Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1796/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1796/2008
Ședința publică din 15 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM . B împotriva sentinței civile nr. 201/CA din 16 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații - REPREZENTAT DE SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N,MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul Penitenciarul Bistrița, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de în data de 29 august 2008 s-a depus la dosarul cauzeiîntâmpinareadin partea intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, iar în data de 02 septembrie 2008 s-a depusîntâmpinaredin partea intimatului Ministerul Justiției și solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 pr.civ.
Reprezentantul recurentului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral pe fond.
CURTEA:
deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 201/CA/2008 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul -, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și MINISTERUL JUSTIȚIEI și, în consecință, s-a respins acțiunea reclamantului, reprezentat de Sindicatul Salariaților PENITENCIARULUI BISTRIȚA, față de acești pârâți.
Totodată, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul și obligați pârâții ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM B, să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art. 8, lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizat cu indicele inflației, la zi.
De asemenea, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 39,50 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a acționat în judecată pe pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM . B, pentru a fi obligați la plata sporurilor salariale prev. de art. 8 lit. 1 din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006.
Primii doi pârâți au invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției tribunalul a constatat că acestea sunt întemeiate datorită faptului că între aceste instituții și reclamant nu există raporturi juridice directe care să dea naștere unor drepturi și obligații de natură salarială.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii reclamantului invocată de pârâtul Penitenciarul Bistrița în răspunsul la întâmpinările formulate de ceilalți pârâți, s-a constatat că aceasta este nefondată datorită faptului că prin acțiunea formulată nu se urmărește anularea unui act administrativ unilateral.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamantul este funcționar public la Penitenciarul Bistrița, calitate în care i s-au acordat sporurile prevăzute de nr. 945/C/2003, până în luna august 2004, când plata sporului a fost sistată ca urmare a unei adrese emise de Direcția Generală a Penitenciarelor, după care începând cu luna mai 2006, s-a reluat acordarea sporului în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 emisă de Directorul general al Administrației Național a Penitenciarelor.
În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu Regim . B, s-a procedat la determinarea anuală și individualizarea de către comisia competentă a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se că aceștia își desfășoară activitatea în condițiile periculoase prevăzute in Anexa 1 pct. 1 din ordinul menționat.
Deși s-au suspendat toate sporurile în baza adresei menționate, ulterior s-a făcut plata celorlalte sporuri cu excepția sporului.
În raport de cele de mai sus, instanța nu a putut lua în considerare apărarea formulată de către pârâți privitoare la insuficiența fondurilor, atât timp cât prin ordin al ministrului s-a dispus acordarea drepturilor salariale, începând cu data intrării în vigoare a acestuia. Neincluderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate duce la anularea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât ordonatorii de credite au obligația de a prevedea în buget și de a solicita fondurile necesare achitării drepturilor salariale, iar angajatorii au obligația de a asigura plata drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare.
În condițiile în care pârâții nu au făcut dovada că au întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului, apărarea lor că nu au existat fonduri bugetare, nu a fost primită, mai ales că nu salariații sunt cei care trebuie să i-a măsuri pentru asigurarea resurselor financiare în vederea plății propriilor drepturi salariale.
Tribunalul a constatat că modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin dispoziții de genul celei de la art. 4 din nr. 945/C/2003 ce conține prevederi condiționale de suspendare sau neacordare a dreptului odată prevăzut, este contrară principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați. Condiția existenței fondurilor salariale nefiind raportată la parametrii care țin de cantitatea, calitatea muncii salariaților, a importanței muncii, a condițiilor de lucru, etc. se situează în afara raportului juridic de muncă dintre angajator și salariat. Mai mult, ea poate da naștere la comportament abuziv al angajatorului care nu include în prevederile bugetare alocarea resurselor de plată, ceea ce este inadmisibil.
În raport de toate cele de mai sus, stabilind și că suspendarea temporară a dreptului nu înseamnă anularea lui, tribunalul a admis acțiunea în ce privește obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor, în calitate de ordonator secundar de credite, și a Penitenciarului cu Regim . B, în calitate de angajator, să plătească reclamantului drepturile bănești constând în sporul pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006.
Având în vedere existența fenomenului inflației suma datorată se impune a fi actualizată cu indicele de inflație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL CU REGIM . B, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare să fie respinsă acțiunea reclamantului.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe art. 304 pct. și art. 3041.pr.civ. recurentul-pârât a adus critici de nelegalitate soluției, deoarece nu i se poate reține nici o culpă în neacordarea drepturilor bănești intimatului-reclamant, întrucât dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 945/C/2003 condiționau plătirea acestora de alocarea de către Ministerul Finanțelor către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, a sumelor necesare plății acestora.
