Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1795/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1795
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței nr. 441 din data de 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant G și intimații pârâți B, MIRA B și Școala de a cadrelor de Poliție de Frontieră.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantul Gas olicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O, obligarea acestora la plata indemnizației de dirigenție în procent de 10 % din salariul de bază, începând cu data de 15 2005.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin dispozițiile art. 51 alin. 4 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice s-a prevăzut în mod expres că personalul didactic care îndeplinește funcția de diriginte primește indemnizație de 10 % din salariul de bază.
Menționează reclamantul că începând cu anul 2005 nu a beneficiat de acest drept pe considerentul că școala în care și-a desfășurat activitatea nu este nominalizată în structura MAI ca școală de formare a agenților de poliție de frontieră, având o altă denumire.
Pârâtul MAI a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocând dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, excepția lipsei procedurii prealabile invocând dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive. Solicită respingerea acțiunii.
Prin sentința nr.4291/05.09.2007, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea reclamantului
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Școlii de a cadrelor de Poliție de Frontieră O, aflată în structura, și-a îndeplinit funcția de diriginte.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.51 alin.4 din Legea nr.128/1997 raportat la dispozițiile art.1 din Ordinul MAI nr.459/2004 funcționarii publici cu statut special și cadrele militare în activitate - personal didactic de predare în cadrul instituțiilor de învățământ liceal și formarea inițială a agenților, maiștrilor militari și subofițerilor cu durata de școlarizare 1-3 ani care îndeplinesc și funcția de diriginte la formațiunile de studiu, beneficiază de o indemnizație de 10% din salariul de bază, respectiv solda lunară.
Întrucât Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Romane O nu este acreditată de Ministerul Educației si Cercetării ca fiind o instituție de învățământ liceal și postliceal al MIRA B, Ordinul MIRA B, nr. 459/2004 reglementează acordarea indemnizației de dirigenție a personalului didactic care îndeplinește această funcție in cadrul instituțiilor de învățământ liceal și postliceal ale MIRA.
Reclamantul, întrucât îndeplinește funcția de diriginte în structura organizatorică a Școlii de, îi sunt aplicabile dispozițiile legale menționate anterior, fiind îndreptățit la indemnizație de dirigenție, art. 2 din. 459/2004 precizează că acordarea indemnizației se face doar în cazul în care această activitate este prevăzuta ca disciplină în planul de învățământ și nu este cuprinsă în norma didactică de predare a personalului respectiv.
Prima instanță a reținut și faptul că MAI si IGFPR B având in vedere prevederile nr. 360/2002 care se completează cu dispozițiile Legii 188/1999 și implicit cu prevederile Codului Muncii, or nici unul dintre aceste acte normative nu reglementează obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile în cazul introducerii unei acțiuni având ca obiect plata unor drepturi bănești, astfel că excepția calității procesuale pasive a invocată de MIRA B va fi respinsă întrucât acesta are calitate de ordonator principal de credite
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că în cauza dedusă judecății funcția de diriginte nu a fost cuprinsă în norma didactică de predare întrucât salarizarea polițiștilor se face pe baza Legii 360/2002.
Intimata MIRA Baf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate arătând că a îndeplinit funcția de diriginte fiind nominalizat de Consiliul profesoral al O astfel că, susținerile recurentelor din motivele de recurs sunt nefondate.
Prin decizia nr.8310/28.11.2007 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de reclamant.
Pentru a pronunța această decizie a reținut în esență că deoarece drepturile pretinse de către reclamant sunt reglementate de Ordinul MAI nr.459 din 20.12.2004, iar potrivit art.2 din acest act normativ, acordarea acestei indemnizații se face doar în cadrul în care această activitate este prevăzută ca disciplină în planul de învățământ și nu este cuprinsă însă în norma didactică a personalului respectiv, instanța de fond în raport de aceste prevederi legale trebuia să verifice dacă activitatea respectivă era prevăzută ca disciplină și trebuiau administrate probe care să demonstreze că activitatea reclamantului a fost o activitate suplimentară precum și faptul că Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră O este acreditată de Ministerul Educației și Cercetării ca instituție de învățământ liceal sau postliceal de formare inițială a agenților, maiștrilor militari și subofițerilor MIRA. Întrucât în raport de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, s-a apreciat că se impune, pentru o corectă soluționare a cauzei, administrarea de probe în sensul celor menționate anterior, prima instanță pronunțând o hotărâre fără o cercetare aprofundată pe fond, motiv pentru care s-au admis recursurile, s-a casat sentința și a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Mehedinți sub nr-.
