Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 18/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 18/CA
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul, cu domiciliul ales în I, nr.24, -.1,.D, parter, județul I, la sediul Cabinet Avocat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru reclamant -, lipsă fiind reprezentantul pârâtului - MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pune concluzii de admitere a acțiunii.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 235/45/27 aprilie 2007, reclamantul a chemat în judecată pârâta Ministerul d e Interne - Direcția Poliției de Frontieră I pentru a se dispune reluarea raportului de serviciu cu pârâta, încetat prin trecerea sa în rezervă, operată de pârâtă la 15 august 2002, urmare imputării unor fapte ce nu s-au confirmat, iar în subsidiar, în situația imposibilității acestei reluări, să fie obligat pârâtul la perfectarea unui raport de serviciu cu reclamantul, începând cu data emiterii acțiunii.
Motivează reclamantul că în perioada 28 iulie 2000 - 15 august 2002, a fost angajat ca ofițer la I, 0470 I, în urma unui denunț calomnios fiind declanșată împotriva sa o cercetare penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și 208 lit. f și g Cod penal.
În data de 15 august 2002, contrar prevederilor Decretului funcționarului public, în loc să se dispună suspendarea sa din funcție, a fost trecut în rezervă "pentru aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității militare", însă la finalul cercetărilor penale efectuate în dosarul 217/P/23 februarie 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărirea penală, deci motivul trecerii sale în rezervă nu s-a confirmat.
Deși ulterior primirii acestei ordonanțe s-a adresat în mod repetat pârâtei, cu scopul reluării raportului de serviciu, abia cu adresa acesteia din 13 aprilie 2007 a fost informat primind refuzul său privitor la această solicitare.
Solicită așadar ca instanța să aibă în vedere nelegalitatea procedurii aplicate în situația sa, ce contravine atât Statutului funcționarului public, cât și Statutului polițistului, așa încât se impune admiterea acțiunii sale așa cum fost formulată.
Pârâta Direcția Poliției de Frontieră a depus documentația ce stat la baza emiterii actului contestat, invocând prin întâmpinare excepția tardivității formulării acțiunii reclamatului, raportat dispozițiilor art. 11 alin. 1- 3
din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ce prevăd ca termen de prescripție cel de 6 luni pentru formularea unei acțiuni având ca obiect anularea unui act administrativ individual, ori recunoașterea dreptului pretins a fi încălcat, cu atât mai mult cu cât și termenul de decădere de 1 an de la emiterea actului administrativ, prevăzut de același text, nu a fost respectat în cauză.
Este invocată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ic are, potrivit nr.OUG 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Română, nu are personalitate juridică, actele administrative atacate fiind oricum emise de șeful I și, respectiv, ministrul de interne - Ordonanța nr. II/03797/15 august 2002.
Pe fondul cauzei apreciază pârâta că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, Legea nr. 80/1995 privind Statutul Cadrelor Militare în vigoare la momentul trecerii sale în rezervă, neprevăzând ca modalitate de numire în funcție obligarea angajatorului a perfecta un nou raport de serviciu, dispozițiile Statutului funcționarilor publici și, respectiv, ale polițistului nefiind incidente în cauză, întrucât polițiștii de frontieră au devenit funcționari publici abia începând cu data de 24 august 2002, când a intrat în vigoare Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Mai mult, reclamantul a fost cercetat și judecat de Consiliul de judecată constituit la nivelul Inspectoratului Județean de Poliție de Frontieră I și trecut în rezervă pentru comiterea unor abateri disciplinare de natură a aduce atingere ordinii și disciplinei militare, ce excedau răspunderii de natură penală, astfel că și sub acest aspect acțiunea reclamantului este nefondată.
