Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 188/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 188
Ședința din Camera de Consiliu de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 15 ianuarie 2008, privind recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 4600 din data de 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 15 ianuarie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la 23 mai 2007, petenta a chemat în judecată Primăria comunei pentru ca prin hotărâre judecătorească să i se acorde drepturile bănești pentru anul 2005 care nu a fost efectuat in totalitate, c/v concediului pe anul 2006 precum si al 13-lea salariu pentru anul 2006 care nu a fost achitat.
In motivarea cererii a arătat că in momentul când a constatat că nu s-a alimentat cardul în suma de 494 lei a cerut explicații la bancă, constatând că poziția sa este anulata de primar privind drepturile salariale arătând că, ca urmare a dispoziției 12/2007 trebuia să primească 10 % din fondul de premiere lunar însă ulterior i s-a anulat acest spor încât solicită acordarea drepturilor bănești și acest spor potrivit 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
În dovedirea cererii s-a depus copia dispoziției 12 emisa de Primăria comunei și mai multe cereri ale petentei.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 4600 din 3.10.2007 a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Primăria com..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea este nefondată în raport de dispoz. art. 19 din Legea nr. 188/1999, concediul de odihnă pentru anul 2005 fiind efectuat potrivit raportului de audit public întocmit de DGFP M, iar concediul pentru anul 2006 fost efectuat de către reclamantă în perioada 23 martie - 6 aprilie potrivit condicii de prezență și raportului de audit.
Cu privire la cel de al XIII lea salariu s-a reținut că acesta a fost calculat, dar a fost blocat pentru că nu a fost întocmit corect, însă ulterior aceasta l-a ridicat, iar fondul de premiere de 10% nu s-a acordat întrucât a obținut calificativul "nesatisfăcător".
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta nu a contestat decizia nr. 17 emisă de DGFP M ceea ce echivalează cu recunoașterea nelegalității pretențiilor sale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că hotărârea este greșit motivată, întrucât s-a invocat un text de lege străin de obiectul pricinii, respectiv dispoz. art.19 din Legea nr. 188/1999.
S-a susținut că prin foile colective de prezență pentru anul 2005 făcut dovada neefectuării concediului de odihnă pentru anul 2005, iar pentru anul 2006 s-a arătat că prin dispoziția nr. 8/14.02. 2006 prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcție s-a făcut dovada că nu a efectuat concediul de odihnă revenind în activitate la data de 27.04.2003 ca efect a dispoziției nr. 23/27.04.2006 ce a revocat-o pe cea nr. 8/14.02.2006.
S-a mai arătat că în condica de prezentă se înscrie în fals absent deși reclamanta s-a aflat în concediu medical potrivit certificatului depus la dosar, iar în datele de 24, 27, 28, 29, 30 și 31.03.2006 în fals s-a înscris mențiunile absent și concediu de odihnă.
Cu privire la fondul de premiere de 10% s-a arătat că prin sentința nr. 3094/CAF/25.05.2007 s-a anulat raportul de evaluare a performanțelor funcționarilor publici, astfel încât era îndreptățită la acest spor.
Analizând legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă și a dispoz. art. 3041Cod pr. civilă se rețin următoarele aspecte:
Critica vizând neefectuarea concediului de odihnă pentru anul 2005 este nefondată, în mod fondat instanța de fond, dând eficiență raportului de audit intern înregistrat la Primăria com. sub nr. 2568/2.08.2007 și deciziei nr. 7/22.03.2006 emisă de DGFP M și necontestată de reclamantă, potrivit
cu care în anul 2005 reclamanta, potrivit condicilor de prezență a figurat în concediu de odihnă cu un număr de 25 de zile.
Nici critica vizând neefectuarea concediului de odihnă pe anul 2006 nu poate fi reținută, prin condicile de prezență depuse la dosarul de fond făcându-se dovada efectuării concediului în perioada 23.03. - 6.04.2006, aspect confirmat și de raportul de audit intern și reținut întemeiat de instanța de fond.
În ceea ce privește critica referitoare la obligarea pârâtului la plata premiului lunar de 10% din cheltuielile cu salariile aferente funcțiilor se reține nefondată pentru următoarele aspecte:
OG 6/2007, reglementând drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2007, în secțiunea a treia a legii, art.49 tratează premiul lunar care se poate acorda funcționarilor publici.
Astfel textul prevede că ordonatorii principali de credite pot acorda premii lunare în limită de până la 10% din cheltuielile cu salariile funcțiilor publice, premii ce se plătesc din economiile realizate prin reducerea cheltuielilor cu salariile, și care se acordă acelor funcționari care au obținut rezultate apreciate ca valoroase.
Din enunțarea textului rezultă că acordarea premiului solicitat constituie prerogativa ordinatorilor principali de credite, legiuitorul folosind sintagma " pot acorda", ceea ce demonstrează caracterul supletiv al normei.
În același timp, legiuitorul a determinat limitele puterii ordonatorului principal de credite, în sensul că pentru a putea acorda premii lunare trebuie să existe o economie la cheltuielile cu salariile și funcționarul public să fii obținut rezultate apreciate ca valoroase.
Cât privește critica vizând premiul anulat (salariul al treisprezecelea din 2006, Curtea o constată întemeiată în raport de ștatul de plată depus la dosarul de fond potrivit cu care poziția nr. 2 la care figurează reclamanta fiind radiată, aspecte recunoscute de intimat prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, se constată întemeiat recursul declarat de reclamantă, urmând a-l admite în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, modificând în parte sentința instanței de fond în sensul obligării pârâtului la plata primei anuale (salariul al XIII lea) către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 4600 din data de 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtul la plata celui de-al XIII lea salariu aferent anului 2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
red.jud.CM
ex.3//22.02.2008
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Gabriela Carneluti
