Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1792/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1792
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște,- județul D, împotriva sentinței nr. 332 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții,, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în P, - lat. Vest,parter,. 27- la Cabinetul de Avocatură, pârâțiiMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,- sectorul 5,Penitenciarul cu Regim ., cu sediul în P,- județul P,Administrația Națională a Penitenciarelor- Direcția de Inspecție, cu sediul în B, str. - - nr. 47 sectorul 2,Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sectorul 5 chematul în garanțieMinisterul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sectorul 5.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, personal, lipsind intimații-reclamanți, intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Penitenciarul cu Regim . P, Administrația Națională a Penitenciarelor-Direcția de Inspecție, Ministerul Finanțelor Publice și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea invocă excepția tardivității formulării recursului.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, învederează că nu a avut domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul cabinetului de avocatură, cum, din eroare, s-a menționat în sentința instanței de fond, și hotărârea recurată nu i-a fost comunicată niciodată, comunicarea făcându-se cabinetului de avocatură.
Mai arată că a fost citată o singură dată, la instanța de fond în primul ciclu procesual, după care nu a mai fost citată și nici nu i s-a comunicat hotărârea.
La solicitarea instanței, precizează că acordul de a promova această cerere de chemare în judecată l-a dat colegilor săi, când au hotărât să acționeze pârâții în instanță, însă niciun moment nu a fost vorba de angajarea unui avocat care să le reprezinte interesele. Mai mult, cererea de chemare în judecată nu a semnat-
Față de împrejurarea că hotărârea atacată cu prezentul recurs a fost comunicată la sediul cabinetului avocatului care le- formulat cererea de chemare în judecată și nu i-a fost comunicată niciodată, apreciază că recursul a fost declarat în termen procedural.
Curtea, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1947/21.03.2007 la Tribunalul Prahova - Secția Civilă, reclamanții, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P, CC, Latura Vest, pa.27 parter, județ P, au chemat în judecată pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, PENITENCIARUL CU REGIM P si ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR-DIRECȚIA DE INSPECȚIE DIN CADRUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR B, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați pârâții la acordarea sporului de 75% neîncasat în perioada 01.09.2004 până la soluționarea cauzei conform dispozițiilor din Anexa l la nr. 945/C/2003 privind Regulamentul de Acordare Sporurilor pentru personalul ce desfășoară activitate în condiții deosebit de periculoase sau vătămătoare.
În motivarea acțiunii, petenții au arătat că, fiind salariați ai Penitenciarului Ploiești, pentru scurt timp, au beneficiat de spor de 75% ce se acordă salariaților care își desfășoară activitatea în locuri deosebit de periculoase (bolnavi TBC, etc.) potrivit disp. art.8 lit. pct.2 din HG nr. 281/1993 și nr.HG 561/2000 spor ce a fost acordat până în luna august 2004 când acest spor a fost sistat prin adresa nr. -/2004 acordarea acestuia fiind condiționată existența resurselor financiare.
Ulterior, conform Decretului nr. 387/2006 la 11.04.2006 Comisia Permanentă, înființată pentru determinarea șirepartizarealocurilor de muncă de acest gen prin procesul- verbal nr. B2/25504/08.05.2006 determinat locurile de muncă ce se încadrează în cuprinsul anexei la HG nr. 281/1993, reprezentate de secția de deținere interioară, camerele 20A, 20B, 26 cu bolnavi de TBC și alte boli infecțioase, precum și cabinetul medical.
Pârâtul Penitenciarul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât, deși, prin anexa nr. 11 la nr. 945/2003, petenții beneficiază de aceste drepturi, prin art. 4 al aceluiași ordin se precizează că prevederile acestuia se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție.Or, prin Ordinul nr. -/2004 s- hotărât sistarea temporară acordării sporurilor prevăzute în Anexa nr. 1.1 la nr. 945/C/2003 iar penitenciarul nu acordat aceste sporuri.
Ulterior, prin decizia nr. 387/2006, începând cu data de 01.05.2006 s-au anulat prevederile Ordinului nr. -/2004 urmând a se relua plata acestor sporuri, dar numai urmare a unei expertizări a acestor locuri de muncă, fapt ce s- și concretizat, prin procesul-verbal nr. 132/25504/08.05.2006 determinându-se astfel atât salariații ce beneficiază de aceste sporuri, cât și mărimea acestora.
