Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 181/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 181/2009
Ședința publică de la data de 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursurilor promovate de reclamantul și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.243 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic - cu delegație de reprezentare din partea recurentei-pârâte, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au depus la dosar prin compartimentul arhivă al instanței, întâmpinările formulate de ambele părți(filele 39-42 recurentului-reclamant și filele 44-50 recurentului-pârât), după care:
Instanța constată că în cauză s-au formulat două recursuri, de către reclamantul și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, ambele fiind declarate în termen, motivate și legal scutite de plata taxei de timbru conform art.15 din Legea 146/1997.
Se comunică reprezentantei recurentei - pârâte un exemplar de pe întâmpinarea formulată de recurentul-reclamant, iar aceasta arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei-pârâte având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de instituția pe care o reprezintă așa cum a fost formulat și motivat, având în vedere că din ansamblul probatoriilor administrate în cauză rezultă că reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, săvârșind cele două abateri în sensul dispozițiilor Legii 188/1999 și în concluzie, a se modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii în totalitate. Cu privire la recursul promovat de reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 243/CA/13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul neamț în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, a fost modificată în parte Decizia nr. 225/03 iunie 2008 emisă de pârâtă,în sensul că s- redus perioada de aplicare a sancțiunii disciplinare de diminuare cu 5 % a drepturilor salariale, de la două luni la o lună.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Împotriva reclamantului, funcționar public în cadrul Administrația Finanțelor Publice au fost înaintate două sesizări întocmite de conducerea Administrației Finanțelor Publice și adresate Direcției Generale a Finanțelor Publice În cuprinsul acestor sesizări au fost semnalate mai multe abateri disciplinare comise de reclamant,constând în neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor și refuzul de îndeplini sarcinile de serviciu. În urma sesizării Comisiei de disciplină și cercetării administrative, s-a reținut că faptele sesizate în sarcina reclamantului se confirmă, motive pentru care s-a propus și aplicat reclamantului în temeiul art.77 alin.3 lit. b din Legea nr.188/1999 sancțiunea reducerii drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 2 luni pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.77 alin.2 lit. b) și i) din Legea nr.188/1999.
Concret, s-a reținut că: - reclamantul a refuzat să procedeze la verificarea în registrul de intrare-ieșire al data și numărul de înregistrare a unor titluri de creanță, sarcina fiind stabilită reclamantului conform adresei nr.777/25.01.2008;
-că la 05.02.2008 reclamantului i s-a cerut să sorteze notificările pe comune pentru a putea fi predate colegilor în funcție de sectoarele arondate, dar în urma unui conflict avut cu un coleg (dl. ) care i-a cerut reclamantului să nu mai desfășoară activitate în biroul său, reclamantul a abandonat activitatea de sortare a notificărilor, iar la cererea șefului său de a continua activitatea de sortare,reclamantul a refuzat în mod explicit acest lucru;
-că reclamantul nu și-a îndeplinit în totalitate atribuțiile de serviciu privind predarea amenzilor la primăriile Români și;
-că reclamantul nu a participat la inventarierea de la sfârșitul anului 2007 deși a fost desemnat să facă parte din comisia de inventariere.
Potrivit susținerilor Comisiei de disciplină, reclamantul a avut în cursul anului 2007, 53 zile de concediu medical din care 12 zile în perioada 20-31 decembrie. În anul 2008 reclamantul a efectuat 8 zile de concediu medical.
Comisia de disciplină a avut în vedere inclusiv declarația dată de dl. (șeful ) care a susținut că reclamantul " în cazul în care trebuia să realizeze o sarcină de serviciu pe care o considera el dificilă, a doua zi își lua concediu medical".
Față de cele reținute de Comisia de disciplină, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului se dovedește întemeiată numai în parte, pentru considerentele următoare:
Neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor și refuzul de a îndeplini atribuțiile deserviciu sunt fapte corect reținute de Comisia de disciplină.
Eronat însă comisia de disciplină a ignorat justificările pe motive medicale ale reclamantului, actele medicale bucurându-se de prezumția de veridicitate.
Deși justificările pe considerente medicale diminuează vinovăția reclamantului, această vinovăție, a apreciat instanța de fond, nu este înlăturată în totalitate. Problemele medicale invocate de reclamant nu au fost de natură să îl împiedice în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. În acest sens s-a reținut că că reclamantul a refuzat explicit să verifice în registrul de intrare-ieșire al instituției data și numărul de înregistrare al unor titluri de creanță și că, fără nici o justificare reclamantul nu a participat la inventariere (conflictul cu un coleg de serviciu și chiar atitudinea nejustificată a colegului nu îl îndreptățește pe reclamant să refuze continuarea activității).
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, tribunalul a apreciat că acest capăt de cerere nu a fost probat și este neîntemeiat în condițiile în care sancțiunea s- aplicat pentru fapte reale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
1. Reclamantul a susținut, în recursul său, că nu au fost avute în vedere toate apărările sale, vizând faptul că i s-au repartizat sarcini care nu erau prevăzute în fișa postului și că, în unele cazuri, sarcinile repartizate depășeau capacitatea de muncă a unui singur salariat; de asemeni, nu s-a avut în vedere că pentru două din faptele imputate a intervenit prescripția.
Pentru aceste motive, recurentul - reclamant solicită modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii sale în totalitate.
2. Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Nas usținut că sentința recurată este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei aprecieri greșit a probelor administrate în cauză.
Astfel, recurenta - pârâtă susține că în mod greșit s-a reținut la prima instanță că la aplicarea sancțiunii disciplinare s-ar fi avut în vedere plecările reclamantului în concediu medical, acest aspect nefiind determinat în reținerea abaterilor disciplinare.
Totodată, recurenta - pârâtă reia, în mod detaliat, argumentele de fapt și de drept invocate la instanța de fond cu privire la sancțiunea aplicată reclamantului, solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate de ambele părți, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 225/03 iunie 2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice N, reclamantul, consilier superior în cadrul ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE, a fost sancționat disciplinar cu reducerea cu 5 % a drepturilor salariale pe o perioadă de 2 luni, în temeiul dispozițiilor art. 77 al. (3) lit. (b) din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
În sarcina reclamantului s-a reținut săvârșirea abaterii disciplinare prevăzut de art. 77 alin. (2 ) lit. (b) și lit. (i) din Legea 188/1999, respectiv neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor și refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu.
1. Concret, s-a reținut că reclamantul a refuzat să îndeplinească sarcina de serviciu dată de șeful său ierarhic prin adresa nr. 777/25 ianuarie 2008, constând în obligația de a verifica în registrul de intrare - ieșire al instituției data și numărul de înregistrare a unor titluri de creanță.
2. De asemeni, s-a reținut în decizia de sancționare, că reclamantul nu a dus la îndeplinire sarcina de serviciu de a efectua inventarierea patrimoniului ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE în perioada 01.11.2007 - 21.12.2007, deși fusese desemnat membru al comisiei de inventariere prin decizia nr. 375/01 noiembrie 2007.
3. A treia faptă reținută în decizie este refuzul reclamantului de a îndeplini sarcina trasată prin adresa nr. 1388/05 februarie 2008, respectiv sortarea notificărilor prin stingerea creanțelor bugetare și predarea lor către inspectori.
4. Se mai reține, în decizia de sancționare, că reclamantul nu a realizat în totalitate activitatea de pregătire a dosarelor cu amenzi neîncasate către primăriile și Români.
Decizia de sancționare a fost emisă în baza Raportului nr. 54/23 mai 2008, întocmit de comisia de disciplină din cadrul N și este susținută de actele depuse de pârâtă la dosarul instanței de fond - filele 38 - 52.
Însuși reclamantul, prin acțiunea introductivă, recunoaște că a refuzat îndeplinirea sarcinilor de serviciu sus-menționate, justificându-și această poziție prin faptul că i s-a impus să realizeze sarcini de serviciu care nu îi reveneau prin fișa postului și care depășeau capacitatea de lucru a unui salariat.
