Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1784/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1784
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 136 pronunțată în data de 25 martie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari-tichete de masă
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 05.08.2008 recurenta a înregistrat dovada achitării taxei judiciare de timbru și jurisprudența existentă în domeniu.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 136 din 25 martie 2008 Tribunalului Bistrița Ns -a respins acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta, în calitate de funcționar public, a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul Legii nr. 142/1998, începând cu data de 26.07.2001 până în prezent, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi Sociale și în conformitate cu prevederile Legii nr. 142/1998, pârâta avea obligația să îi acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, sens în care, în virtutea atribuțiilor ce le avea și le are, trebuia să depună diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie cuprinse în bugetul de stat, deoarece în caz contrar o lege specială nu se aplică din.
Se mai arată că Legea nr. 142/1998 a reglementat dreptul la tichete de masă și pentru salariații din unitățile bugetare, însă în mod surprinzător și neechitabil, s-a ocolit acordarea lor, motivat prin faptul că sumele necesare nu au fost prevăzute de legea bugetului de stat sau că Ministerul Finanțelor Publice nu a avizat proiectele de buget cuprinzând sume destinate acordării tichetelor de masă și cum tichetele de masă au fost acordate la anumite categorii de salariați s-a ajuns la o gravă discriminare și o nerespectare flagrantă a legii, în sensul că legea se aplică diferit pentru unele categorii de funcționari publici și salariați din unități bugetare. Se susține că astfel se încalcă un drept fundamental, cel al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României, fiind nesocotite și încălcate și prevederile art. 14 din Constituția Europeană a Drepturilor Omului și de asemenea, nu se respectă legea specială în materie și anume Legea nr. 188/1999 care, în art. 29 alin. 2, prevede că funcționarii publici au dreptul de a beneficia de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii în afara celor prevăzute la alin. 1 din același articol (salariul de bază, spor de vechime de muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului).
Ulterior, reclamanta a arătat că începând cu anul 2001, precum și în prezent, are calitatea de funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii B-N și potrivit Legii nr. 142/1998. Se mai arată, că s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998, încălcându-se astfel un drept fundamental - cel al egalității cetățenilor în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României, fiind nesocotite și încălcate prevederile art. 14 din Constituția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâta Casa Județeană de Pensii B-N a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanta, arătând că potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori, dar conform art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002 privind bugetul de stat pe anul 2002, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, iar prin legile bugetului de stat anual pe fiecare din anii din perioada 2004-2008, au fost menținute prevederile referitoare la neaprobarea sumelor pentru tichete de masă.
Tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public, ca angajat al Casei Județene de Pensii B-N și de la data angajării până în prezent nu a beneficiat de tichete de masă.
Din prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, rezultă că funcționarii publici pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, iar în alin. 2 al aceluiași articol de lege, este prevăzut că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, al bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Așa fiind, acordarea tichetelor de masă funcționarilor publici este stabilită prin norme legale cu caracter dispozitiv, iar nu imperativ și astfel, acordarea tichetelor de masă apare ca o facultate în sarcina autorităților publice și nu ca o obligație a acestora.
Așa cum s-a mai arătat tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori, ceea ce înseamnă că Legea nr. 142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masă pentru toți salariații.
În legile bugetului de stat anuale de după intrarea în vigoare a Legii nr. 142/1998 nu au fost cuprinse cheltuieli pentru acordarea tichetelor de masă. Mai mult, prin aceleași legi, respectiv art. 49 alin. 3 din Legea nr. 743/2001, art. 39 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 s-a interzis instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, să aprobe sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Prin urmare, pârâta nu putea în mod legal să depună diligențe pentru includerea în bugetul de stat a unor sume destinate tichetelor de masă, astfel că susținerile reclamantei, conform cărora pârâta nu ar fi depus diligențele necesare pentru cuprinderea în bugetul de stat a unor sume destinate tichetelor de masă sunt neîntemeiate.
Este adevărat că potrivit art. 29 alin.2 (devenit ulterior art. 31 alin. 2) din Legea nr. 188/1999, pe lângă salariu, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Conform alin. 3 din același articol de lege, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Prin OUG nr. 245/2000 a fost reglementată stabilirea sistemului de salarizare pentru funcționarii publici, inclusiv pentru cei care au statute proprii, aprobate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu dispun altfel, în art. 20 fiind prevăzut că funcționarii publici beneficiază de tichete de masă potrivit legii, însă această ordonanță s-a putut aplica doar în perioada 1 martie - 13 decembrie 2001 deoarece, prin Legea nr. 725/2001, ordonanța a fost respinsă.
Prin OG nr. 6/2007 s-au stabilit unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, dar nici în acest act normativ nu se prevede acordarea tichetelor de masă funcționarilor publici.