La dosar au fost depuse din partea reclamantului G, înscrisuri.
Prin sentința nr. 441/20.03.2008 a Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată.
În motivare instanța a reținut că, deși potrivit art. 1 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 459/02.12.2004 funcționarii publici civili, cu statut special și cadrele militare în activitate - personal didactic de predare în cadrul instituțiilor de învățământ liceal și pentru formarea inițială a agenților, maiștrilor militari și subofițerilor, care îndeplinesc și funcția de diriginte la formațiunile de studiu beneficiază de o indemnizație de 10 % din salariul de bază, respectiv din solda lunară.
Art. 2 din acest ordin precizează că acordarea indemnizației se face doar în cazul în care această activitate este prevăzută ca disciplină în planul de învățământ și nu este cuprinsă în norma didactică de predare a personalului respectiv.
Or, din conținutul Precizărilor metodologice privind organizarea și desfășurarea procesului de învățământ, emise de conducerea Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române O ( filele 7-9), rezultă că diriginții vor pregăti și conduce activitatea de consilier cu elevii conform programei școlare elaborate în acest sens, iar orele de consiliere vor fi luate în calcul la stabilirea normei didactice.
Deosebit de aceasta, instanța reține că Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române O nu este acreditată de Ministerul Educației și Cercetării ca fiind o instituție de învățământ liceal și postliceal a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 459 din 02 decembrie 2004 reglementând acordarea indemnizației de dirigenție personalului didactic de predare care îndeplinește această funcție în cadrul instituțiilor de învățământ liceale și postliceale ale Ministerului Administrației și Internelor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la data de 16 aprilie 2008, reclamantul
În motivele de recurs formulate, reclamantul Gaa rătat că instanța de fond a reținut greșit că orele de dirigenție intră în norma didactică, deoarece dispoziția de învățământ a O contravine prevederilor instrucțiunii nr. 787/1998 și deci nu poate produce consecințe juridice.
Pe de altă parte, conducerea școlii era obligată potrivit art. 4 din Ordinul MI nr. 459/2003 să acorde indemnizația de diriginte în baza dispoziției de personal.
S-a mai arătat că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 2 din nr. 459/2003, că s-a realizat o discriminare salarială între diferite categorii de profesori diriginți și că în perioada 2005- 2007 în O activitatea școlară s-a desfășurat pentru formarea agenților poliției de frontieră după programa de învățământ a Școlii de Pregătire și a de Poliție de Frontieră O, instituție de învățământ din MIRA acreditată de.
În consecință s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.
La dosar au fost depuse întâmpinări de Școala de a cadrelor de Poliție de Frontieră Română O la data de 07 mai 2008, de Ministerul Internelor și Reformei Administrative la data de 08 mai și la 05 iunie 2008 de Inspectoratul General de Poliție de Frontieră prin care s-a solicitat respingerea recursului, apreciindu-se hotărârea instanței de fond legală și temeinică.
La data de 19 iunie 2008 recurentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare și înscrisuri doveditoare în copie xerox:ordinul MAI nr. 459/02.12.2004, dispoziția de învățământ nr. -/03.02.2006 instrucțiunile MI nr. 487/24.08.1998 și un memoriu la 16 iulie 2008.
Analizând cauza prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special care îndeplinește și funcția de diriginte în cadrul Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române O, ca urmare a dispoziției date de Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră
Conform Capitolului G, intitulat "Dispoziții finale" din dispoziția de învățământ nr.-/03.02.2006, diriginții vor pregăti și conduce activitatea de consiliere cu elevii, conform programei școlare, elaborate în acest sens, iar orele de consiliere se iau în calcul la stabilirea normei didactice.