Or, reclamanții beneficiază de aceste sporuri doar în cuantum de 50% (ținându-se cont de poziționarea cabinetului medical în afara secției de detenție ce are în componență camere CU TBC ) și doar raportat la timpul efectiv lucrat în aceste incinte.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive Administrației Naționale a Penitenciarelor cu motivarea că între această instituție și reclamanți nu există raporturi de muncă iar suspendarea sporului s-a făcut în lipsa alocațiilor bugetare, conform art.4 din nr. 945/C/2003.
ANP a formulat și cerere de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Justiției, cerere admisă în principiu de instanță, invocând și excepția de necompetență materialăa Secției civile instanței, întrucât se invoca un act administrativ, respectiv Adresa nr. -/2004 a competența de soluționare aparținând instanței de contencios administrativ.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât ANP este instituție publicăa de interes național cu personalitate juridică și, conform HG. 1849/2004 este ordonatorul secundar de credite ce își elaborează și fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine ce sunt ordonatori terțiari de credite, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Direcția Generală a Finanțelor Publice P, în numele Ministerului Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale Ministerului Finanțelor Publice cu motivarea că, în prezenta cauza - litigiu de muncă- părți nu pot fi decât angajatorul, sindicatul și patronatul, precum și alte persoane cu vocație.Or, Ministerului Finanțelor Publice este un terț în speță și nu poate fi ordonator de credite pentru alte ministere ori instituții.
În cauză, s-a administrat proba cu interogatoriu și s- dispus efectuarea unei expertize de specialitate pentru se stabili sporul din cadrul penitenciarului unde se desfasoară activități deosebit de periculoase sau vătămătoare pentru care se acordă sporul de 75% din salariul de baza și valoarea diferenței pe cota de 75% de care ar trebui să beneficieze reclamanții urmare a desfășurării activități în aceste condiții.
Prin sentința civila nr. 675/21.02.2008 Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtelor ANP B - MINISTERULUI JUSTIȚIEI și chematului în garanție MEF - DGFP și a prematurității acțiunii și a admis acțiunea reclamanților și cererea de chemare in garanție, iar parații au fost obligați in solidar să plătească reclamanților drepturile salariale pentru perioada septembrie 2004 - aprilie 2007, actualizate în raport de indicele de inflație la valoarea totala netă, reprezentând sporurile de 75 % din salariul de bază lunar realizat pentru condiții deosebit de periculoase sau vătămatoare, scăzându-se sumele acordate pentru - 36 101 lei, - 17360 lei, - 4651 lei, - 8575 lei, - 18068 lei, - 18953 lei, - 13866 lei, - 9652 lei, - 17456 lei, -16217 lei, - 5282 lei, - 7337 lei.
Chematul în garanție MEF a fost obligat sa aloce fondurile necesare plății sumelor reprezentând drepturile salariale sus menționate în favoarea paraților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs parații PENITENCIARUL CU REGIM și MINISTERUL JUSTITIEI.
Prin decizia nr. 2077/15.10.2008 a Curții de Apel P -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-au admis recursurile, s-a casat sentința sus- menționată, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Prahova - Secția Comerciala și de Contencios Administrativ unde a fost înregistrată sub nr-.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocând dispozițiile art. 21 din Legea 500/2002, art. 2 alin. 4 din Legea 293/2004 si art. 1 alin. 2 din HG nr. 1849/2004.
Pe fondul cauzei a arătat că măsura încetării acordării sporului menționat pentru o anumita perioadă de timp s-a luat îin conformitate cu disp. art. 4 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/2003, care stabilesc că, prevederile prezentului ordin se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție", ceea ce înseamnă că acordarea acestor sporuri se realizează condiționat de existenta în buget a sumelor necesare achitării lor.
Prin întâmpinarea formulată la termenul de judecată din 2.12.2008, DGFP P, în numele MEF, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive MEF față de disp. art. 282 codul muncii si art. 47 alin. 4 din legea 500/2002.
La termenul de judecată din data de 13.01.2009, instanța a pus din nou în discuția părților excepțiile invocate în primul ciclu procesual, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta ANP pentru lipsa procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive a ANP, excepția calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF asupra cărora s-a pronunțat la același termen de judecată.
La termenul de judecată din data de 19.05.2009, instanța a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinare pe care, în temeiul disp. art. 137 civ. a unit-o cu fondul cauzei.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr. 332 din 26 mai 2009, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată însă a respins și acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, raportat la art. 7 alin. 7 din legea 554/2004 că nu este aplicabilă dispoziția art. 7 privind procedura prealabilă, practica judiciară în materie fiind unanimă, în sensul inaplicabilității în materia litigiilor de muncă a instituției procedurii prealabile, obligatorie în materia contestării actelor administrative.
