "ofițerii de poliție judiciară beneficiază de drepturile bănești și materiale prevăzute în Legea 138/1999, precum și de alte drepturi prevăzute de legislația specială pentru personalul militar."
Reclamanții au mai arătat că această dispoziție a fost înlocuită odată cu intrarea în vigoare a Legii 161/2003, când ofițerii de poliție judiciară din DNA au fost nominalizați pentru o salarizare la nivelul magistraților de la curțile și parchetele de pe lângă curțile de apel, iar, ulterior, aceste dispoziții au fost modificate prin Legea 601/2004, prin care ofițerii de poliție judiciară din DNA au fost nominalizați pentru o salarizare la nivelul magistraților de la judecătorii și parchetele de pe lângă judecătorii.
Au precizat reclamantii că, începând cu data de 07.04.2006, salarizarea pentru ofițerii de poliție judiciară din DNA este reglementată de OUG 27/2006 aprobată prin Legea 45/2007, salariul de bază stabilindu-se la nivelul magistraților de judecătorii și parchetele de pe lângă judecătorii, și că, deosebit de aceasta, ofițerii de poliție judiciară din DNA beneficiază și de drepturile prevăzute în anexa 4 la OG 38/2003, la salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii și alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îți desfășoară activitatea, fiind astfel îndreptățiți la drepturile salariale reprezentând sporul de misiune permanentă, sporul de fidelitate și sporul pentru documente clasificate.
În dovedirea actiunii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Economiei și Finațelor- prin DGFP P, au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, susținând că în conformitate cu art.36 al.2 din OUG nr.27/2006 aprobată și modificată prin Legea nr.45/2007, competența aparține Curții de Apel București, având în vedere calitatea reclamanților, nefiind aplicabile dispozițiile Codului Muncii, care au caracter de normă generală în raport cu norma specială, reprezentată de OUG 27/2006.
La termenul de judecata din 09.01.2008, DGFP Paf ormulat întâmpinare, pe calea căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, arătând că, față de obiectul cauzei, ce-l constituie un litigiu de muncă, părți nu pot fi potrivit art.282 din Codul muncii decât salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă; iar, sub acest aspect, MEF este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților și nici raporturi de muncă cu aceștia, neputând fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, cum este cazul Ministerului Public și nici nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare potrivit cu Legea bugetului de stat, neputând fi obligat MEF să facă plăți pentru salariații altor instituții.
La data de 11.01.2008 pârâtul MP-Parchetul de pe lângă ICCJ- Direcția Națională Anticorupție a formulat cerere de chemare în garanție a MEF, solicitând ca în situația în care se va admite cererea reclamantului, să se dispună prin aceeași hotărâre, ca MEF să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului MP pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În susținerea acestei cereri, pârâtul a arătat că, potrivit art.131 pct.1 din Legea 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată integral de la bugetul de stat, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, în calitate de ordonator principal de credite, va fi obligat la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2007, în care să includă sumele necesare drepturilor bănești solicitate în cauză, fapt pentru care se impune în scopul asigurării opozabilității sentinței pronuntate, introducerea în cauză a MEF pentru elaborarea proiectului de rectificare a bugetului Ministerului Public - Parchetului de pe lângă ICCJ pe anul 2007.
Totodată, a precizat pârâtul că Ministerul Economiei și Finanțelor este instituția care trebuie să vireze în contul ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerului Public - Parchetului de pe lângă ICCJ, sumele de bani necesare plății drepturilor salariale neavute în vedere la sfârșitul anului anterior în momentul în care au fost estimate cheltuielile anuale, sume în care se includ și pretențiile reclamanților.
Prin sentința nr. 1146 din 8 aprilie 2008, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acesta - prin DGFP P; a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP P, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Direcția Națională Anticorupție B, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Direcția Națională Anticorupție B, ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, și G sub toate capetele de cerere.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă material și reținerea cauzei spre rejudecare de Curtea de Apel Ploiești, Secția comercială și de contencios administrativ, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată; în subsidiar, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, susținând, în esență, că drepturile solicitate prin acțiune li se cuvin potrivit dispozițiilor legale.
Prin decizia nr.1425 din 17 iunie 2009, Curtea de Apel Ploiești, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința nr.1146/2009 și a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, trimițând cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ.
Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Analizând cererea de față, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a textelor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.137 pr.civilă, potrivit cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea va analiza, cu prioritate, excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinările formulate.
Între reclamanți și MEF nu există raporturi de muncă, existența acestei categorii aparte de raporturi juridice atrăgând calitatea procesuală a părții obligate la raportul juridic dedus judecății, respectiv a părții obligate să aloce și să plătească sumele datorate cu titlu de drepturi salariale. În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin DGFP P și va respinge acțiunea față de acesta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea nu va mai analiza această excepție, ea fiind soluționată în mod irevocabil prin decizia nr. 1425 din 17 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul admiterii ei, fapt ce a determinat casarea primei soluții de fond și investirea acestei instanțe cu soluționarea cauzei.