Sporurile respective au fost retrase pentru perioada arătată, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
În final, recurentul a criticat admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a celor două ministere, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției arătând că introducerea în cauză a Ministerului Justiției este justificată de calitatea acestuia de ordonator principal de credite și atribuțiile ce le are în legătură cu asigurarea fondurilor destinate acordării drepturilor salariale, iar în privința Ministerului Economiei și Finanțelor nu se poate omite faptul că activitatea unităților penitenciare este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetelor, pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general.
La rândul său, intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, insistând asupra tezei potrivit căreia această instituție centrală nu are calitate procesuală pasivă, atâta timp cât Administrația Națională a Penitenciarelor este o instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, are calitatea de ordonator secundar de credite, iar unitățile penitenciare sunt ordonatori terțiari de credite.
Recursul declarat în cauză este întemeiat, însă numai cu privire la ultimul motiv invocat.
Astfel, Curtea aflându-se în examinarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, este îndreptățită de dispozițiile art. 3041.pr.civ. să examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitată doar la motivele de casare cuprinse în art. 304.pr.civ.
În legătură cu fondul cauzei Curtea reține că neacordarea drepturilor bănești ce sunt prevăzute printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de ministrul de resort pune problema eficacității actului respectiv și a previzibilității acestuia.
Este de principiu că un act administrativ este emis în regim de putere publică de către o autoritate publică în vederea executării legii sau a organizării executării legii în scopul de a da naștere unor raporturi juridice noi ori a modifica sau a stinge raporturi juridice preexistente.
De aceea, actul administrativ odată emis nu trebuie să conține dispoziții normative ori de altă natură vagi și flexibile astfel încât să ofere autorității emitente ori organului administrativ care urmează a-l pune în aplicare o marjă de apreciere extrem de largă încât să pună la îndoială dreptul recunoscut particularului ori să-l dilueze până la golirea lui de conținut. Într-o astfel de manieră se poate statua că autoritatea a emis ori adoptat un act administrativ formal valabil dar în substanță ineficace ceea ce pune probleme asupra caracterului executoriu al unui asemenea act, caracter de esența oricărui act administrativ unilateral.
Din această perspectivă, autoritatea chemată să aplice în concret dispozițiile conținute de actele administrative trebuie să justifice obiectiv și clar care este conduita sa în raport de drepturile particularilor recunoscute prin acel act fără a reieși că marja sa de apreciere se intersectează cu excesul de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în speță pârâta recurentă nu a justifica pertinent și obiectiv lipsa de fonduri ca temei al refuzului de a le recunoaște reclamanților drepturile solicitate, încât raționamentul tribunalului conform căruia această apărare a fost înlăturată este întemeiat și ca atare și din această perspectivă recursul se vădește a fi neîntemeiat.
Nici susținerea referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, fără ca ele să fi fost pretinse, nu poate fi luat ă în considerare, atâta timp cât în cererea introductivă, la petitul marcat cu lit. c) se solicită expres și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, iar condițiile disp. art. 274 alin. 1.pr.civ. au fost îndeplinite.
Nu același lucru se poate observa în privința felului în care prima instanță a rezolvat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, admiterea lor fiind apreciată ca greșită.
Prin urmare, cele două instituții centrale pârâte, cu atribuții legale exprese în aprobarea și gestionarea bugetului de stat, de la care se alocă și se asigură și fondurile necesare plății drepturilor salariale ale unităților penitenciare, nu pot pretind elipsa lor de implicare în această activitate.
Calitatea lor procesuală pasivă nu este legală față de reclamant prin raportul direct de muncă al acestuia, ci indirect în baza raporturilor juridice complexe din mecanismul bugetar în care unitatea la care acesta lucrează, în lipsa fondurile bănești necesare asigurării salariilor și celelalte drepturi bănești cuvenite, ar fi în imposibilitate să-și îndeplinească această obligație.
Așadar, teza instituțiilor centrale pârâte în cauză, care încearcă să se eschiveze în a-și asuma obligațiile impuse de dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 500/2002, modificată și completată precum și prin hotărârile de guvern privind organizarea și funcționarea acestora, nu poate fi luată în considerare, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează toate activitățile cu privire la sistemul bugetar, pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, inclusiv a celor de rectificare a bugetelor, evident pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, în speță Ministerul Justiției, care de asemeni are atribuții în acest sens.
Lipsa de angajare a răspunderii acestor pârâți ar pune în imposibilitate de a plăti sporurile salariale recunoscute pe recurentul-pârât Penitenciarul Bistrița, deoarece acesta este ordonator terțiar de credite, fiind ultima verigă în lanțul bugetar.
În sfârșit, în această situație, drepturile recunoscute reclamantului ar fi iluzorii, plata efectivă a acestora nefiind posibilă în fondurilor alocate și repartizate în acest scop.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse precum și de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în referire la art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. prezentul recurs va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul respingerii excepției calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, așa încât aceștia vor figura alături de ceilalți pârâți, fiind menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL CU REGIM . împotriva sentinței civile nr. 201/CA din 16 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o modifică în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 15 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex/01.10.2008.
Jud.fond..
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Lucia Brehar