S-a mai reținut de prima instanță că nr. 945/C/2003 aprobat Regulamentul de acordare a sporului prevăzut la art. 8 lit. din HG nr. 281/1993, modificat de art. pct. din HG nr. 561/2000, prin care personalul care își desfașoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, în condiții periculoase, sau vătămătoare, beneficiază de sporul prevăzut în anexa nr. 1.1 a 945/C/2003.
Art. 4 din 945/C/2003 stipulează că, prevederile prezentului ordin se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție, iar prin Ordinul nr. -/2004 s-a hotărât sistarea temporară a acordării sporurilor prevăzute în anexa 1.1 la 945/C/2003, suspendarea plății acestor sporuri datorându-se lipsei alocațiilor bugetare.
A mai constatat prima instanță că Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții este legea salarizării aplicabilă și reclamanților, conform art. 79 alin. 1 din legea 293/2004, iar la art. 69 se prevede că, acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrele", în situația inexistenței fondurilor aprobate, aceste drepturi nu se pot acorda.
S-a mai reținut că și art. 58 din OG nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, în vigoare începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007 stabilește că acordarea drepturilor bănești reglementate de această ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
În baza deciziei nr. 387/2006, începând cu data de 1.05.2006 s-au anulat prevederile Ordinului nr. -/2004 privind sistarea temporară - a plății sporului acordat în temeiul anexei nr. 1.1 la 945/C/2003 și s- reluat plata acestor sporuri, locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase fiind determinate pe baza buletinelor de expertiză a locurilor de muncă de către o comisie permanentă constituită conform deciziei nr. 387/2006.
Comisia Penitenciarului P, în cuprinsul procesului verbal nr. 32/25504/8.05.2006 determinat locurile de muncă și sporul la care au dreptul persoanele ce desfășoară activitatea conform anexelor la 945/C/2003.
Conform, art. 9 pct. 10 din Regulament, în unitățile care au în structură secții sau compartimente de diferite profile, sporurile se acordă numai personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la regulament, iar potrivit pct. 12(1), personalul care, în cadrul programului normal de muncă, își desfășoară activitatea fracționat la mai multe locuri de muncă prevăzute în regulament cu sporuri diferite beneficiază de sporul prevăzut pentru fiecare loc de muncă, în funcție de timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
S-a concluzionat că sporul de 75% se acordă potrivit anexei 1.1 pentru personalul din penitenciare și centre de reeducare, care își desfășoară activitatea în secțiile care au camere pentru deținuții cu TBC sau /, personalul medical, altul decât cel prevăzut la lit. A, de pază, escortare și supraveghere ( cu excepția celui de pe perimetru ), personalul socio - educativ și din spitale penitenciare cu secții de pneuo-ftiziologie.
Instanța a constatat că personalul din penitenciare care desfășoară activitatea cu deținuții din camerele TBC și / beneficiază de un spor de 50% din solda lunară sau salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, categorie de personal în care se încadrează și reclamanții, având în vedere că poziționarea cabinetului medical unde se asigura asistența medicală deținuților este în afara secției de deținere ce are în componență camere TBC.
Tribunalul Prahovaa reținut că potrivit Planului Secției a II- de detenție, separarea camerelor de detenție unde sunt cazați deținuții cu TBC față de Secția a II- de detenție se face printr-un culoar tampon delimitat la o extremitate de o ușă metalică iar la cealaltă extremitate de o altă ușă metalică și de gratii, iar cabinetul medical camera de recoltare sputei, sala de tratament și cabinetul stomatologic nu sunt situate pe interiorul Secției a II- de detenție, prin urmare reclamanților li s-a acordat sporul de 50 %, conform anexei nr. 1.1 lit. din 945/C/2003, pe baza registrului special ținut cu privire la persoanele și durata de timp în care intra în contact cu deținuții cu TBC, acțiunea reclamanților fiind respinsă cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu a fost legal citată pe parcursul soluționării cauzei, instanța apreciind în mod greșit că este reprezentată de avocat și că citarea recurentei, precum și comunicarea actelor de procedură trebuie făcută la domiciliul avocatului ales, situație care a condus la imposibilitatea recurentei reclamante de a-și formula apărări și de a avea cunoștință de termenele de judecată, în drept invocându-se art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Recurenta a învederat că hotărârea este netemeinică, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât drepturile solicitate s-au născut prin lege, iar titularii dreptului subiectiv pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic să efectueze o prestație pozitivă, respectiv să plătească o sumă de bani, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a se conforma, începând cu data nașterii dreptului 1.09.2004, însă intimații debitori nu și-au executat în mod voluntar obligația ce le revenea, contrar prevederilor art. 38 Cod.
