Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 179/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 179/CA
Ședința publică din data de 26 martie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile în contencios administrativ formulate de recurenții pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINTELOR SI MATERIALULUI SADITOR C, cu sediul în C,-, județul C și MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva Sentinței civile nr.902 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, și - toți cu sediul procesual ales în C,- bis, județul C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reclamantă - personal și ca mandatar al intimaților reclamanți, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul învederează că recursurile sunt motivate, intimații reclamanți au depus întâmpinare.
Intimata reclamantă - se legitimează cu carte de identitate seria - nr.- eliberată de la 04.07.2006 și precizează că nu are probe de administrat sau cereri de formulat.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri asupra cauzei.
Intimata reclamantă -, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, prin care a fost admisă acțiunea privind obligarea pârâților la plata primelor de vacanță cuvenită reclamanților pe perioada 2001-2006, actualizate cu rata inflației.
Curtea declară dezbaterile încheiate și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
a) Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța -reclamanții -, C, -, - și - au solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor C și Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță aferentă perioadei 2000-2006, actualizate cu coeficientul de inflație până la data plății.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au fost sau sunt angajați ai C beneficiind potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, de primă de concediu anuală la nivelul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu. Aceste prevederi legale au devenit neaplicabile anterior perioadei de referință prin procedura suspendării instituită inițial de art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, iar din anul 2002, măsura a fost menținută de Legile de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin.7 din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. 7 din legea nr. 511/2004.
Reclamanții au mai arătat că, ținând cont de suspendările prevăzute în legile din fiecare an, dreptul de a cere indemnizația de concediu se naște, după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă și care deschide dreptul la acordarea acestei indemnizații.
Au mai arătat reclamanții că suspendarea dreptului privind prima de vacanță este neconstituțională și nelegală față de dispozițiile art. 38 din codul muncii și art. 53 alin. 2 și 41 alin.2 din Constituție.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legea nr. 53/2003 și Constituția României.
În dovedirea cererii reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii de chemare în judecată practică judiciară.
Ulterior reclamanții au precizat că solicită acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-2006 și a depus un tabel cu sumele cuvenite, tabel emis de pârâtul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor
Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și declinarea cauzei în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA motivat de împrejurarea că art. 911din Legea nr. 188/1999 prevede că litigiile privind funcționarii publici sunt de competența curții de apel.
Pârâtul a invocat excepția de litispendență cu dosarul nr- al Tribunalului Constanța.
b) Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 902/16.10.2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția excepția necompetenței materiale și a litispendenței invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanți fiind obligați pârâții la plata primelor de vacanță aferente perioadei 2001-2006, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că față de prevederile art.811din Legea nr. 188/1999 litigiul este de competența tribunalului, legiuitorul stabilind expres competența instanțelor în litigiile privindu-i pe funcționarii publici.
În ceea ce privește excepția litispendenței, instanța a reținut că inițial cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția civilă, sub nr- iar prin încheierea nr. 764 din data de 04.04.2007 a fost înaintată secției Contencios Administrativ și Fiscal, fiind înregistrată sub nr-
nefiind incidente dispozițiile art. 163 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor C beneficiind potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aceste dispoziții au fost suspendate succesiv prin legi bugetare fără însă ca aceste acte normative să conțină vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea lui, dispoziția prevăzută de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2001-2006, această suspendare având un caracter temporar (anual), nu echivalează cu stingerea dreptului și de acest drept prevăzut de Legea nr. 188/1999 trebuie să beneficieze persoanele îndreptățite, acesta reprezentând un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă prevăzut de art. 41 și 53 din Constituție.
