Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1823/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1823
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de Inspectoratul de Poliție Județean B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva deciziei nr. 1100 din 4 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimați Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ B, Ministerul Administrației și Internelor B, Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că a fost atașat dosarul de fond și că intimatul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ Bad epus întâmpinare.
Instanța, constatând cererea în stare de judecată și având în vedere că revizuientul a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin cererea înregistrată de rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 3.07.2008 reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B, în numele membrilor săi în contradictoriu cu pârâții, B, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat obligarea pârâților la plata primelor de vacanță aferente anilor 2002 - 2003 conform dispozițiilor Legii nr.360/2002, OUG nr.146/2007.
În motivarea acțiunii au arătat că sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale și că deși, prin adresa nr.-/18.06.2008 le-au solicitat, IPJ Bar efuzat acordarea acestora, cu motivarea că polițiștii au dreptul la prime de concediu doar de la 1.01.2004, data intrării în vigoare a OG nr.38/2003, act normativ care a instituit acest drept.
A menționat reclamantul că în perioada 2002 - 2003 polițiștilor le sunt aplicabile dispozițiile legii privind salarizarea personalului militar, care se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 conform art.78 din Legea nr.360/2002 și că prin refuzul de a le acorda primele de vacanță pentru perioada 2002 - 2003 a fost creată o discriminare prin faptul că și polițiștii conform art.1 din Legea nr.360/2002 sunt tot funcționari publici, fiind astfel încălcate dispozițiile Codului muncii, ale nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Bas olicitat respingerea cererii reclamantului.
În conținutul întâmpinării a arătat că prin Legea nr.360/2002 nu a fost stabilit dreptul polițiștilor la plata primelor de concediu, acest drept fiind instituit în baza disp. art.37 al. ( 2 ) din OG nr.38/2003, act normativ intrat în vigoare la 01.01.2004.
A mai arătat că potrivit art.78 al.1 din Legea nr.360/2002 dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului iar conform art.78(2) din același act normativ se menționează că până la intrarea în vigoare a OG nr.38/2003 respectiv până la 01.01.2004 polițiștilor le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională care nu prevăd dreptul la prima de concediu - Legea nr.138/1999.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Bas olicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, reiterând aceleași motive ca și ale pârâtului
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B - prin împuternicita Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
Prin sentința nr.211 din 11 februarie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale a, invocată de B și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a, instanța a respins-o deoarece deși plata drepturilor salariale revine ordonatorului de credite A, îi revine obligația de avizare a proiectelor de buget, a rectificărilor bugetare solicitate de ordonatorii principali de credite, având obligația asigurării sumelor necesare acordării drepturilor salariale solicitate.
În ce privește fondul cauzei instanța a reținut că prin OUG nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, modificată prin Legea nr.172/2008 s-a reglementat modalitatea de acordare a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată, prin legile bugetare anuale succesive și actele normative de salarizare în perioada 2001 - 2006.
Întrucât OG nr.38/2003 - actul care prevede că polițiștii beneficiază de primă de concediu, ca act special, a intrat în vigoare la 01.01.2004, aceștia nu pot beneficia de primă de concediu pentru perioada 2002 - 2003 iar în această perioadă salarizarea polițiștilor era reglementată de Legea nr.360/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B.
În motivarea recursului, recurentul invocă aplicarea greșită a legii, arătând că în mod eronat instanța de fond a apreciat că polițiștii nu aveau dreptul în perioada 2002 - 2003 la primele de vacanță motivat de faptul că nr.OG38/2003 a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, întrucât până la această dată s-au aplicat disp. Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului care, în art. 78 stipulează completarea acesteia cu disp. Legii nr. 188/1999 în domeniile care nu sunt reglementate de legislația specifică polițistului.
Or, Legea nr. 188/1999 prevede dreptul polițistului ca și funcționar public la acordarea primei de vacanță.
Prin decizia nr. 1100 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B și a fost modificată în parte sentința recurată, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții să îi plătească acestuia primele de concediu pentru anii 2002-2003.
Instanța de recurs a avut în vedere la pronunțarea acestei decizii următoarele considerente:
Art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului scoate polițistul din rândul militarilor și îl definește ca fiind "funcționar public civil cu statut special", iar art. 78 din această lege prevede completarea dispozițiilor acesteia cu prev. Legii nr. 188/1999 în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate de legislația specifică polițistului.
Cât privește funcțiile și salarizarea polițiștilor, art. 22 alin. 5 din Legea nr. 360/2002 stabilește că se vor reglementa prin lege, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi.
Actul normativ despre care face vorbire art. 22 alin. 5 din Legea nr. 360/2002, respectiv OG nr. 38/2003, intrat în vigoare abia la 01.01.2004, recunoaște polițiștilor dreptul la toate indemnizațiile, sporurile, premiile și primele care le aveau ca și militari și în plus sporul de fidelitate și prima de vacanță specifice funcționarului public (art. 37).
În aceste condiții, nu se poate discuta, în lipsa unui act normativ expres care să reglementeze salarizarea polițistului în perioada 2002-2003, act normativ care nu a fost emis la timp, din culpa legiuitorului, deși emiterea era obligatorie în termen de 6 luni, despre faptul că polițistul nu ar avea dreptul la prima de vacanță pentru această perioadă.
Refuzul de a acorda polițiștilor primele de concediu pentru perioada 2002-2003, în care evident au avut calitatea de funcționari publici, în condițiile în care restul funcționarilor publici au primit aceste drepturi bănești, apare ca un act de discriminare față de aceștia, de natură a încălca disp. art. 14 din CEDO și art. 16 din Constituția României.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, stabilește că noțiunea de "bun" include și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport juridic de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare.
Împrejurarea că legiuitorul nu a adoptat în termenul stipulat prin lege, un act normativ care să reglementeze salarizarea polițiștilor nu poate să constituie un temei pentru a nu se acorda polițiștilor primele de vacanță la care erau îndreptățiți, potrivit statutului de funcționar public.
Lipsa acestei reglementări echivalează cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații reținute și în jurisprudența CEDO - cauza Oneryiediz Turcia din 18.06.2002.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B, invocând faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Astfel, s-a arătat în motivare că prin întâmpinarea depusă la dosar, IPJ Bai nvocat faptul că Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului a intrat în vigoare la data de 24.08.2002, polițiștii dobândind calitatea de funcționari publici cu statut special la această dată. Până la data de 24.08.2002 polițiștii au avut calitatea de militari, fiindu-le aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Deși intimata a solicitat instanței ca, în cazul admiterii acțiunii, să aibă în vedere că polițiștii au calitate de funcționari publici de la data de 24.08.2002 și că nu le pot fi acordate primele de concediu pentru întregul an 2002, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui lucru cerut de IPJ
Dreptul la prima de concediu a fost instituit în favoarea polițiștilor prin OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ emis la data de 30.01.2003 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 02.02.2003. Art. 37 alin. 2 din acest act normativ prevede faptul că" la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Având în vedere acest aspect, IPJ Bac erut instanței să se pronunțe asupra legalității acordării primei de concediu aferente perioadei ianuarie 2002. 24.08.2002, motivat de faptul că în această perioadă polițiștii au avut calitate de militari, iar conform prevederilor art. 78 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, "până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională", dispoziții legale care nu prevăd dreptul la prima de concediu. În aceste condiții, polițiștii care au efectuat concediul de odihnă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 nu pot beneficia de prima de concediu.
Deși IPJ Bas olicitat instanței de recurs să aibă în vedere faptul că dreptul la prima de concediu a fost instituit prin Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar anterior intrării în vigoare a acestui act normativ salarizarea polițiștilor a fost reglementată de dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (conform prevederilor art. 78 alin. 2 din Legea nr. 360/2002), respectiv Legea nr. 138/1999, instanța a apreciat în mod greșit că în perioada 2002-2003 salarizarea polițistului nu a fost reglementată.
Mai mult decât atât, instanța a constatat culpa legiuitorului în ceea ce privește neemiterea unui act normativ expres care să reglementeze salarizarea polițistului în perioada 2002-2003, emitere care era obligatorie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002.
S-a învederat că Legea nr. 360/2002 a intrat în vigoare la data de 24.08.2002, iar Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a fost emisă la data de 30.01.2003 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 02,02,2003, în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 78 alin. 4 din Legea nr. 360/2002. Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, conform art. 60.
s-a susținut că prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța de recurs a acordat drepturi salariale care nu erau reglementate în favoarea polițiștilor de nici un act normativ, substituindu-se legiuitorului și încălcând astfel dispozițiile Deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 819, 820 și 821/2008. Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3.07.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16.07.2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 327 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, recurentul intimat Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ Bas olicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât faptul că instanța nu a luat în calcul unele apărări ale părții adverse nu constituie motiv de revizuire.
În vederea soluționării cererii de revizuire s-a dispus din oficiu atașarea dosarului nr- al Curții de Apel Suceava.
Cererea de față este nefondată.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege.
Dând eficiență principiului disponibilității, art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă consacră ca motiv de revizuire situația când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ( minus petita ).
În accepțiunea acestui text, constituie lucru cerut una din cererile principale, accesorii sau incidentale deduse judecății, asupra cărora instanța statuează în partea hotărârii susceptibilă de a fi pusă în executare, respectiv dispozitivul, punând astfel capăt litigiului dintre părți.
Nu constituie așadar motiv de revizuire eventuala omisiune de cercetare a unui mijloc de apărare invocat de către pârâtul-intimat prin întâmpinare.
Ca urmare, va fi respinsă cererea de revizuire formulată de Inspectoratul de Poliție Județean
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de Inspectoratul de Poliție Județean B, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva deciziei nr. 1100 din 4 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimați Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ B, Ministerul Administrației și Internelor B, Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/02.12.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Turculeț Ana Maria, Sas
