Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1864/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1864/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către chemata în garanție AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - B, recursul declarat de către chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, precum și recursul declarat de către reclamanta FEDERAȚIA SINDICALĂ A DIN ROMÂNIA - B, împotriva Sentinței civile nr. 835 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A JUDEȚULUI C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) - drepturi bănești.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, precum și că părțile au solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
La data de 18 septembrie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea chematei în garanție - recurente Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - B, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către reclamanta Federația Sindicală a din România.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.835 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicală a din România pentru acordarea tichetelor de masă de către Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului
Totodată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și în consecință a fost obligată pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a Județului C la acordarea sporului de 25% la salariul de bază pentru luna decembrie 2006, conform art.38 din Legea nr.435/2006, actualizată cu rata inflației la data plății, pentru membrii Federației Sindicale a din România înscriși în tabelele de la filele 15-16 dosar fond.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că art.I alin.I din Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea pentru salariați de a primi o alocație individuală de hrană acordate sub forma tichetelor de masă, acordate în limitele bugetare, dispoziție reluată în art.5 din HG nr.5/1999 privind Normele de aplicare a legii.
Întrucât aceste reglementări sunt neechivoce, în sensul că lasă la latitudinea ordonatorului de credite alocarea fondurilor bugetare pentru aceste drepturi, care sunt deci facultative, instanța a respins acțiunea sub acest petit.
În ceea ce privește cel de-al doilea petit vizând acordarea sporului de 25% la salariul de bază pentru luna decembrie 2006, conform art.38 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar instanța l-a admis în considerarea faptului că potrivit dispoziției legale susmenționate salariile de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar veterinar publice sunt mai mari cu 25% față de salariile prevăzute de OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta Federația Sindicală a din România și chematele în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor solicitând modificarea în parte a acțiunii primei chemate în garanție în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a în sensul respingerii acțiunii și cu privire la cel de-al doilea petit al acțiunii introductive iar recurenta reclamantă Federația Sindicală a din România în sensul obligării DSVSA a județului C și a chematelor în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 2004-2007 și a sporului de 25% la salariul de bază pe lunile decembrie 2006, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecăreia până la data plății efective.
În motivarea recursului, în drept fundamentat pe prevederile art.304 pct.9 pr.civ. reclamanta arată că în mod nelegal instanța a respins primul petit privind obligarea la plata tichetelor de masă pe perioada 2004 - 2007 omițând să se pronunțe asupra dispozițiilor legale invocate de reclamanta, respectiv asupra art.23 din Legea nr.435/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar și în care s-a stabilit acordarea de tichete de masă personalului încadrat în unitățile sanitare-veterinare, precum și asupra art.52 alin.1 pct.b din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Agriculturii, și pe anii 2004-2005.
Recurenta apreciază că și acest petit al acțiunii introductive trebuie admis având în vedere atât dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998, cât și faptul că prin neacordarea acestor drepturi a avut loc o discriminare în raport cu celelalte categorii de salariați din cadrul unor alte domenii ale sectorului bugetar.
Recurenta mai arată că prin sentința pronunțată instanța a încălcat și prevederile Legii nr.130/1996 privind contractele colective de muncă, deoarece a omis să aibă în vedere prevederile art.52 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Agriculturii, și pe anii 2004-2005.
Recurenta apreciază sentința ca nelegală și raportat la dispozițiile art.238 și 241 alin.1 lit.c Codul muncii, iar referitor la Decizia nr.14/18.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție arată că nu este aplicabilă în prezenta speță.
În motivarea recursului chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B arată că instanța prin hotărârea pronunțată a nesocotit dispozițiile codului d e procedură civilă care reglementează noțiunea cererii de chemare în garanție, întrucât este ordonator principal de credite, dar numai pentru bugetul propriu, neavând atribuții în privința bugetului altor instituții publice.
Recurentul arată că rolul esențial în procesul bugetelor și în execuția de casă bugetară revine Guvernului și respectiv parlamentului, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Prin recursul formulat chemata în garanție Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bac riticat sentința ca fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
de bază ale funcționarilor publici din instituțiile sanitar-veterinare publice sunt mai mari cu 25% față de salariile prevăzute de OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
În legătură cu această solicitare pe care instanța de fond a admis-o, învederează instanței de recurs că în conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.435/2005 "salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii", ca urmare acordarea măririlor salariale cu 25% după intrarea în vigoare a Legii nr.435/2006 și până la sfârșitul anului 2006 nu a fost posibilă, întrucât nu au existat resurse financiare alocate anual la nivelul anului 2006, pentru această majorare.
În speță nu se pune problema existenței sau nu a dreptului prevăzut de art.38 din Legea nr.435/2006, cât de coroborarea acestei prevederi cu aceea din art.4, potrivit cărora salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual, prevedere în raport cu care se poate concluziona că, în lipsa alocării resurselor financiare, de la bugetul de stat, subscrisei nu-i revine obligația acordării acestor drepturi, in caz contrar legiuitorul ar fi făcut mențiunea excepției de la această regulă pentru anul 2006, în care această lege a intrat în vigoare și în care nu existau prevăzute în buget sumele necesare pentru acordarea acestei majorări salariale.
Ca urmare a admiterii acțiunii, instanța a admis și cererea de chemare în garanție a și a Ministerului Finanțelor.
Analizând recursurile prin prisma motivelor formulate Curtea apreciază ca fiind fondate recursul chematei în garanție Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor și Ministerul Economiei și Finanțelor B iar ca nefondat recursul formulat de reclamanta Federația Sindicală a din România.
În ce privește recursul reclamantei Federația Sindicală a din România cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamantă ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Raportat la soluția pronunțată și la respingerea în totalitate a acțiunii și sub aspectul celui de-al doilea petit, Curtea urmează a modifica sentința primei instanțe privind admiterea cererilor de chemare în garanție a Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a Ministerului Economiei și Finanțelor B, nefiind întrunite cerințe art.60 pr.civ în sensul că pârâta nu a căzut în pretenții față de reclamantă prin nici una din cererile formulate de acesta din urmă în cele două petite ale acțiunii introductive ceea ce face evident inutilă cercetarea motivelor de recurs formulate de chematele în garanție.
Pentru toate aceste considerente raportat la dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea urmează a admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B împotriva sentinței civile nr. 835 din 16 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care va fi modificată în parte în sensul că va respinge și cererea formulată de reclamanta Federația Sindicală a din România privind sporul de 25% din salariul de bază pentru luna decembrie 2006 în baza art. 38 din Legea nr. 485/2006 actualizat cu rata inflației. Drept consecință se va admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor și se va respinge recursul reclamantei Federația Sindicală a din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională Sanitar Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței civile nr. 835 din 16 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că respinge și cererea formulată de reclamanta Federația Sindicală a din România privind sporul de 25% din salariul de bază pentru luna decembrie 2006 în baza art. 38 din Legea nr. 485/2006 actualizat cu rata inflației. Drept consecință admite recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor și respinge recursul reclamantei Federația Sindicală a din România.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./30.09.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