Referitor la cererea de chemare în garanție a MEF formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă ICCJ- DNA B, instanța constată că este neîntemeiată, întrucât, MEF nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților și nici raporturi de muncă cu aceștia, neputând avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite - așa cum este Ministerul Public -, și nici nu repartizează sume de la buget acestora, sumele fiindu-le alocate conform destinațiilor bugetare în baza Legii bugetului de stat, neputând fi obligat MEF a face o plată pentru salariații altor instituții.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, potrivit art.10 din OUG 43/2002, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a PNA, sub autoritatea Procurorului General al PNA, care efectuează acte de cercetare penală sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din PNA, iar după înființarea acestei funcții în cadrul PNA, salarizarea ofițerilor de poliție judiciară, până la data de 11.04.2002, s-a efectuat în baza disp.art.28 al.3 din OUG 43/2002, odată cu intrarea în vigoare a Legii 161/2002 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, prin intermediul art.2 pct.19 s-a produs o asimilare din punct de vedere al salarizării, între ofițerii de poliție judiciară și magistrați, art.28 al.3 fiind modificat în sensul că ofițerii de poliție judiciară, prevăzuți de art.10 sunt salarizați cu indemnizația prevăzută în anexa 1 cap. A nr.18 la Ordonanța de Urgenta nr.177/2002, ce reprezintă unica formă de salarizare, ținându-se cont de coeficientul de multiplicare al unui procuror de la parchetele de pe lângă curțile de apel.
Acest text de lege a fost modificat prin OUG 24/2004, prevăzându-se că ofițerii de poliție judiciară din cadrul PNA beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr.4 la OUG 38/2003- privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003 cu modificările ulterioare, coeficientul de multiplicare fiind asemănător cu cel al unui procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii.
În anexa 4 OUG 38/2003 se prevede că polițiștii, detașați în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcții în afara Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază de salariul de bază al funcției îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizații, premii, sporuri și alte categorii care se acordă personalului civil din unitățile unde își desfășoară activitatea, potrivit legislației ce se aplică în unitățile respective, de salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta conform legislației care se aplică polițiștilor, deci nu și de sporul de misiune permanentă ce era prevăzut în cuprinsul art.11 din actul normativ menționat.
Odată cu adoptarea Legii 601/2004 pentru aprobarea OUG nr.24/2004, ofițerii de poliție judiciară din cadrul PNA, beneficiau, conform art.1 pct.8, de drepturile prevăzute de art.11 și în anexa 4 la OG 38/2003, aprobată și modificată prin Legea 353/2003 modificată și completată, precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, cu excepția sporului pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru și a celor lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, salariul pentru funcția îndeplinită de ofițerul de poliție judiciară, stabilindu-se potrivit anexei nr.1, cap. A, nr.29 din OUG 177/2002.
Prin OUG 137/2005, pentru modificarea si completarea OUG nr.43/2002 privind PNA, acesta s-a transformat în Departamentul Național Anticorupție cu personalitate juridică proprie și structură autonomă în cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, iar în conformitate cu art.1 pct.23 din acest ultim act normativ, ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr.4 la OG 38/2003 aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr.353/2003, nemaifiind precizate și drepturile prevăzute în art.11 din OG 38/2003 respectiv, sporul de misiune permanentă, solicitat de reclamanți; în acest sens, a fost îndepărtată și precizarea conținută în modificarea prevăzută în Legea nr.601/2004, respectiv, exceptarea sporului pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru și a celor lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează.
Prin Legea nr.54/2006 privind aprobarea OUG nr.134/2005 pentru modificarea și completarea OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, Departamentul Național Anticorupție s-a transformat în Direcția Națională Anticorupție, cu personalitate juridică în cadrul Parchetul de pe lângă ICCJ. În prezent, salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează conform OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea 45/2007, salariul de bază de care beneficiază aceștia fiind calculat potrivit art.11 al.4 din OUG nr.27/2006, în funcție de coeficientul de multiplicare 13, 50 prevăzut la pct.28 din anexa nr.1, cap. A din ordonanță, pentru judecătorii și procurorii cu 3-4 ani vechime, în funcția de magistrat.
Din analiza textelor de lege menționate, reiese că sporul de misiune permanentă nu mai este de actualitate, fiind abrogat, astfel că acesta nu mai poate fi aplicat și nici acordat, în condițiile respectării legislației privitoare la salarizarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA.
Legiuitorul a considerat asimilarea strict din punct de vedere al salarizării acestei categorii profesionale cu cea a procurorilor și a apreciat ca acordarea sporului pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, s-a dovedit suficientă pentru asigurarea unei compensări juste a activității desfășurate.
Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită sporul de fidelitate, care a fost acordat conform art.6 din OUG 38/2003, instanța urmează să îl respingă, întrucât acesta a fost suspendat în anul 2005, prin art.2 al.1 din OUG nr.118/2004.
Cu alte cuvinte, neacordarea unor drepturi salariale existente în trecut, dar abrogate în prezent nu poate fi în niciun caz asimilată ca o discriminare față de o situație existentă în trecut.
Pe de altă parte, practica Curții Constituționale este constantă ( deciziile 818, 820/2008) în a aprecia că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judecătorească sau cu norme cuprinse în alte acte normative.
Nici capătul de cerere, prin care reclamanții au solicitat sporul pentru documente clasificate, nu este neîntemeiat, întrucât, potrivit Legii nr.444/2006, acesta poate fi acordat numai dacă este încadrat în limitele bugetelor aprobate, ori, față de faptul că Ministerul Public este o instituție bugetară, acesta nu poate fi acordat, nefiind prevăzut în bugetul acestui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘT E:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de această pârâtă prin
Respinge acțiunea față de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Direcția Națională Anticorupție B, ca neîntemeiată.
Respinge în rest acțiunea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în P, Gh.Gr. nr. 257, județul P, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE, cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE DIRECTIA NATIONALĂ ANTICORUPTIE, cu sediul în B, sector 1,--81 și STATUL R -PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR,cu sediul în B, sector 5,-, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
9 ex./29.10.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
