Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1821/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1821
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Județean B - prin președinte, cu sediul în municipiul B,--3, județul B, împotriva sentinței nr. 627 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată și având în vedere că recurentul a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale, Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 07.04.2009 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de 25 % pentru perioada 01.01.2004 -1.09.2005, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Mai arată reclamanta că anterior introducerii acțiunii a solicitat pârâtei prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea sa a fost refuzată.
În drept a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta legal citată depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2004-22.05.2004 întrucât prima suspendare acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 50 indice 1 din Legea 164/2004 intrată în vigoare la 22.05.2004.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că aceste drepturi salariale nu pot fi acordate deoarece nu există nici un act normativ care să reglementeze criteriile în funcție de care se acordă, și ca atare solicită respingerea acțiunii.
Prin sentința nr.627 din 27 mai 2009, Tribunalul Botoșania respins excepția prescrierii dreptului la acțiune formulată de pârât și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, obligând pârâtul să acorde reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază,sporuri aferente perioadei efectiv lucrată de reclamat, pentru perioada 01. 01.2004- 31.08.2005 sume actualizate cu indicele de inflație. Totodată respins cererea privind obligarea pârâtului la plata dobânzii prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârât instanța a respins-o pentru considerentele ce urmează:
Prin Decizia nr. 185 din 12.02.2009 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. XIII din Legea 251/2006 pentru modificarea Legii 188/1999 referitoare la intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările ulterioare precum și cu modificările și completările aduse prin Legea 251/2006,sunt neconstituționale.
Pe fondul cauzei s-a reținut că dispozițiile art. 29 din Legea 188/1999, au fost modificate prin art. XIII, pct.21 din cartea II Titlul III al legii 161/2003, act normativ care potrivit art. 78 din Constituție,în redactarea anterioară revizuirii, a intrat în vigoare la data publicării în 278/21.04.2003.
Prevederile art. 29 din Legea 188/1999 în redactarea care interesează și prezenta cauză, au fost reglementate inițial de Legea nr. 161/2003, prin care s-a dispus la art. 25 că prevederile art. 29 al. 1 din Legea 188/1999 cu modificările și completările ulterioare se aplică începând cu data de 1.01.2004.
Aplicarea aceluiași text de lege a fost suspendată prin art. unic pct.7 din Legea 164/2004, pentru aprobarea Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 123/2003.
Coroborând dispozițiile art. XIII pct. XXI și ale art. 25 din Legea 161/2003 cu cele din art. unic pct. 7 din Legea 164/2004, rezultă că dispozițiile art. 29 al.1 din Legea 188/1999, fiind în vigoare începând cu data de 21.04.2003 au fost aplicabile în perioada 1.01.2004-22.05.2004, aplicarea lor fiind apoi suspendată până la 31 decembrie 2004.
Ulterior, prin prevederile art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, legiuitorul a dispus că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe,se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea 188/1999, iar prin dispozițiile art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 a dispus că aplicarea dispozițiilor art. 29 al. 1 lit. c și d din Legea 188/1999 a fost suspendată la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe.
Potrivit prevederilor art. 64 al. 2 din Legea 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare și prin urmare dispozițiile art. XII din Legea 251/2006 referitoare la intrarea în vigoare la 1.01.2007 a dispozițiilor art. 29 din Legea 188/1999 este neconstituțională.
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
Prin urmare, instanța a considerat că sporurile cerute prin acțiune sunt întemeiate începând cu data prevăzută expres prin art. 25 din Legea nr. 161/2003 - întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis acțiunea potrivit celor anterior menționate, în sensul că a obligat pârâta să acorde reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate, pentru perioada 01.01.2004- 31.08.2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Referitor la solicitarea reclamantei privind plata dobânzii legale prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, instanța a respins-o,întrucât această dobândă se aplică litigiilor comerciale,iar reclamantei pentru drepturile solicitate i s-a aplicat indicele de inflație.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, reiterând susținerile de la instanța de fond.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată nefondat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamanta nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean B - prin președinte, cu sediul în municipiul B,--3, județul B, împotriva sentinței nr. 627 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/17.11.2009
jud.fond.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Turculeț Ana Maria, Sas
