Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1919/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1919
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Rață
Grefier
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva deciziei nr. 296 din 19 februarie 2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit contestatorul recurent și intimații MAI B,. de Poliție Jud. B și MFP.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând contestația în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.04.2008 și înregistrată sub nr-, reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalul Contractual din cadrul B, în numele și pentru membrii săi (conform anexei la acțiune - filele 10-29 dosar), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul General al Poliției Române B, Inspectoratul Județean de Poliție B și Ministerul Economiei și Finanțelor B, a solicitat obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate constând în sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 01.09.2002 ( când au devenit aplicabile dispozițiile nr.OUG 43/2002 ) - 31.03.2006, actualizate în raport cu coeficientul de inflație, iar pentru perioada 01.04.2006 și până în prezent, la plata diferențelor salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară detașați la. sume actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că toți membrii sindicatului sunt funcționari publici cu statul special de ofițeri și agenți de poliție judiciară, fiind desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare din ordin al Ministrului internelor și reformei administrative, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza disp. art. 201 al. 3 proc. penală, art. 2 și 3 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
A mai arătat reclamantul că prin art.28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, ofițerii de poliție delegați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost menținut în cazul ofițerilor de Poliție judiciară delegați la DNA și după intrarea în vigoare a OUG nr.24/2004.
Reclamantul a menționat, că ofițerii și agenții de poliție judiciară care nu sunt detașați la DNA nu beneficiază de sporul de 30%, situația în care se consideră discriminați conform art.2 al.2 din OUG 137/2000, ei având aceleași atribuții ca și ofițerii detașați la DNA față de care se creează o situație de inegalitate și un tratament diferențiat.
Pentru aceleași considerente solicită și plata despăgubirilor corespunzător salarizării cadrelor de poliție judiciară delegate la DNA care beneficiază de alți indici de salarizare începând cu data de 1 aprilie 2006 - data intrării în vigoare a OG nr.27/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar, pârâtul Bas olicitat respingerea ca prescrise a drepturilor salariale solicitate pentru perioada de 1.09.2002 - 30.04.2005, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți, ca neîntemeiată, cu motivarea ca pentru a beneficia de sporul de 30 % și de indicii de salarizare prevăzuți pentru ofițerii și agenții DNA, membrii sindicatului ar trebui să fie detașați la DNA, situație care însă nu este dată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul RA. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 30.04.2005, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamanții nu îndeplinesc condiția legală pentru acordarea sporului de 30%, respectiv aceea a detașării la DNA.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe fond solicitând respingerea acțiunii.
Tribunalul Botoșani - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.1001 din 24 septembrie 2008, a respins ca prescrise drepturile salariale pretinse pentru perioada 1.09.2002 - 30.04.2005; a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalul Contractual din cadrul
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții și sunt lucrători de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, salarizarea acestora fiind prevăzută de prevederile OG nr.38/2003.
Textul inițial al nr.OUG 43/2002 prevedea, la art. 28, alin. 4), că "ofițerii de poliție judiciară primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, un spor de 30% din solda lunară".
Prin art. 41 lit. e) din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției s-au abrogat prevederile art.28 alin. 3) si 4) din nr.OUG 43/2002.
Analizând dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că ofițerii de poliție judiciara detașați la.A au beneficiat de sporul salarial de 30% în perioada aprilie - martie 2006.
Pentru a beneficia, în perioada menționată, de dreptul solicitat, reclamanții trebuie să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și anume să fie detașați in cadrul
Mai mult, criteriul de discriminare invocat de reclamanți, întemeiat pe prevederile art. 1, alin. 2), lit. e), pct. I) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, în esență sunt total diferite raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură penală.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâți, tribunalul a constatat că:
Potrivit disp. art. 5 și art. 12 al. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele Județene de Poliție sunt unități teritoriale în subordinea în virtutea căruia acesta conduce, controlează și îndrumă activitatea unităților teritoriale, iar în calitatea sa de ordonator secundar de credite, verifică modul cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare. Potrivit disp. art. 28 din Legea nr. 500/2002, elaborarea bugetului se realizează de guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește sporurile pretinse pentru perioada 1.09.2002 - 30.04.2005 a fost admisă avându-se în vedere depășirea termenului legal de prescripție de 3 ani prevăzut de art.1 al.1 din Decretul nr.167/1958.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Sindicatul Polițiștilor și Personalul Contractual din cadrul B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În argumentare, recurenții au susținut că în mod greșit s-a apreciat că nu există discriminare deși au fost încălcate dispozițiile art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care au fost ratificate și de România, dispoziții legale care reglementează dreptul de a remunera egal persoane ce prestează muncă de valoare egală.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului B, prin întâmpinare, a solicitat admiterea excepției puterii de lucru judecat față de membrii sindicatului -, -, -, -, -, -, și, cu privire la care atât Tribunalul Botoșani cât și Curtea de APEL SUCEAVAs -au pronunțat în dosarul nr-, având același obiect și aceleași părți, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea de APEL SUCEAVAa respins ca nefondat recursul declarat de reclamant prin decizia nr. 296 din 19 februarie 2009, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă sancționează cu nulitatea actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent însă în speță recurenții nu au făcut dovada că au fost prejudiciați și că au suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
De fapt, hotărârea nr.219/1.08.2007 a CNCD a fost avută în vedere de judecătorii fondului în soluționarea excepției privind prescripția dreptului la acțiune a reclamanților, excepție invocată de pârâtul
Sentința este motivată în drept pe dispozițiile nr.OUG43/2002 modificată prin OUG nr.24/2004, reținând, în esență, că pentru a beneficia în perioada septembrie 2002 - la zi de sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară reclamanții trebuiau să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor și anume să fie detașați în cadrul DNA.
