Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1917/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1917/2008
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursurile declarate de către pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE B N, MINISTERUL JUSTIȚIEI, PENITENCIARUL CU REGIM . împotriva sentinței civile nr. 296/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în contradictoriu cu reclamantul - REPREZENTAT DE SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentului Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Bistrița, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de Penitenciarul Bistrița este legal timbrat cu 19,5 lei taxă timbru judiciar și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul formulat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice BNe ste scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din nr.OG 32/1995.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. recursul este declarat în termenul legal.
Reprezentantul recurentului invederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantului. De asemenea solicită respingerea celor două recursuri formulate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice N și de către Ministerul Justiției, ca nefondate. Mai invederează că solicită cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar, în situația admiterii recursului și a respingerii pe fond a acțiunii.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 296/2008 din 16.05.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
De asemenea, a fost admisă acțiunea reclamantului și au fost obligați pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM . B să plătească reclamantului sumele reprezentând sporul salarial prevăzut la art. 8 lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa nr. 1.1 din nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu rata inflației.
În final, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 42 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este salariatul pârâtului Penitenciarul Bistrița, în calitate de funcționar public cu statut special și potrivit prev. nr. 945/C/2003, este îndreptățit, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, la acordarea sporului pentru salariații care își desfășoară activitatea în condiții periculoase, în considerarea exercitării unei munci în astfel de condiții.
Aceste drepturi au fost acordate anterior lunii septembrie 2004, când plata lor s-a sistat din rațiuni de politică bugetară, dar acest lucru nu presupune că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea lor, întrucât, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, el nu putea fi anulat.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că drepturile reglementate de Anexa nr. 1.1 din nr. 945/C/2003 sunt în vigoare, cererea reclamantului fiind întemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI a fost respinsă, în considerarea atribuțiilor pe care acești pârâți le au pentru a face posibilă plata sumelor acordate reclamantului.
Prin recursul înregistrat și motivat în termen legal, pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA a solicitat casarea sentinței, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind nefondată.
În motivarea recursului s-a subliniat faptul că trebuie să se dea eficiență dispozițiilor art. 79 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 și art. 4 din nr. 945/C/2003, conform cărora sporurile de orice natură se acordă doar în limita fondurilor bugetare aprobate, ceea ce nu a fost cazul.
Au fost invocate și prev. Legii nr. 500/2002, criticându-se și faptul că s-a dispus actualizarea sumei cu indicele inflației, fără ca pârâtul să fie în culpă pentru neplata drepturilor solicitate de reclamant.
S-a relevat și că MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI au fost corect chemați în judecată, considerându-se că atribuțiile acestora, stabilite de către Legea nr. 500/2002, justifică obligarea lor la acordarea sumelor.
Recurs au depus și acești doi pârâți, ambele memorii cuprinzând motivele de modificare fiind axate pe modul în care prima instanță a soluționat excepțiile lipsei calității lor procesuale pasive.
În susținerea ambelor recursuri se învederează că atribuțiile celor două ministere sunt limitate de prevederile Legii nr. 500/2002, acestea nefiind implicate în raporturi juridice directe cu reclamantul.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate, din următoarele considerente.
Se reține că motivarea recursului declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA se întemeiază pe inexistența unei baze legale pentru acordarea sumelor ce fac obiectul cererii, respectiv pentru plata sporului pentru condiții periculoase, conform art. 8 alin. 1 lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa nr. 1.1 din nr. 945/C/2003, nefiind aprobate creditele bugetare pentru plata acestor sume.
Reclamantul este salariatul pârâtului Penitenciarul cu Regim . B, iar în perioada septembrie 2004 - mai 2006, lucrat în condiții periculoase, astfel încât s-a prevalat de disp. Anexei nr. 1.1 din nr. 945/C/2003, conform cărora este îndreptățit la plata sporului de periculozitate.
Pârâtul-recurent apreciază că această categorie de drepturi nu reprezintă drepturi și libertăți fundamentale ale căror exercițiu ar putea fi restrâns doar în situațiile prevăzute de art. 53 din Constituție, iar în condițiile în care nu au existat credite aprobate pentru plata sumelor, sentința este dată cu încălcarea disp. art. 4 din nr. 945/2003 și a art. 79 din Legea nr. 293/2004.
Curtea consideră însă că, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin simpla împrejurare că nu au existat fonduri și credite bugetare aprobate. Având în vedere că cele solicitate reprezintă drepturi salariale, sunt incidente dispozițiile Codului Muncii, respectiv art. 295 alin. 2 și art. 38, ca reglementare generală în materia raporturilor juridice de muncă, care sunt imperative și care statuează că: "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. "
Fiind stabilite aceste repere, nu au fost aduse de către pârât argumente pertinente care să justifice neacordarea sumelor cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât textul legal mai sus redat individualizează neechivoc cuantumul sporului, astfel încât sunt aplicabile toate principiile și textele legale de mai sus, la care s-a raportat Curtea atunci când a apreciat că reclamantul trebuie să se bucure de drepturile care au fost legiferate, dar care nu s-au acordat efectiv.
Nu este întemeiată nici susținerea referitoare la nelegalitatea dispoziției de actualizare a sumei datorate cu indicele inflației, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a prev. art. 1.082 Cod civil, aceasta fiind modalitatea cea mai eficientă de reparare a prejudiciului suferit de către reclamant prin neplata sporului, în perioada în care acordarea acestuia a fost suspendată.
Nu are, astfel, nici o relevanță faptul că pârâtul nu are o culpă pentru neacordarea acestor sume, temeiul obligației de actualizare constituindu-l hotărârea fondului, care trebuie pusă în aplicare ca atare.
În privința motivului de recurs referitor la nelegalitatea dispoziției de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea constată că nu este incidentă teza conținută în textul art. 304 pct. 6.pr.civ. întrucât acestea au fost solicitate de către reclamant chiar prin acțiunea introductivă.
Nu este fondat nici recursul depus la dosar de către Ministerul Justiției, întrucât acesta are calitatea de ordonator principal de credite, astfel încât trebuia să-și aducă la îndeplinire atribuțiile prevăzute de textul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, iar espectarea legii, în sens larg, precum și, specific, a dispozițiilor care recunosc dreptul reclamantului la plata sporului de periculozitate, se impune tuturor organelor din structura ministerului, indiferent dacă acestea sunt ordonatori principal, secundari sau terțiari de credite.
În privința recursului declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP B, în opinia Curții, chemarea în judecată a acestui pârât este justificată de următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în mod corect a fost admisă, întrucât activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 14 și 18 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat, pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor buget, din această perspectivă obligarea sa în raportul juridic dedus judecății, în limita competențelor legale mai sus arătate, justificându-se pe deplin.
Întrucât decizia pronunțată este opozabilă tuturor pârâților, fiecare dintre aceste instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în cererea introductivă pentru a da posibilitatea reclamantului să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În consecință, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312.pr.civ. recursurile declarate urmează a fi respinse, fiind menținută sentința fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI, PENITENCIARUL BISTRIȚA și de B N, pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 296/16.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./26.09.2008.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