Potrivit prevederilor art.51 alin.4 din Legea 128/1997, personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte primește o indemnizație de 10% din salariul de bază, cu excepția situațiilor prevăzute la art.45 alin.2 și 3.
Din analiza prevederilor art.45 alin.3 din Legea 128/1997 rezultă că activitatea de dirigenție inclusă în planurile de învățământ nu se include în norma didactică de predare.
Ca urmare, din interpretarea celor două texte enunțate mai sus, se constată că activitatea de dirigenție este remunerată cu o indemnizație de 10% din salariul de bază, cu condiția însă ca această activitate să nu fie cuprinsă în norma didactică de predare.
În executarea acestei prevederi legale, ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.459/2004, privind acordarea indemnizației de dirigenție, personalului didactic de predare (funcționari publici civili cu statut special și cadre militare în activitate) care îndeplinesc această funcție în cadrul instituțiilor de învățământ liceale și postliceale ale Ministerului Administrației și Internelor.
Așadar, din titulatura ordinului se reține că acesta este aplicabil numai personalului din instituțiile de învățământ liceale și postliceale ale MIRA.
Ordinul prevede acordarea unui adaos salarial, constând în indemnizația de dirigenție, în cuantum de 10% din salariul de bază sau solda lunară.
Curtea precizează că textul respectiv se referă la acordarea indemnizației de 10% personalului care îndeplinește și funcția de diriginte.
Aceasta presupune că persoana respectivă are o altă normă de bază și, alături de norma respectivă, mai îndeplinește și funcția de diriginte.
Pentru îndeplinirea cumulativă a unei funcții pentru care se plătește norma de bază și funcția de diriginte se acordă indemnizația de 10%.
În susținerea acestei argumentații este și art.2 din Ordinul 459/2004 invocat chiar de către instanța de fond, numai că fost interpretat greșit.
Astfel, conform textului precizat, acordarea indemnizației de 10% pentru dirigenție se face doar în cazul în care activitatea este prevăzută ca disciplină în planul de învățământ și nu este cuprinsă în norma didactică de predare a personalului respectiv.
Din examinarea dispoziției de învățământ nr.-/03.02.2006, rezultă că în normă didactică a reclamantului se înscriu și orele aferente dirigenției.
În această situație, susținerile din întâmpinare sunt întemeiate și Curtea apreciază că reclamantul nu poate primi indemnizația de 10% pentru dirigenție, deoarece orele aferente acestei discipline fac parte din norma didactică.
Curtea arată că din dispoziția de învățământ nr.-/2006, rezultă expres că orele de consiliere care se circumscriu orelor de dirigenție sunt luate în calcul la stabilirea normei didactice, așa încât reclamantul nu poate beneficia de prevederile Ordinului 459/2004, deoarece acesta nu are o normă de bază și în plus, alături de această normă de bază, să desfășoare și activitate de dirigenție.
Activitatea de dirigenție este cuprinsă în norma de predare, astfel că reclamantul nu poate beneficia de indemnizația prevăzută de art.51 din legea 128/1997 și art.1 din Ordinul 459/2004.
Cât privește criticile recurentului referitoare la discriminare, competența de a se pronunța asupra elementelor discriminatorii și în consecință a încălcărilor constituționale revine numai Curții Constituționale așa cum rezultă din prevederile art.146 din Constituția României și art.1 din Legea 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Judecătorul nu are posibilitatea legală de a înlătura aplicarea unei legi, pe motiv că este neconstituțională, Constituția obligând judecătorul să se supună legii, fără a putea pune în discuție constituționalitatea acesteia în mod direct în hotărârea sa.
Având în vedere motivele enunțate în prezenta decizie, în baza rt.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței nr. 441 din data de 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
PREȘEDINTE: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red. SL
Tehn. MI 2 ex/15.10.2008
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Sanda Lungu, Iuliana Rîciu
