Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1866/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1866/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții, și G, împotriva Sentinței civile nr. 405 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru - fila 18 din dosar și are aplicate timbre judiciare în valoare de 0,30 lei - fila 3 din dosar, precum și că prin însuși memoriul cuprinzând motivele de recurs reclamanții au solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.405 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanții, G în contradictoriu cu Primarul comunei, s-a disjuns cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primarul comunei și s-a dispus transpunerea cererii la Secția civilă-litigii de muncă și asigurări sociale, termen 28.03.2008.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că față de acest aspect, completul specializat de contencios administrativ a analizat cererea formulată de reclamanții care au calitatea de funcționari publici, și a disjuns cererea reclamantului personal contractual, și aceasta a fost transpusă completului civil specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Asupra acțiunii formulată de funcționarii publici, și G, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată și în consecință a fost respinsă din următoarele considerente:
Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 pentru modificarea și completarea Ordinului Ministerului d e Interne nr.275/2002, pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, situație în care nu produce efecte juridice, ori în conformitate cu art.10 din Legea 24/2003 republicată pentru elaborarea actelor normative, toate actele normative trebuie publicate în Monitorul Oficial pentru a produce efecte, inclusiv ordinele și instructiunile.
Astfel nu se poate accepta ideea, exprimata în hotărârile depuse că odată intrat în circuitul civil ordinul ministrului nu mai trebuie publicat în Monitorul Oficial pentru a-și produce efectele.
Actul administrativ, Ordinul nr.462/2003, este un act administrativ cu aplicabilitate generală emis în aplicarea unor legi și alte acte normative deci publicarea lui în Monitorul Oficial, pentru a produce efecte juridice era necesară.
S-a mai reținut că Ordinul nr.496/28.08.2003 a fost emis după publicarea în Monitorul Oficial nr.462/2003 a OUG nr.63/2003, ordonanță în prezent abrogată și care a fost dată în aplicarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Astfel, Ordinul 496/2003 se referă la personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, neputându-se extinde sfera de aplicare a acestuia și la categoria funcționarilor publici din administrația locală.
Pentru motivele invocate, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanți conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, și G solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
Recurenții arată că în motivarea sentinței civile nr.405/2008 Tribunalul Maramureșa invocat faptul că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial și că în conformitate cu prevederile art.10 din Legea nr.24/2003, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, toate actele normative trebuie publicate în Monitorul Oficial pentru a produce efecte, inclusiv organele administrației publice locale.
Instanța nu a reținut însă faptul că angajații militari din cadrul MAI beneficiază încă de la apariția acestui ordin de indemnizație (spor ) de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază. Ori Ordinul MAI nr.496/2003 nu face nici un fel de diferențe între personalul contractual, funcționari publici ori polițiști.
În art.1 alin.1 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor normelor de discriminare este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice.
În probațiune au fost depuse copii după sentințe civile pronunțate de Tribunalul Maramureș în cazuri similare prin care au fost admise acțiuni formulate de reclamanți prin care sunt dezlegate probleme de drept similar, precum și Ordinul MAI nr.469/2003.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanta este funcționar public angajat în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul Consiliului Județean B- și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamantă ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.405 din 18 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
- - - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./23.09.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