Curtea reține că, potrivit fișei postului (filele 48 - 52 dosar fond), reclamantul, ca și funcționar public - consilier superior, avea atribuții legate de "evidența pe plătitori - persoane juridice și executare silită", în sectorul ce îi era arondat, ce cuprinde localitățile: Români, și parțial comuna Roșie și orașul.
de serviciu ce i s-au trasat reclamantului prin adresa nr. 777/25 ianuarie 2008 (verificarea datei și numărul de înregistrare a unor titluri de creanță), respectiv prin adresa nr. 1388/05 februarie 2008 (sortarea notificărilor pe zone arondate), precum și activitatea de pregătire a dosarelor cu amenzi neîncasate în vederea predării către primăriile și Români - nu exced atribuțiilor prevăzute în fișa postului, nici din punct de vedere al activităților concrete ce-i reveneau reclamantului, nici din punct de vedere al limitei teritoriale în care își desfășura activitate.
De asemeni, fiind desemnat în comisia de inventariere a patrimoniului ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE, reclamantul era obligat să își îndeplinească sarcinile legate de inventariere. Această sarcină, deși nu este prevăzută la pct. "A" din fișa postului, se încadrează la pct. "B" - "alte atribuții", fără a putea fi considerată abuzivă, așa cum susține reclamantul.
În situația în care nu era de acord cu numirea sa în comisia de inventariere, reclamantul avea posibilitatea de a-și anunța șeful ierarhic, în condițiile art. 45 al. 3 din Legea 188/1999.
De asemeni, și în cazul celorlalte sarcini de serviciu a căror îndeplinire a refuzat-o, reclamantul era obligat să se conformeze, potrivit dispozițiilor art. 45 al. l și 2 din Legea 188/1999, alin. 3 al textului prevăzând că, în cazul unei dispoziții scrise, funcționarul este obligat să o execute, cu excepția cazului când dispoziția este "vădit ilegală"; în această ultimă situație funcționarul fiind obligat să ducă la cunoștința superiorului ierarhic al celui ce a emis dispoziția - despre acest aspect.
Ori reclamantul nu a procedat în această manieră în nici una din situațiile în care a refuzat îndeplinirea sarcinilor de serviciu trasate prin dispoziții scrise.
Față de considerentele expuse, curtea constată că argumentele reclamantului - privind trasarea unor sarcini ce exced atribuțiilor prevăzute în fișa postului, ori a unor sarcini ce depășeau capacitatea de muncă a unei singure persoane - sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
Reclamantul a mai afirmat, în recurs, că pentru "unele fapte" pentru care a fost sancționat ar fi intervenit prescripția.
Dincolo de modul general în care reclamantul a înțeles să invoce această apărare, curtea constată că ambele sesizări privind săvârșirea unor abateri disciplinare de către reclamant (respectiv sesizarea nr. 2380/06 martie 2008 și nr. 1064/29 ianuarie 2008), au fost formulate la data când era în vigoare HG nr. 1344/2007. Această hotărâre de guvern, care abrogă expres prevederile nr.HG 1210/2003 a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2007, prevede la art. 38 al. (2) că sesizarea se depune în termen de maxim 1 an și 6 luni de la data săvârșirii faptei sesizate ca abatere disciplinară.
În speță, curtea constată că, în raport de data săvârșirii abaterilor disciplinare, cele două sesizări au fost formulate în termen.
Ca urmare și acest argument al reclamantului va fi înlăturat.
Pe de altă parte, curtea reține că singurul argument pentru care tribunalul a redus sancțiunea aplicată este acela că, în mod greșit au fost ignorate de comisia de disciplină apărările reclamantului pe motive medicale.
Curtea constată că sub acest aspect, tribunalul a reținut o greșită situație de fapt.
Este adevărat că, atât în raportul comisiei de disciplină, cât și în decizia de sancționare, se face referire la numărul mare de zile de concediu medical sau concediu de odihnă, de care a beneficiat reclamantul.
Acest aspect nu a determinat însă aplicarea sancțiunii, ci a fost menționat doar pentru conturarea situației generale reclamantului.
Sancționarea reclamantului a avut în vedere abaterile disciplinare menționate concret, respectiv - refuzul de îndeplinire a unor sarcini de serviciu și neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor - fapte dovedite de actele depuse la dosar de pârâtă.
Față de considerentele expuse, curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins.
În același timp, având în vedere că a fost înlăturat argumentul ce justifica soluția tribunalului, curtea va admite recursul pârâtei, modificând sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul contencios administrativ promovat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 243/CA din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîmpotriva sentinței civile nr. 243/CA din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu recurentul - reclamant .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,26 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red. 13 martie 2009
tehnored. 3 ex.
17 martie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
