Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1902/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999.-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1902
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotrivasentinței nr. 705 din 9 aprilie 2009 Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamanții intimați (), (), () și -, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul reclamanților recurenți a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 26.01.2009, astfel cum a fost precizată, reclamantele, și - au chemat în judecată pârâtul Municipiul S, prin primar, solicitând obligarea acestuia la acordarea către reclamante a următoarelor drepturilor bănești, începând cu data angajării și până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv iulie 2003 - iunie 2006, pentru; iulie 2003, iunie 2008 - pentru; iulie 2003 - iunie 2005, pentru, iunie 2003 - iulie 2004, pentru, febraurie 2004 - februarie 2007 pentru -:
1. drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, în conformitate cu disp. art. 31 alin. 1 lit. c din Legea nr. 188/1999;
2. tichete de masă sau contravaloarea loar, în temeiul dispozițiilor art. 1 al. 2 din Legea nr. 142/1998 și art. 5 al. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, cu completările ulterioare;
3. drepturile reprezentând sporul de confidențialitate, în cuantum 15% în conformitate cu dispozițiile art. 2, 31 alin.2 și 45 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 2 din HG nr. 281/1993;
4. drepturile reprezentând sporul de suprasolicitare neuro-psihică și stres în cuantum de 10%, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. c, d, e și 31 alin.2 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 2 și 8 din HG nr. 281/1993.
5. drepturile reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, în temeiul disp. art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Au mai solicitat reclamantele să se dispună ca, la data plății efective, sumele să fie actualizate cu indicele de inflație și să fie obligată pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantele au arătat că au fost salariatele în cadrul Primăriei S, având calitatea de funcționari publici, conform carnetelor de muncă anexate.
Drepturile bănești revendicate, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute în dispozițiile art. 31 al. 1 lit. c și lit. d și în art. 155 al. 1 din Legea nr. 53/2003.
Conform art. XIII din Legea nr.-, prevederile mai sus menționate au intrat în vigoare la data de 01.01.2007, dar pârâta refuză să le plătească suplimentele solicitate, iar pentru îngrădirea acestor drepturi nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică. Astfel, drepturile pe care reclamantele le pretind sunt drepturi de creanță și, prin urmare, un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin OG nr. 2/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 417/2006.
Măsura suspendării acordării suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia. Această măsură nu a condus la pierderea dreptului salarial stabilit prin lege.
Referitor la drepturile bănești reprezentând tichetele de masă sau contravaloarea lor, reclamantele au arătat că, în temeiul disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, art. 5 al. 1 din Legea nr. 53/2003 cu completările ulterioare, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, le bugetelor locale, pentru unitățile din sistemul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. Legea nr. 142/1998 a reglementat acest drept al salariaților, inclusiv din unitățile bugetare însă, în mod neechitabil, s-a eludat acordarea tichetelor de masă pentru toți salariații instituțiilor bugetare, fiind acordare doar pentru anumite categorii de salariați. În această situație se ajunge la o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului de protecție socială între salariații din sectorul bugetar.
Potrivit art. 31 al. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarulk public are dreptul de a benefica și de alte drepturile salariale. De asemenea, art. 2 din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare prevede plata sporurilor la salariul de bază pentru condițiile în care se desfășoară activitatea.
În acest context, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate, în cuantum de 15% din salariul de bază, în conformitate cu disp. art. 2, 31 al. 2 și art. 45 din Legea nr. 188/1999 și alte art. 2 din HG nr. 281/1993.
Funcționarii publici mai sunt îndreptățiți și la acordarea drepturilor reprezentând sporul de suprasolicitare neuro-psihică și stres, în cuantum de 10% din salariul de bază, în conformitate cu disp. art. 3 lit. c, d, e și 31 al. 2 din Legea 188/1999 și ale art. 2 și 8 din HG nr. 281/1993. Activitatea funcționarilor publici presupune, printre altele, studierea documentelor de arhivă, activitate ce constă în manipulare de acte degradate fizic, chimic sau biologic, precum și activitatea de informare și redactare a lucrărilor la computer. HG nr. 1028/2006 transpune Directiva 1990/270/CEE care privește cerințele de serviciu și sănătate în muncă referitoare la utilizarea monitoarelor. Durata îndelungată de lucru la computer determină acordarea sporului de suprasolicitare neuro-psihică și stres.
În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, reglementată de disp. art. 13 din Legea nr. 138/1999, este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
In dovedire au depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Municipiul S - prin primar, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la toate sporurile solicitate, motivat de faptul că reclamantele au solicitat acordarea retroactivă a acestor sporuri, de la data angajării lor și până la data încetării raporturilor de serviciu, iar potrivit disp. art. 3 coroborat cu cele ale art. 7 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani de la data când se naște dreptul la acțiune.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. Privitor la capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate, baza legală invocată de reclamante conține prevederi de formă generală potrivit cărora funcționarii publici beneficiază și de alte drepturi negociate sau prevăzute în acte normative speciale.
Referitor la sporurile solicitate în baza HG nr. 281/1993, potrivit prevederilor art. 8, sporurile, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare privind salarizarea personalului din unitățile bugetare la care fac referire reclamantul se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale publice cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Finanțelor.
Deosebit de aceasta, acordarea acestor sporuri este condiționată și de existența prevederilor bugetare cu această destinație, prevederi pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere și să se înscrie în limitele fondurilor respective.
În ceea ce privește indemnizația de dispozitiv, pârâtul a arătat că personalul din cadrul Primăriei S face parte dintr-un organ al administrației publice locale și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamantelor.
Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 705 din 9 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamante, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul S - prin primar, care a fost obligat să plătească reclamantelor sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, după cum urmează:
- pentru reclamanta -de la data de 1 ianuarie 2004 - până la data de 30 iunie 2006;
- pentru reclamanta- de la data de 1 ianuarie 2004 - până la data de 30 iunie 2008
- pentru reclamanta- de la data 1 ianuarie 2004 - până la data de 30 iunie 2005;
- pentru reclamanta- de la data de 1 ianuarie 2004- până la data de 30 iulie 2004;
- pentru reclamanta- - de la data de 1 februarie 2004 - până la data de 19 februarie 2007;
S-a respins ca nefondat capătul de cerere pentru perioada 1 iulie 2003 - 31 decembrie 2003.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capetele de cerere 2,3,4,5 pentru perioada anterioară datei de 26 ianuarie 2006.
S-au respins ca prescrise aceste capete de cerere pentru perioada anterioară datei de 26 ianuarie 2006 și ca nefondate pentru perioada ulterioară datei de 26.01.2006.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantelor suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune pentru capterele de cerere 2, 3,4, 5, pentru perioada anterioară datei de 26.01.2006, instanța a reținut că, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1998, dreptul la acțiune, având un caracter patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum creanța reclamantelor a devenit exigibilă în fiecare lună în momentul efectuării plății, iar reclamantele au învestit instanța cu soluționarea prezentei acțiuni la 26.01.2009, s-a constatat că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei anterioare acestei date deoarece acestea au fost solicitate după împlinirea termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, asupra capătului de cerere vizând acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamantele, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Dreptul la cele două sporuri a fost consacrat prin Legea nr. 161/2003, care a modificat art. 29 din Legea nr. 188/1999. Potrivit art. 25 din Legea nr. 161/2003, prevederile art. 29 al. 1 din Legea nr. 188/1999 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004, deci nu pot fi admise pretențiile reclamantelor vizând perioada iulie 2003 - 31 decembrie 2003, care erau consacrate de o normă ce nu intrase încă în vigoare.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 22 mai 2004 -31 decembrie 2006.
Instanța a constatat că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Reclamantele nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
- mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
În ceea ce privește celelalte pretenții deduse judecății, instanța reține că, așa cum în mod corect se arată și în cererea de chemare în judecată, funcționarii publici au un statut special, reglementat de Legea nr. 188/1999, deoarece între ei și autoritatea publică angajatoare nu există un raport de muncă, ci un raport de serviciu. Această particularitate implică și faptul că funcționarii publici sunt remunerați în conformitate cu dispozițiile imperative ale legislației în vigoare, fără a avea posibilitatea de a negocia indemnizația și sporurile pe care le primesc.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2 din același articol stipulează că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii.
Conform art. 117 din Legea nr. 188/1999 republicată, dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Or, prevederile Legii nr. 142/1998, invocate ca temei de drept pentru capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă, nu li se aplică funcționarilor publici, care nu au calitatea de salariați, în accepțiunea art. 1 din acest act normativ.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin decizia nr. XIV din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 18 decembrie 2008. Admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă a statuat că dispozițiileart. 1alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici din cadrul instanțelor și parchetelor.
Referitor la capetele de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate și sporul de suprasolicitare neuro-psihică și stres, instanța reține că, dacă suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt consacrate legislativ, prin dispozițiile exprese din cuprinsul art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, celelalte drepturi bănești solicitate (sporul de confidențialitate, sporul de suprasolicitare neuro-psihică și stres) nu sunt prevăzute în nici un act normativ.
Împrejurarea că funcționarii publici au obligația de confidențialitate, că desfășoară o activitate ce presupune suprasolicitare neuropsihică și stres sau că prin Legea nr. 188/1999 sunt instituite o serie de interdicții, nu justifică acordarea unor sporuri corelative, din moment ce acestea nu sunt reglementate. Obligațiile ce le incumbă reclamanților și interdicțiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 188/1999 sunt elemente ce țin de statutul special al funcționarilor publici.
-și consimțământul pentru numirea în funcțiile pe care le ocupă, reclamanții au acceptat să respecte obligațiile ce decurg din acest statut, precum și faptul că libertatea contractuală este în cazul lor suplinită de legiuitor, în majoritatea situațiilor.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea indemnizației de dispozitiv, instanța a reținut următoarele:
Prevederile Legii nr. 138/1999, invocate ca temei de drept prin cererea de chemare în judecată, nu li se aplică funcționarilor publici, ele privind strict categoriile profesionale enumerate în art. 1 din acest act normativ.
Împrejurarea că în anul 2004 fost modificată structura Ministerului d e Interne, acesta devenind Ministerul Internelor și a Administrației Locale, nu prezintă relevanță, deoarece administrația publică locală nu face parte din structura acestui minister.
Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, pe care își întemeiază reclamanții pretențiile, a fost emis în temeiul art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003.
Or, conform art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de guvern se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
În accepțiunea pct. 31 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, constituie personal civil (categorie care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, potrivit art. 9 pct. 2 din acest act normativ) funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Cum ordonanța de urgență în baza căreia a fost emis ordinul în cauză privește funcționarea Ministerului Administrației și Internelor - și implicit salarizarea personalului ce își desfășoară activitatea în cadrul acestuia, instanța constată că prevederile privind acordarea indemnizației de dispozitiv nu le sunt aplicabile altor categorii de personal civil din instituțiile ce fac parte din administrația publică locală și pentru care ministrul de interne nu are competența de a emite acte normative.
Refuzul pârâtei de a acorda indemnizația de dispozitiv nu constituie discriminare, deoarece principiul egalității consacrat de art. 16 din Constituție presupune identitate de tratament pentru subiecții de drept aflați în situații similare.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Municipiul S - prin primar a declarat recurs.
În motivarea recursului a arătat că deși prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, arată că aceste suplimente sunt parte din salariul funcționarului publici și nici o prevedere legală nu specifică care este cuantumul acestor drepturi.
Prima instanță a acordat aceste suplimente în procent de 25 % fără a indica care este temeiul legal care aprobă procentul de 25 %. Acest procent ar trebui negociat prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ca urmare, având în vedere și dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă;
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotrivasentinței nr. 705 din 9 aprilie 2009 Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscalși în consecință:
Modifică în parte sentința recurată și în rejudecare respinge acțiunea cu privire la acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare precum și a cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond: -
2 ex./13.11.2009
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Ududec Elena, Nastasi Dorina
