Obligația de a face. Decizia 1723/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1723

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008

COMPLETUL DIN:

PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR

-- --PREȘEDINTE SECȚIE

-- - -JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr

GREFIER -

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr.373 din data de 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul -.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru pârâta SC SA și intimatul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.

S-a arătat că intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.

Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;

Consilier juridic pentru pârâta SC SA, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Dolj - Secția Comercială, competentă cu soluționare cauzei în raport de obiectul dedus judecății.

Intimatul reclamant, respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

CURTEA:

Asupra recursului de față,

Prin sentința nr.373 din 27 mai 2008, Tribunalul O l a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta să răspundă cererilor reclamantului din data de 29.01.2008 și 30.11.2007.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC - VÂNZARE SA - C pentru refuzul de a răspunde la cererile cu nr. 577/30.ll.2007 și 350/29.0l.2008 prin care se solicita emiterea facturii de consum pe luna iulie 2007, renunțarea la convenția de consum prin estimare.

De asemenea s-a reținut că este întemeiată acțiunea reclamantului față de dispoz. art. l din.554/2004 - Legea contenciosului administrativ, întrucât pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece este persoană juridică de drept privat care este autorizată să presteze un serviciu public, iar aceasta a refuzat să soluționeze în termenul legal cererile adresate de către reclamant.

Cum nesoluționarea în termenul legal al unei cereri poate face obiectul legii contenciosului administrativ, s-a constatat că acțiunea reclamantului se încadrează în prevederile acestei legi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC VÂNZARE SA

În motivele de recurs recurenta menționează faptul că potrivit art.5 și 7 cererea trebuia introdusă la instanța de la sediul pârâtei, respectiv Tribunalul Dolj, fapt invocat și prin întâmpinare, însă instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, motivând că întâmpinarea a ajuns după termenul de judecată.

Se arată în motivele de recurs și faptul că în mod greșit cererea reclamantului a fost soluționată de Secția contencios administrativ, cu încălcarea competenței materiale, întrucât obiectul litigiului îl constituie cereri care vizează executarea unui contract de furnizare energie electrică, fapt care atrage competența Secției comerciale. Se precizează de către recurentă că, în cauză nu erau incidente dispozițiile OG 27/2002 deoarece nu face parte din autoritățile și instituțiile publice, activitatea de furnizare a energiei electrice neregăsindu-se printre serviciule comunitare de utilități publice așa cum sunt ele enumerate în art.1 alin.2 din Legea 51/2006.

Pe fondul cauzei se critică sentința recurată ca urmare a faptului că s-a răspuns reclamantului la sesizările primite iar începând cu anul 2007 pentru a se asigura o îmbunătățire a serviciilor oferite clienților s-a implementat un nou sistem de citire facturare încasare în conformitate cu dispozițiile legale incidente, fiindu-i emise și transmise prin poștă actul adițional la contractul de furnizare a energiei electrice cât și facturile care au fost acceptate în mod tacit prin achitarea sumelor, reprezentând energia electrică, de către reclamant.

Se menționează și faptul că dacă se dorește modificarea consumului estimat se poate completa o astfel de cerere care trebuie depusă cu cel puțin 20 de zile înainte de data de întâi a lunii pentru care se dorește această modificare, iar întoarcerea la sistemul de autocitire nu mai este posibilă, așa cum lasă să se înțeleagă reclamantul intimat.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat menționând că recurenta prestează servicii publice, fapt care atrage competența Secției de Contencios Administrativ și Fiscal.

Curtea analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Legea nr. 13/2007 a energiei electrice stabilește cadrul legal de reglementare pentru desfășurarea activităților în sectorul energiei electrice și al energiei termice produse prin cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condițiile de accesibilitate, disponibilitate și suportabilitate și cu respectarea normelor de siguranță, calitate și protecție a mediului.

Prima referință la faptul că activitățile din domeniul producției, distribuției și furnizării energie electrice sunt activități de serviciu public apare în titlul art. 18 din lege: "obligațiile de serviciu public".

Recurenta pârâtă este furnizoare a energiei electrice și prin urmare prestează activitate de serviciu public care are ca scop ocrotirea interesului general, având un scop social, în special accesul la un anumit serviciu public, respectiv cel de furnizare a energiei electrice.

Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile recurentei pârâte în sensul că obiectul litigiului, care îl constituie cereri care vizează executarea unui contract de furnizoare a energiei electrice, atrage natura comercială acestuia întrucât dispozițiile legale mai sus enunțate prevăd cu claritate faptul că recurenta prestează activități de serviciu public, fapt care impune protejarea caracterelor principale ale serviciului public în acest domeniu, printre care și transparența în activitatea desfășurată.

Avându-se în vedere cele reținute anterior cât și faptul că dispoz. art. 2 alin. 1 lit. c includ în categoria actului administrativ asimilat și contractele privind prestarea serviciilor publice, în mod corect instanța de fond a stabilit că este competentă în ceea ce privește soluționarea cererii deduse judecății, întrucât nu sunt incidente în cauză dispoz. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/2006 deoarece, așa cum s-a precizat anterior, recurenta furnizează energie electrică, prestând un serviciu public, fapt care rezultă din chiar titlul art. 18 din Legea nr. 13/2007.

Competența materială a instanței de contencios administrativ impune aplicarea în cauză a dispoz. art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește competența teritorială. Potrivit acestor dispoziții,reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau de la domiciliul pârâtului, ori în cauză reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, fapt care corespunde reglementărilor speciale enunțate în stabilirea competenței teritoriale, astfel că motivele de recurs invocate de recurentă privind încălcarea dispozițiilor art. 5 și 7 Cod pr. civilă sunt nefondate.

Motivele de recurs care vizează fondul cauzei sunt de asemenea nefondate întrucât din actele și probele existente la dosarul cauzei rezultă faptul că pârâta nu a răspuns cererilor reclamantului din 29.01.2008 și 30.11.2007, și nici comunicat vreun răspuns acestor cereri, neexistând nici o dovadă a vreunei comunicări, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Este adevărat, că s-a depus odată cu întâmpinarea un răspuns pentru o cerere înregistrată la nr. 557 din 30.11.2007, însă nu există nici o dovadă a comunicării acestuia către reclamant.

Faptul că reclamantul a achitat facturile de energie electrică emise de recurenta pârâtă nu echivalează în nici un fel cu o comunicare a răspunsurilor la cererile formulate de reclamant.

În consecință, avându-se în vedere considerentele expuse anterior cât și dispoz. art. 312, 316 Cod pr. civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând să-l respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr.373 din data de 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul -.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.

PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu

JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr

JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță

Grefier,

Red. Jud. I

Ex.2//30.09.2008

Jud. fond M

Președinte:Iuliana Rîciu
Judecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Magdalena Fănuță

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1723/2008. Curtea de Apel Craiova