În concluzie, s-a reținut că în condițiile în care bugetul de stat nu sunt incluse sume destinate tichetelor de masă, iar în actele normative privind salarizarea și alte drepturi salariale ale funcționarilor publici nu se prevede acordarea tichetelor de masă, tichetele de masă nu pot fi acordate și prin urmare, tribunalul a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței atacate in sensul de a admite actiunea.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 142/1998, parata avea obligatia sa-i acorde tichetele de masa, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masa.
Potrivit prevederilor exprese si imperative ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/09.07.1998:" Salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar (), precum și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. "
In conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/09.07.1998: "Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Pentru a fi aplicabila aceasta reglementare legala din actul normativ cu caracter special, parata in virtutea atributiilor ce le avea si le are, trebuia sa depuna diligentele necesare pentru ca aceaste sume sa fie cuprinse in bugetul de stat, deoarece in caz contrar o lege speciala nu se aplica din "". Legea nr. 142/1998, a reglementat acest drept al salariatilor, inclusiv din unitatile bugetare, insa in mod surprinzator si neechitabil, s-a ocolit acordarea lor, iar întrucât acest lucru s-a produs doar pentru anumite categorii de salariati, in unele institutii aceste tichete fiind acordate, s-a ajuns la o discriminare si o nerespectare flagranta a legii.
Chiar daca am admite faptul ca prin legile bugetului de stat "s-a simtit nevoia restrangerii acestui drept acordat prin lege "nu exista nici o explicatie democratica intr-un stat de drept si nici echitabila a existentei acestei restrangeri a dreptului acordat prin Legea nr. 142/09.07.1998, mai exact legea sa fie aplicata diferit pentru categoriile de functionari publici si salariatii din unitati bugetare.
Pe cale de consecinta, s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998, incalcandu-se un drept fundamental, cel al egalitatii tuturor cetatenilor romani in fata legii, drept acordat si garantat de Constitutia Romaniei, fiind nesocotite si incalcate si prevederile art. 14 din Constitutia Europeana a Drepturilor Omului.
Mai arată recurenta că art. 29 din Legea nr. 188/1999 nu reglementeaza expres care sunt celelate drepturi salariale si prime care pot fi acordate functinarilor publici, rezulta ca legiuitorul, prevazand aceste adaosuri la salariul de baza a avut in vedere dispozitiile din alte acte normative prin care aceste drepturi sunt prevazute.
Astfel este temeinica si legala sustinerea reclamantei referitoare la faptul ca in calitatea de functionari publici se supune si dispozitiilor Legii nr. 188/1999, republicata, avand drepturi si obligatii cuprinse in acesta lege, care constituie de altfel cadru general aplicabil tuturor functionarilor publici, dar in acelasi timp le sunt aplicabile si dispozitiile cuprinse in alte acte normative.
Legea speciala, fie anterioara, (Legea nr. 142 din 9 iulie 1998 privind acordarea tichetelor de masa, publicata in: Monitorul Oficial nr. 260 din 13 iulie 1998), fie posterioara sau concomitenta cu cea generala se aplica in primul rand. Legea speciala are preferinta fata de legea generala si exclude aplicarea acesteia cu privire la tot ceea ce reglementeaza expres.
In baza art. 41 alin.2 din Constitutia Romaniei, salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii, iar masurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele, precum si in alte situatii specifice. Ca atare, atat timp cat subsemnatul am calitatea de salariat functionand in cadrul Casei Judetene de Pensii BNc are reprezinta o institutie bugetara, facand parte din sectorul bugetar, datorita alocarii veniturilor de catre stat prin organele sale abilitate, inseamna ca avea și are in continuare dreptul sa primească o alocatie individuala de hrana lunara sub forma unor tichete de masa deoarece, prin incasarea unor asemenea alocatii i se asigura o protectie privind securitatea muncii constand in posibilitatea de a-i asigura zilnic hrana la locul de munca, in conditiile in care angajatorul se afla in imposibilitate de a-i oferi conditii in vederea asigurarii hranei zilnice la locul de munca. Mai mult chiar, are dreptul si la incasarea unor bilete de valoare sub forma tichetelor cadou deoarece acordarea acestor tichete reprezinta tot o forma de protectie sociala a reclamantului inscriindu-se in categoria de situatii specifice prevazute de art. 41 alin.2 din Constitutie si a cheltuielilor sociale prev. de art.2 din 193/2006 in conditiile in care aceste tichete au drept scop compensarea (bonificatie) pentru activitatea desfasurata in anumite perioade, in vederea acoperirii unor cheltuieli suplimentare cu ocazia unor sarbatori traditionale sau a celor specifice domeniului de activitate. Faptul ca Legea nr.142/1998 și Legea nr.193/2006 prevad posibilitatea acordarii tichetelor de masa si cadou fara sa stabileasca obligativitatea acordarii acestora in sarcina angajatorului, nu inseamna in mod automat ca reclamanta nu ar avea dreptul la asemenea tichete deoarece la acordarea acestora se tine seama de caracterul si natura lor si anume ca masuri de protectie ale salariatilor pentru asigurarea securitatii muncii si a unor conditii optime la locul de munca, avand drept