Prin precizările de la fila 21 dosar, reclamantul învederează instanței că nu a atacat actul administrativ invocat ca temei al trecerii sale în rezervă, ci a solicitat instanței doar obligarea pârâtei a proceda la reluarea raportului său de serviciu, fără a aduce critici actului administrativ, așa încât prin încheierea de ședință din 18 iunie 2007 Curtea a procedat la respingerea excepției tardivității, admițând excepția lipsei de calitate procesuală pasivă
Ulterior acestor precizări, prin adresa sa aflată la filele 36 - 37 doar, reclamantul indică drept temei de drept al acțiunii sale, principiul constituțional potrivit căruia toate drepturile trebuie exercitate cu bună credință, precum și dispozițiile Legii nr. 360/2002, privind Statutul Polițistului, ce stabilește criteriile pe care trebuie să le îndeplinească aceștia pentru a putea încheia un raport juridic de funcționare, precum și principiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 și 999 Cod civil.
Raportat acestei investiri a instanței de contencios administrativ, pârâta A prin întâmpinare invocă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL IAȘI, întrucât obiectul acțiunii îl reprezintă "obligația de a face", de competența instanței de drept comun.
În subsidiar, solicită a se lua act de faptul că reclamantul este decăzut din dreptul de a introduce acțiunea de față, atât timp cât nu a atacat în termen Ordonanța nr. II/ 03797/156 august 2002, prin care a fost trecut în rezervă, acesta fiind-i, așadar, opozabil la data formulării prezentei acțiuni în contencios administrativ.
Consideră că și cererea de reluare a unui raport de serviciu începând cu data introducerii acestuia este nefondată, față de prevederile art. 18 alin. 5 lit. b din Ordonanța 300/2004 privind activitatea de management - resurse umane din cadrul, ce interzice încadrarea directă ca polițiști a persoanelor trecute în rezervă în temeiul art. 85 lit. a, b, c, d, i, j, k, l din Legea nr. 80/1995, ipoteza aplicabilă și reclamantului în cauză.
Curtea, verificând prioritar excepția lipsei sale de competență materială, invocată de pârâta A prin întâmpinare constată că aceasta nu poate fi reținută în cauză din moment ce obligația de a face are ca obiect obligarea sa la perfectarea unui raport de serviciu cu reclamantul, cenzura asupra modului de perfectare și derulare raporturilor de serviciu a funcționarilor publici revenind instanțelor de contencios administrativ, conform art. 80 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului.
Cât privește fondul obligației de "a face", Curtea reține că cea privind "reluarea raportului de serviciu cu pârâta putea fi analizată de instanță doar în cadrul unui litigiu ce ar fi vizat anularea Ordonanței II/03797/2002 de trecere a sa în rezervă, litigiu ce nu a fost însă promovat de acesta, având loc însușire tacită a legalității măsurii dispuse împotriva sa de angajator pe care reclamantul nu a înțeles că o critice nici în actualul cadru procesual.
Și în ce privește obligarea pârâtei "la încheierea unui nou raport de serviciu", Curtea constată că atributul selecției cadrelor proprii revine în exclusivitate angajatorului, în condițiile în care nu au fost invocate de reclamant dispozițiile legale de natură a-l obliga pe pârât perfecta un astfel de raport cu reclamantul, ci doar "principii privitoare la incidența unei presupuse răspunderii delictuale a acestuia, fără ca eventualul "delict" constând în trecerea sa "abuzivă" în rezervă să fi fost atacat vreodată în procedura legală specială.
Aceasta în condițiile în care, dat fiind temeiul trecerii sale în rezervă art. 85 alin. 1 lit. f și alin. 2 din Legea nr. 80/1995, oricum dispozițiile art. 18 alin. 5 lit. b din Ordonanța nr. 300/2004 prevedeau expres interdicția pentru unitățile subordonate, privind încadrarea de cadre care au fost anterior trecute în rezervă pentru motive de ordin disciplinar.
Concluzionând, față de cele arătate în cele de preced, Curtea constată că, în speță, reclamantul nu a probat incidența în cazul său a dispozițiilor art. 1 din Legea contenciosului administrativ, respectiv că prin conduita pârâtului de refuz de a-l reîncadra ca polițist de frontieră, să-i fi fost încălcat vreun drept recunoscut de lege și, ca atare, va proceda la respingerea acțiunii promovate de, astfel cum a fost precizată pe parcursul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de APEL IAȘI.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.02.2008
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe
