Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1797/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 1797/2008
Ședința public din 15 septembrie 2008
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM Ï. B împotriva sentinței civile nr. 202 din 16 aprilie 2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații - REPREZENTAT DE SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE N, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONAL A PENITENCIARELOR având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal fcut în cauz s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul Penitenciarul Bistrița, lips fiind celelalte prți.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a fcut referatul cauzei, dup care reprezentantul recurentului arat c nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicit cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberrii, constat c, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciaz c, prezenta cauz este în stare de judecat, declar închis faza probatorie și acord cuvântul pe fond reprezentantului recurentului.
Reprezentantul recurentului a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg prin memoriul de recurs și susținute oral pe fond.
CURTEA:
deliberând, reține c:
Prin sentința civil nr. 202/CA/2008 din data de 16 martie 2008 pronunțat în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Na fost admis excepția lipsei calitții procesuale pasive invocate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat prin B-N și MINISTERUL JUSTIȚIEI, și în consecinț, a fost respins ca inadmisibil acțiunea reclamantului, reprezenta de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, faț de acești pârâți.
Totodat, a fost admis acțiunea formulat de reclamantul și obligați pârâții ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM B, s plteasc reclamantului drepturile bnești reprezentând sporul prevzut la art. 8, lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizat cu indicele inflației, la zi.
De asemenea, pârâții au fost obligați s plteasc reclamantului suma de 39,50 lei, cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c reclamantul a acționat în judecat pe pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONAL A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM Ï. B, pentru a fi obligați la plata sporurilor salariale prev. de art. 8 lit. 1 din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006.
Primii doi pârâți au invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calitții procesuale pasive.
Referitor la excepțiile lipsei calitții procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției tribunalul a constatat c acestea sunt întemeiate datorit faptului c între aceste instituții și reclamant nu exist raporturi juridice directe care s dea naștere unor drepturi și obligații de natur salarial.
Cu privire la excepția tardivitții introducerii acțiunii reclamantului invocat de pârâtul Penitenciarul Bistrița în rspunsul la întâmpinrile formulate de ceilalți pârâți, s-a constatat c aceasta este nefondat datorit faptului c prin acțiunea formulat nu se urmrește anularea unui act administrativ unilateral.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut c reclamantul este funcționar public la Penitenciarul Bistrița, calitate în care i s-au acordat sporurile prevzute de nr. 945/C/2003, pân în luna august 2004, când plata sporului a fost sistat ca urmare a unei adrese emise de Direcția General a Penitenciarelor, dup care începând cu luna mai 2006, s-a reluat acordarea sporului în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 emis de Directorul general al Administrației Național a Penitenciarelor.
În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu Regim Ï. B, s-a procedat la determinarea anual și individualizarea de ctre comisia competent a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se c aceștia își desfșoar activitatea în condițiile periculoase prevzute in Anexa 1 pct. 1 din ordinul menționat.
Deși s-au suspendat toate sporurile în baza adresei menționate, ulterior s-a fcut plata celorlalte sporuri cu excepția sporului.
În raport de cele de mai sus, instanța nu a putut lua în considerare aprarea formulat de ctre pârâți privitoare la insuficiența fondurilor, atât timp cât prin ordin al ministrului s-a dispus acordarea drepturilor salariale, începând cu data intrrii în vigoare a acestuia. Neincluderea în buget a fondurilor necesare achitrii drepturilor salariale nu poate duce la anularea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât ordonatorii de credite au obligația de a prevedea în buget și de a solicita fondurile necesare achitrii drepturilor salariale, iar angajatorii au obligația de a asigura plata drepturilor prevzute de actele normative în vigoare.
În condițiile în care pârâții nu au fcut dovada c au întreprins toate msurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bnești conferite prin ordinul ministrului, aprarea lor c nu au existat fonduri bugetare, nu a fost primit, mai ales c nu salariații sunt cei care trebuie s i-a msuri pentru asigurarea resurselor financiare în vederea plții propriilor drepturi salariale.
Tribunalul a constatat c modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin dispoziții de genul celei de la art. 4 din nr. 945/C/2003 ce conține prevederi condiționale de suspendare sau neacordare a dreptului odat prevzut, este contrar principiilor care guverneaz raporturile dintre angajatori și salariați. Condiția existenței fondurilor salariale nefiind raportat la parametrii care țin de cantitatea, calitatea muncii salariaților, a importanței muncii, a condițiilor de lucru, etc. se situeaz în afara raportului juridic de munc dintre angajator și salariat. Mai mult, ea poate da naștere la comportament abuziv al angajatorului care nu include în prevederile bugetare alocarea resurselor de plat, ceea ce este inadmisibil.
În raport de toate cele de mai sus, stabilind și c suspendarea temporar a dreptului nu înseamn anularea lui, tribunalul a admis acțiunea în ce privește obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor, în calitate de ordonator secundar de credite, și a Penitenciarului cu Regim Ï. B, în calitate de angajator, s plteasc reclamantului drepturile bnești constând în sporul pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006.
Având în vedere existența fenomenului inflației suma datorat se impune a fi actualizat cu indicele de inflație.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul ADMINISTRAȚIA NAȚIONAL A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL CU REGIM Ï. B, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare s fie respins acțiunea reclamantului.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe art. 304 pct. și art. 3041.pr.civ. recurentul-pârât a adus critici de nelegalitate soluției, deoarece nu i se poate reține nici o culp în neacordarea drepturilor bnești intimatului-reclamant, întrucât dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 945/C/2003 condiționau pltirea acestora de alocarea de ctre Ministerul Finanțelor ctre ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, a sumelor necesare plții acestora.
Sporurile respective au fost retrase pentru perioada artat, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit crora nici o cheltuial din fondurile publice nu poate fi angajat, ordonat și pltit dac nu este aprobat potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
În final, recurentul a criticat admiterea excepțiilor lipsei calitții procesuale pasive a celor dou ministere, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției artând c introducerea în cauz a Ministerului Justiției este justificat de calitatea acestuia de ordonator principal de credite și atribuțiile ce le are în legtur cu asigurarea fondurilor destinate acordrii drepturilor salariale, iar în privința Ministerului Economiei și Finanțelor nu se poate omite faptul c activitatea unitților penitenciare este finanțat de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordoneaz acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetelor, pentru pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general.
La rândul su, intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, insistând asupra tezei potrivit creia aceast instituție central nu are calitate procesual pasiv, atâta timp cât Administrația Național a Penitenciarelor este o instituție public de interes național, cu personalitate juridic, are calitatea de ordonator secundar de credite, iar unitțile penitenciare sunt ordonatori terțiari de credite.
Recursul declarat în cauz este întemeiat, îns numai cu privire la ultimul motiv invocat.
Astfel, Curtea aflându-se în examinarea unui recurs declarat împotriva unei hotrâri care nu este susceptibil de a fi atacat cu apel, este îndreptțit de dispozițiile art. 3041.pr.civ. s examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitat doar la motivele de casare cuprinse în art. 304.pr.civ.
Așadar, Curtea observ c rezolvarea pe fond a acțiunii reclamantului este legal și temeinic, justificarea în fapt și în drept a soluției fiind corect așa cum rezult din considerentele sentinței expuse mai sus și care nu mai necesit a fi reluate.
Nici susținerea referitoare la acordarea cheltuielilor de judecat, fr ca ele s fi fost pretinse, nu poate fi luat în considerare, atâta timp cât în cererea introductiv, la petitul marcat cu lit. c) se solicit expres și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecat, iar condițiile disp. art. 274 alin. 1.pr.civ. au fost îndeplinite.
Nu același lucru se poate observa în privința felului în care prima instanț a rezolvat excepțiile lipsei calitții procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, admiterea lor fiind apreciat ca greșit.