scop asigurarea hranei zilnice si compensarea unor cheltuieli suplimentare si nicidecum de caracterul facultativ al acestora. Pe de alta parte, atat timp cat reclamanta se inscrie in categoria de salariati in sectorul bugetar si in acelasi timp exista salariati in diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiaza de tichete de masa si cadou (de exemplu: diferiti functionari publici, etc.) domenii care de fapt sunt finantate ca si Ministerul Muncii de la bugetul de stat, inseamna ca acordarea unor salariati din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar a unor asemenea tichete si neacordarea altor salariati din alte domenii, respectiv reclamantei, reprezinta in realitate o discriminare din punct de vedere al exercitarii dreptului la protectia sociala intre salariatii din sectorul bugetar, incalcandu-se astfel disp. art. 41 alin. 2, art. 53 din Constitutie, art. 5 alin. 3 Codul Muncii si art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care interzic orice discriminare intre salariati din punct de vedere al protectiei sociale din acelasi sector de activitate si anume, sectorul bugetar. De fapt, acordarea acestor tichete in functie de vointa angajatorului si anume includerea sau nu a sumelor in bugetul de stat, constituie si o restrangere a dreptului la protectie sociala al reclamantei care nu se impune in conditiile in care nu exista nicio dovada ca o asemenea restrangere ar avea un caracter necesar intr-o societate democratica, adica, sa fie determinata de o imprejurare care sa impuna imperios luarea unei asemenea masuri. Mai mult chiar, prevederea acordarii tichetelor in functie de alocarea sau nu a unor sume de bani in buget in acest scop este disproportionala intrucat, este pur si simplu lasata la aprecierea angajatorului care, fie niciodata nu va aloca sumele respective in favoarea salariatilor, fie va aloca dupa preferinte, sume, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creindu-se astfel o situatie discriminatorie intre salariatii din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil. Prin urmare consideră că sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 1 si urm. din Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2, art. 53 din Constitutia Romaniei, art. 5 alin. 3 din Codul Muncii, art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului art.l si urm. din Legea nr.193/2006, pentru a pretinde c/valoarea tichetelor prevazute de Legea nr. 193/2006, HG 1317/2006, Legea nr.417/2006, deoarece prin neindeplinirea de catre paratii angajatori a acestei obligatii, reclamanta a suportat un prejudiciu prin imposibilitate a de a beneficia de la data intrarii in vigoare a dispozitiilor legale de aceste tichete.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, funcționarii publici pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, iar în alin. 2 al aceluiași articol de lege, este prevăzut că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau, după caz, al bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, acordarea tichetelor de masă funcționarilor publici este stabilită prin norme legale cu caracter dispozitiv, iar nu imperativ și astfel, acordarea tichetelor de masă este o prerogativă, o posibilitate pentru autoritățile publice și nu o obligație a acestora.
Nu este admisibil ca pe calea unor dispoziții legale fără legătură directă cu chestiunea în discuție, să se ajungă la fraudarea înțelesului explicit al acestui text.
Acordarea de tichete de masă este un drept al angajatorului, nu al angajatului.
În legile bugetului de stat anuale de după intrarea în vigoare a Legii nr. 142/1998 nu au fost cuprinse cheltuieli pentru acordarea tichetelor de masă. Mai mult, prin aceleași legi, respectiv art. 49 alin. 3 din Legea nr. 743/2001, art. 39 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004 și art. 24 din Legea nr. 379/2005 s-a interzis instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, să aprobe sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Faptul că potrivit art. 29 alin. 2 (devenit ulterior art. 31 alin. 2) din Legea nr. 188/1999, pe lângă salariu, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, nu are nici o relevanță în cauză, instituind un principiu general, o vocație, nu un drept la toate sporurile special prevăzute de legislație. Conform alin. 3 din același articol de lege, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Prin OUG nr. 245/2000 a fost reglementată stabilirea sistemului de salarizare pentru funcționarii publici, inclusiv pentru cei care au statute proprii, aprobate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu dispun altfel, în art. 20 fiind prevăzut că funcționarii publici beneficiază de tichete de masă potrivit legii, însă această ordonanță s-a putut aplica doar în perioada 1 martie - 13 decembrie 2001 deoarece, prin Legea nr. 725/2001, ordonanța a fost respinsă. Nici prin OG nr. 6/2007 nu se prevede acordarea tichetelor de masă funcționarilor publici.
Pe scurt, dacă în buget nu sunt incluse sume destinate tichetelor de masă, iar în actele normative privind salarizarea și alte drepturi salariale ale funcționarilor publici nu se prevede acordarea tichetelor de masă, tichetele de masă nu pot fi acordate.
Considerentele expuse dispensează instanța de analiza altor susțineri ale părților, nepertinente față de linia argumentului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.136 din 25 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