S-a arătat că neasigurarea condițiilor de muncă ale funcționarilor publici din ANP s-a făcut abuziv, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, urmând a fi obligat pârâtul la plata sporurilor solicitate, de la data nașterii acestui drept, până în prezent, cu actualizarea în funcție de rata inflației de la data plății.
La termenul de judecată din 17.12.2009, Curtea a pus în discuție excepția tardivității formulării recursului și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, în legătură cu care constată următoarele:
Acțiunea introductivă, soluționată prin sentința nr.332 din 26.05.2009 a Tribunalului Prahova, atacată cu prezentul recurs a fost promovată de 12 salariați ai Penitenciarului cu Regim . P, între care și recurenta reclamantă, reclamanții precizând că și-au ales domiciliul la sediul Cabinetului de Avocatură, desemnat să-i reprezinte în cauză, indicând adresa acestuia, acțiunea fiind semnată de apărătorul ales, în baza împuternicirii avocațiale de la fila 22.
În conformitate cu dispozițiile art. 93 Cod procedură civilă reclamanților li s-au comunicat actele de procedură la domiciliul ales, inclusiv sentința pronunțată în primul ciclu procesual de Tribunalul Prahova nr. 675/21.02.2008, care a fost atacată cu recurs de către pârâții Ministerul Justiției și Penitenciarul cu Regim .
La instanța de control judiciar reclamanții intimați au fost reprezentați de același avocat, în baza împuternicirii de la fila 29 dosar, nesolicitându-se comunicarea actelor de procedură la o altă adresă, decât cea indicată în acțiunea inițială, conform art. 98 Cod procedură civilă, aplicabil situație în care vreuna dintre părți și-ar fi schimbat domiciliul ales, dorind să fie citată la o altă adresă.
În urma admiterii recursului pârâtelor prin decizia nr. 2077/15.10.2008, cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Prahova - Secția de contencios administrativ, reclamanții fiind reprezentați de același apărător ales, conform împuternicirii avocațiale depusă la fila 22 dosar, comunicându-se sentința nr.332/26.05.2009 la domiciliul ales indicat în acțiunea introductivă și neschimbat pe parcursul celor doi ani de judecată.
Se constată că s-a făcut comunicarea hotărârii atacate cu respectarea dispozițiilor art. 93 Cod procedură civilă, astfel încât termenul de recurs curge de la data comunicării sentinței rezultată din dovada de la fila 79 dosar, respectiv 09.07.2009.
Față de dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă potrivit cărora termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, coroborate cu disp.art. 101 (1) Cod procedură civilă potrivit căruia termenele se calculează pe zile libere, fără a se socoti ziua în care încep să curgă și nici ziua în care acestea se sfârșesc, Curtea constată că în speță termenul legal de recurs a expirat la data de 21.09.2009 ( ultima zi, de 20.09.2009 situându-se într-o zi de legală).
Recurenta reclamantă a înregistrat recursul la data de 16.11.2009, peste termenul prevăzut de lege, astfel că urmează să admită excepția de tardivitate a declarării recursului și a se respinge recursul reclamantei, ca tardiv declarat.
Se vor înlătura susținerile recurentei reclamantei cum că nu a fost de acord cu angajarea unui avocat și nici cu alegerea unui domiciliu, pentru comunicarea actelor de procedură, deoarece dacă ar fi avute în vedere ar însemna că reclamanta, care nu a semnat și nu a fost de acord cu promovarea acțiunii și cu angajarea unui avocat nici nu a dobândit calitatea de parte în proces, astfel că nu ar avea dreptul să atace o hotărâre care nu o privea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște,- județul D, împotriva sentinței nr. 332 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții,, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în P, - lat. Vest,parter,. 27- la Cabinetul de Avocatură, pârâțiiMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,- sectorul 5,Penitenciarul cu Regim ., cu sediul în P,- județul P,Administrația Națională a Penitenciarelor- Direcția de Inspecție, cu sediul în B, str. - - nr. 47 sectorul 2,Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sectorul 5 chematul în garanțieMinisterul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,- sectorul 5, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - --
GREFIER,
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
red
Tehnored.CMF
19 ex./18.12.2009
dos. -- Tribunal
jud. - .
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Florentina Preda