Dreptul la prima de vacanță s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
c) Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor C și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
a)Recursul Inspectoratului Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor
-hotărârea a fost apreciată ca nelegală motivat de faptul că prin actele normative speciale care reglementează salarizarea și prin legile de stat s-a instituit măsura suspendării plății primei de vacanță recurenta nu a avut posibilitatea să plătească salariaților aceste sume
b)Recursul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale
-hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind ignorate dispozițiile art.1 al.2 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune al reclamanților fiind prescris pentru anii 2001-2003
-plata primelor de vacanță pentru anii 2001-2006 fiind suspendată prin acte normative de același nivel cu Legea nr. 188/1999, ordonatorul principal de credite avea obligația să le respecte
Recursurile au fost întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8, 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
Intimații reclamanți legal citați nu au depus întâmpinare însă au solicitat prin mandatar respingerea recursului.
d) Curtea
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au avut raporturi de serviciu cu recurentul Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor C în calitatea de funcționari publici beneficiind în conformitate cu dispozițiile art.33 al.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă anuală de concediu egală cu salariul (indemnizația) de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea dispozițiilor art.33 al.2 din Legea nr.188/1999 au fost suspendate prin OUG nr.33/2001 până la data de 1 ianuarie 2002.
Prin art.12 al.4 din Legea nr.743/06.12.2001 - legea de stat pe anul 2002 - termenele prevăzute la art.3 din OUG nr.33/2001 aprobată și modificată prin Legea nr.386/2001 au fost prelungite până la data de 31 decembrie 2002.
Prin art.10 al.3 din Legea nr.631 din 29.11.2002 - legea pe anul 2003 - termenele prevăzute la art.3 din OUG nr.33/2001, modificată prin Legea nr.386/2001 au fost iarăși prelungite până la data de 31 decembrie 2003.
Dispozițiile din Legea nr.507/2003 (legea pe anul 2004) și Legea nr.511/2004 (legea pe anul 2005) nu au prelungit suspendările anterioare ci au dispus pentru fiecare an în parte, respectiv 2004 și 2005 suspendarea primei de concediu, primă care are caracter accesoriu concediului de odihnă și indemnizației de concediu, fiind cuvenită anual.
Este adevărat că dreptul la prima de concediu nu este un drept fundamental ce intră sub incidența art.53 din Constituție, legiuitorul putând să dispună suspendarea sau încetarea acestuia, cum de altfel s-a instituit prin legile de aprobare a bugetelor anuale.
Toate aceste dispoziții legale au avut însă o aplicare limitată în timp, în sensul dispozițiilor art.64 al.1 și ale art.66 al.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel că ele nu mai pot fi considerate ca fiind încă în vigoare.
Într-o atare situație devin incidente dispozițiile art.64 al.2 din Legea nr.24/2000, potrivit cu care la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, ceea ce înseamnă că măsura suspendării acordării primei de vacanță a afectat doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește legile bugetare, Curtea Constituțională a stabilit că, după expirarea anului bugetar, legile de aprobare a nu mai sunt în vigoare, având în vedere însăși textul constituțional din art.138 care consacră principiul anualității de stat, astfel că ele au ieșit din vigoare la expirarea exercițiului bugetar pentru care au fost adoptate și anume la 31 decembrie al fiecărui an.
Această situație a fost recunoscută de Guvernul României, care prin OUG nr.146/2007 a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
S-a recunoscut prin acest act normativ că suspendarea s-a datorat constrângerilor bugetare din perioada 2001 - 2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, care nu au permis acordarea primelor de concediu de odihnă, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare, plata acestor drepturi urmând a fi făcută așa cum a stabilit legiuitorul pentru întreaga perioadă, chiar și peste termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Pe cale de consecință, pentru considerentele arătate mai sus și în condițiile apariției noului act normativ, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală, măsura suspendării acordării primei de concediu afectând doar exercițiul dreptului nu și existența acestuia deoarece un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursuriledeclarate de recurenții pârâți INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINTELOR SI MATERIALULUI SADITOR C, cu sediul în C,- bis, județul C și MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva Sentinței civile nr.902 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, și - toți cu sediul procesual ales în C,- bis, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:,
tehnoredact.jud.CN /14.04.2008
2 exemplare
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
