Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 186
Ședința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 841/12.XI.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, pentru pârâtul intimat se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus al dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat, în 2 exemplare, la exemplarul instanței fiind anexată delegația dată de pârâtul intimat consilierului juridic, pentru reprezentarea în cauză.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiteri acțiuni reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.841/12.XI.2007 pronunțată în dosar nr- tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumelor de bani constând în drepturi salariale cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariul cu 40 % pentru perioada 15.03.2004-25.10.2004 și 50% în perioada 26.10.2004-15.11.2005.
În motivare s-a reținut că reclamantul este beneficiarul distincției semnul onorific "In Serviciul Patriei" pentru cei 25 de ani de activitate cu rezultate meritorii in îndeplinirea atribuțiunilor si pregătirii profesionale, emiterea brevetului de către MI, având la baza Decretul Prezidențial nr.838/25.10.2004.
Aceasta distincție, a avut ca efect reducerea impozitului pe salariu in considerarea prevederilor art.10 din nr.80/1995, potrivit căruia " cadrele militare in activitate decorate cu Ordinul Meritul Militar, clasele -a III-a, a-II-a si I, beneficiază de reducerea impozitului pe venit cu 30 %, 40% si respectiv 50%.
Prin emiterea OG nr.73/1999, la art.5 si 6, au fost restrânse categoriile de venituri care anterior erau scutite de impozitare, iar prin art.86-9, au fost abrogate prevederile art.9 lit.c, si art.10 privitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995, dispoziții apreciate de Curtea Constituționala prin. nr.174/2001, ca fiind in concordanta cu prevederile Constituției României.
Susținerea reclamantului potrivit căreia respingerea OG nr.73/1999, prin nr.206/2002, nu are un caracter definitiv, este una eronata, deoarece respingerea OG nr.73/1999, prin nr.206/2002, s-a realizat după abrogarea acestui act normativ prin OG nr.7/2001, iar pe cale de consecința respingerea ordonanței nu a avut nici un efect, de vreme ce conform art.1 cod civil si art.15 al.2 din Constituția României, legea dispune doar pentru viitor, adică nu se putea respinge un act normativ care a fost deja abrogat.
Mai mult, Legea nr.571/2003, intrată în vigoare la 1.01.2004, nu conține dispozițiile referitoare la reducerea impozitului pe veniturile aferente drepturilor de solda /salariu ale cadrelor militare si polițiștilor, iar potrivit art.1 al.3 din lege " in materie fiscala, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile codului fiscal.
Așa fiind, instanța a constatat că abrogarea dispusă prin art.86-9 din OG nr.73/1999, este una definitiva, în sensul în care s-a pronunțat și J, prin dec.nr.3076/2005 si nr. 55/2007, urmând ca în temeiul art.1, art.10 si art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea reclamantului sa fie respinsă conform dispozitivului care face parte integranta din prezenta hotărâre.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurentul critică sentința Tribunalului Timiș pentru nemotivare și nelegalitate, arătându-se că potrivit art.10 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare se prevede: "Cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "meritul Militar" clasele a III-a, a II-a, și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30 %, 40% și respectiv 50%.
Dispozițiile de mai sus se completează cu prevederile at.10 și art.12 din Legea nr.573/2004 privind Semnul Onorific "În serviciul patriei" pentru ofițerii și funcționari publici cu stat special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, care prevăd ca "Semnul onorific In Serviciul patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele ofițeri, se instituie în locul vechiului ordin Meritul Militar și al onorific în Serviciul Armatei pentru ofițeri, în conformitate cu prevederile Legii nr.29/2000 și respectiv "Ofițerii și funcționarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, decorați cu Ordinul Meritul Militar, instituit în anul 1954, cu Semenul onorific în Serviciul Armatei și cu Semnul onorific în Serviciul Patriei, beneficiază de prevederile legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art.11 alin.4 pct.IX, poz.6 din Legea nr.29/2000, fiind indubitabil faptul că există o echivalență între cele trei denumiri de decorații, adică Ordinul Meritul Militar, Semenul onorific în Serviciul Armatei și Semnul onorific în Serviciul Patriei.
Prevederile Legii nr.80/1995, în legătura cu reducerea impozitului pe salariile cadrelor militare, de care a beneficiat până în luna decembrie 1999, inclusiv,în raport de clasa ordinului (semnului onorific) deținut, au fost abrogate parțial în baza art.86, liniuța 9 din OUG nr.73/1999 privind impozitul pe venit care dispunea ca: "pa data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă prevederile art.9 lit.c referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit și ale art.10 referitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicarea în MO al României Partea I nr.155 din 20 iulie 1995", însă acest act normativ prohibitiv nu a fost aprobat, ci a fost respins prin Legea nr.206/19.04.2002, publicată în MO, Partea I nr.275/24.04.2002.
Pe de altă parte OG nr.73/1999, anterior respingerii sale prin lege, a fost abrogată prin OG nr.7/2001 privind impozitul pe venit, iar noul act normativ nu mai conținea dispoziții exprese relevante în legătură cu obiectul prezentei cauze civile.
Văzând dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr. 24/2000 republicată în MO nr.777/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, rezultă că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar potrivit art.62 alin.3 din aceeași lege, rezultă că "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis că prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament "deci se poate concluziona că în speță, ordonanța fiind respinsă prin lege, abrogarea prevederilor legale favorabile acestuia să nu mai aibă efect, fiind astfel repus în vigoare actul normativ inițial.
Mai mult, ordonanța care nu a fost aprobată prin lege, ci a fost respinsă, nu este investită cu rangul de lege, astfel că rămâne un act normativ care emană de la o autoritate ierarhic inferioară și, pe cale de consecință, nu poate abroga un act normativ care a fost emis de o autoritate ierarhic superioară, în cazul în speța prevederile OG nr.73/1999, respinsă prin Legea nr.206/2002, nu pot abroga dispozițiile din Legea nr.80/1995.
Recurentul mai invocă în susținerea cererii sale prevederi din art.29 alin.1 ale Legii nr.360/2002 și art.12 din Legea nr.573/2004.
Examinând recursul, în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge, pentru că:
Problema care se pune este cea privitoare la existența temeiului juridic al acțiunii reclamantului și anume a prevederilor art.10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Potrivit art.86 din nr.OG73/1999 privind impozitul pe venit, au fost abrogate prevederile art.10 din Legea nr.80/1995, fiind aprobate și prevederile art.7, ale art.8 al.1 și ale art.11 alin.1, referitoare la neimpozitarea sumelor primite sub formă de plăți compensatorii, precum și cele ale art.23 lit.a din nr.OG7/1998, privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formalităților din compunerea Ministerului Apărării Naționale (Of.nr.34/29.01.1998). Ulterior, dispozițiile actului normativ nu s-au mai aplicat ca urmare a abrogării lor exprese prin nr.OG7/2001.
OG nr.73/1999 a fost respinsă însă, prin Legea nr.206/2002.
Respingerea prin lege a nr.OG73/1999 s-a realizat după abrogarea acestui act normativ și ca atare, măsura respectivă nu a produs nici un efect, de vreme ce legea dispune doar pentru viitor și nu se putea respinge un act normativ care fusese deja abrogat.
În consecință, abrogarea dispusă prin nr.OG73/1999 cu privire la art.10 din Legea nr.80/1995, ce constituie temeiul juridic al drepturilor pretinse prin acțiune, are caracter definitiv, astfel că bine a fost respinsă acțiunea de Tribunalul Arad, motiv pentru care recursul reclamantei care vizează tocmai problemele de tehnică legislativă susmenționate se respinge ca nefondat.
Este neîntemeiată și critica legată de nemotivarea sentinței atâta timp cât în considerentele acesteia a fost expusă situația actelor normative incidente litigiului.
Invocarea unor dispoziții legale din Legea nr.360/2007 sau din Legea nr.573/2004 nu este de natură să justifice acțiunea reclamantului, astfel că recursul se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 841/12.XI.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 20.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /27.02.2008
Tehnored. /11.03.2008
Primă instanță: tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