Prin urmare, cele dou instituții centrale pârâte, cu atribuții legale exprese în aprobarea și gestionarea bugetului de stat, de la care se aloc și se asigur și fondurile necesare plții drepturilor salariale ale unitților penitenciare, nu pot pretind elipsa lor de implicare în aceast activitate.
Calitatea lor procesual pasiv nu este legal faț de reclamant prin raportul direct de munc al acestuia, ci indirect în baza raporturilor juridice complexe din mecanismul bugetar în care unitatea la care acesta lucreaz, în lipsa fondurile bnești necesare asigurrii salariilor și celelalte drepturi bnești cuvenite, ar fi în imposibilitate s-și îndeplineasc aceast obligație.
Așadar, teza instituțiilor centrale pârâte în cauz, care încearc s se eschiveze în a-și asuma obligațiile impuse de dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 500/2002, modificat și completat precum și prin hotrârile de guvern privind organizarea și funcționarea acestora, nu poate fi luat în considerare, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor coordoneaz toate activitțile cu privire la sistemul bugetar, pentru pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, inclusiv a celor de rectificare a bugetelor, evident pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, în speț Ministerul Justiției, care de asemeni are atribuții în acest sens.
Lipsa de angajare a rspunderii acestor pârâți ar pune în imposibilitate de a plti sporurile salariale recunoscute pe recurentul-pârât Penitenciarul Bistrița, deoarece acesta este ordonator terțiar de credite, fiind ultima verig în lanțul bugetar.
În sfârșit, în aceast situație, drepturile recunoscute reclamantului ar fi iluzorii, plata efectiv a acestora nefiind posibil în fondurilor alocate și repartizate în acest scop.
În legtur cu fondul cauzei Curtea reține c neacordarea drepturilor bnești ce sunt prevzute printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de ministrul de resort pune problema eficacitții actului respectiv și a previzibilitții acestuia.
Este de principiu c un act administrativ este emis în regim de putere public de ctre o autoritate public în vederea executrii legii sau a organizrii executrii legii în scopul de a da naștere unor raporturi juridice noi ori a modifica sau a stinge raporturi juridice preexistente.
De aceea, actul administrativ odat emis nu trebuie s conține dispoziții normative ori de alt natur vagi și flexibile astfel încât s ofere autoritții emitente ori organului administrativ care urmeaz a-l pune în aplicare o marj de apreciere extrem de larg încât s pun la îndoial dreptul recunoscut particularului ori s-l dilueze pân la golirea lui de conținut. Într-o astfel de manier se poate statua c autoritatea a emis ori adoptat un act administrativ formal valabil dar în substanț ineficace ceea ce pune probleme asupra caracterului executoriu al unui asemenea act, caracter de esența oricrui act administrativ unilateral.
Din aceast perspectiv, autoritatea chemat s aplice în concret dispozițiile conținute de actele administrative trebuie s justifice obiectiv și clar care este conduita sa în raport de drepturile particularilor recunoscute prin acel act fr a reieși c marja sa de apreciere se intersecteaz cu excesul de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în speț pârâta recurent nu a justifica pertinent și obiectiv lipsa de fonduri ca temei al refuzului de a le recunoaște reclamanților drepturile solicitate, încât raționamentul tribunalului conform cruia aceast aprare a fost înlturat este întemeiat și ca atare și din aceast perspectiv recursul se vdește a fi neîntemeiat.
Așa fiind, faț de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse precum și de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, modificat și completat, în referire la art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. prezentul recurs va fi admis, cu consecința modificrii sentinței atacate, în sensul respingerii excepției calitții procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, așa încât aceștia vor figura alturi de ceilalți pârâți, fiind menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONAL A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL CU REGIM Ï. împotriva sentinței civile nr. 202/CA din 16 martie 2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o modific în parte, în sensul c respinge excepția lipsei calitții procesuale pasive a MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședinț public din 15 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./Dact./3 ex/01.10.2008.
Jud.fond...
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Lucia Brehar
