Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 178/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIE
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.178
Ședința publică din data de 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în orașul, județul B, împotrivasentinței nr. 1107 din 4.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), pârâtă fiind Primăria orașului - prin primar.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru pârâta - intimată Primăria orașului, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. Recurenta face trimitere la disp. art. 309 pct. 9 Cod procedură civilă și critică sentința pentru 2 considerente, și anume: greșita aplicate a legii prin neacordarea drepturilor recunoscute consiliurilor juridici prin art. 60 din Legea nr.514/2003 și obligarea nejustificată la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta este funcționar public, ocupând o funcție publică de conducere și nu de execuție, care este distinctă de cea de consilier juridic care este o funcție publică total diferită. Dispozițiile art. 60, ca și întreaga Lege nr. 514/2003 de altfel, se aplică doar consilierilor juridici, nu și altor categorii profesionale.
În ceea ce privește cheltuielilor de judecată, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă deoarece contestatoarea recurentă este cea care a căzut în pretenții și îi revine sarcina de a suporta cheltuielile de judecată. Solicită cheltuieli de judecată și depune chitanță în acest sens.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.05.2009, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului - a solicitat anularea Dispoziției primarului nr. 249/28.04.2009 prin care s-a dispus revocarea Dispoziției nr. 71/15.02.2008, începând cu data de 1.05.2009.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este secretarul orașului, că potrivit Dispoziției nr. 71/2008 a primit un spor de confidențialitate și de mobilitate în cuantum de 50% din salariul de bază lunar și că în mod nejustificat a fost înlăturat acest spor prin Dispoziția contestată, cu nerespectarea disp. art. 60 aliniat 1 și 2 din Legea nr. 514/2003.
Arată reclamanta că deși îndeplinește funcția publică de secretar, desfășoară activitatea de consilier juridic, semnând în această calitate acțiunile depuse în instanță.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că sporurile pretinse sunt specifice funcției de consilier juridic și nu celei de secretar, arătând că aplicabilitatea art. 60 din Legea nr. 514/2003 nu poate fi reținută în cazul de față.
Prin sentința nr.1107 din 4.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului -.
A obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta - în calitate de secretar al orașului - a solicitat recunoașterea dreptului său la plata sporului de confidențialitate și de mobilitate în cuantum de 50% acordat prin Dispoziția primarului nr. 71/15.02.2008 - cerând anularea Dispoziției nr. 249/28.04.2009 prin care a fost revocat actul anterior menționat, pentru încălcarea dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 514/2003.
Funcția publică deținută de reclamantă este cea de secretar al unității administrativ-teritoriale,iar aceasta face parte din categoria funcționarilor publici de conducere-prevăzută prin art.13 aliniatul1 lit.c din Legea nr. 188/1999-funcție care se diferențiază astfel de funcția publică de execuție, respectiv, cea de consilier juridic, enumerată distinct de aceeași lege, prin art. 14.
Art. 60 din Legea nr. 514/2003- indicat ca temei al solicitărilor reclamantei - a primito interpretare obligatorie în baza Deciziei nr. 78/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că: "Nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea."
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta arată că prin cererea de chemare în judecată a făcut dovada efectivă a prestației activității și de consilier juridic al Primăriei, în afara aceleia de secretar, această activitate fiind prestată în mod gratuit către primărie.
Conform art. 29 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici se precizează "Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii". Dacă legiuitorul ar fi dorit excluderea funcționarilor publici de la acordarea acestor drepturi, acordarea unor procente pentru clauza de confidențialitate și de mobilitate ar fi prevăzut în mod expres acest lucru, mai ales că legea a fost aprobată ulterior apariției Legii nr. 188/1999.
Critică sentința și cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Recursul nu este întemeiat.
Prin decizia nr. 78/2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizia obligatorie potrivit art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, s-a hotărât că "Nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea."
S-a reținut în motivarea acestei decizii că legea face distincție între consilierul juridic ce are statutul funcționarului public fiind numit în funcție și consilierul juridic cu statul de salariat.
Dispozițiile exprese referitoare la negocierea prestațiilor suplimentare îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statutul de angajați în baza unor contracte individuale de muncă, cu excluderea funcționarilor publici. De altfel, asemenea clauze specifice sunt prevăzute numai în Codul muncii iar nu și în dreptul comun aplicabil funcționarilor publici.
Sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi altele decât cele prevăzute de legislația specifică acestei categorii.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a făcut o bună aplicare a art. 274 al. 1 Cod procedură civilă, reclamanta fiind partea care a căzut în pretenții.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în orașul, județul B, împotrivasentinței nr. 1107 din 4.11.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), pârâtă fiind Primăria orașului - prin primar.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./16.02.2010
Jud. fond
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Sas Remus, Turculeț Ana