În fine, nici ultimul motiv de recurs nu este pertinent, întrucât s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale invocate și s-a avut în vedere și practica autorității competente în domeniul discriminării, care a reținut că diferența de salarizare nu are caracter arbitrar fiind determinată pe baza unor criterii obiective care nu au caracter discriminatoriu.
Mai mult, Curtea Constituțională prin decizia nr.819 din 3 iulie 2008 a constatat că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată - actul normativ pe care recurenții și-au întemeiat în drept recursul - sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul recurent, invocând cazul prev. de art. 318 Cod proc. civ. constând în omisiunea de examinare a unui motiv de recurs.
S-a arătat că aceste sporuri au fost alocate polițiștilor de la DNA prin intermediul OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, ordonanță de urgență care modifică în ce privește o categorie de polițiști, salarizarea polițistului care este stabilită prin OG nr. 38/2003; că OG nr. 38/2003 nu a fost modificată niciodată cu aceste prevederi astfel încât toți polițiștii să poată cunoaște care este modul de salarizare al colegilor de la DNA. Acest act a fost publicat în Monitorul Oficial și necunoașterea legii nu poate fi invocată ca și apărare, dar întrucât denumirea lui nu indică nici un moment că s-ar putea referi și la salarizarea polițiștilor nu este în măsură să asigure transparența și publicitatea măsurilor stabilite prin aceasta.
Prin urmare se poate concluziona că acest spor a fost "ascuns" celorlalte categorii interesate care nu trebuiau să înțeleagă că anumiți "privilegiați" beneficiază de creșteri salariale semnificative pentru muncă mai puțină.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la DNA nu are la bază nici un criteriu obiectiv atâta timp cât detașarea are la bază numai criterii subiective. Modalitatea de selecție și încadrare în structuri diferite a polițiștilor care au aceeași pregătire și experiență nu este stabilită în nici un act public, criteriile de selecție fiind lăsate la latitudinea unor persoane cu funcții de conducere.
Nu există norme care să stabilească că la data de 01.11.2003 oricare dintre ceilalți polițiștii judiciari, membri ai sindicatului recurent, nu ar fi putut face parte din structurile DNA și nu ar fi putut să beneficieze fără restricții de acel spor de 30%, numărul polițiștilor care puteau fi detașați și criteriile de apreciere a aptitudinilor pe care trebuiau să le aibă polițiștii detașați la DNA nefiind stabilite prin nici un act normativ.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 819/03.07.2008 s-a stabilit că art. 1,2 alin. 3 și 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu unele create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori în cauză nu sunt incidente prevederile deciziei nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale, deoarece acordându-se sporul de 30% nu se anulează vreun act normativ și nici nu se creează o normă nouă ci se constată doar necesitatea acordării acestui drept ca urmare a existenței unei stări de discriminare.
Mai mult, instanța a omis să cerceteze motivele de recurs referitoare la o parte din membrii de sindicat, respectiv -, -, -, -, -, și, care au făcut parte din structurile fiind sub directa supraveghere și control a procurorilor DIICOT.
Infracțiunile instrumentate de polițiștii din se comit întotdeauna prin intermediul și în legătură cu infracțiunile de corupție și cercetarea acestora nu se poate face decât de polițiștii din cadrul brigăzii.
În calitatea pe care au avut-o, membrii de sindicat au instrumentat și infracțiuni de corupție, în timp ce polițiștii detașați la DNA nu pot și nici nu au putut vreodată să constate infracțiuni din domeniul crimei organizate așa cum este expres prev. la art. 14 din Legea nr. 508/2004.
În calitatea pe care au deținut-o membrii de sindicat din cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog îndeplineau aceleași atribuții ca și ofițerii de poliție judiciară care au fost detașați la DNA, respectiv efectuau numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii DIICOT sub directa coordonare și controlul nemijlocit al acestora conform art. 9 din Legea nr. 508/2004.
Cu privire la polițiștii judiciari din cadrul DIICOT, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit prin Hot. nr. 219/01.08.2007 că au fost discriminați față de ofițerii de poliție judiciară din cadrul DNA.
De asemenea, Curtea de APEL SUCEAVA prin decizia nr. 1885/18.12.2008, având în vedere Hot. Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 219/01.08.2007 a acordat același spor de 30% lucrătorilor din cadrul aceleiași structuri din care au făcut parte și membrii de sindicat, respectiv de Combatere a Organizate și Terorism
În vederea soluționării contestației s-a dispus din oficiu atașarea dosarului nr- al Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Prezenta contestație este nefondată.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege.
Conform art. 318 alin. 1 teza a-II-a Cod proc. civ. hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Este necesar așadar a fi întrunite cumulativ două condiții, respectiv neexaminarea unui motiv de recurs și lipsa caracterului deliberat al acestei omisiuni.
În speță, criticile cu privire la care se susține că nu ar fi făcut obiectul analizei instanței de control judiciar nu au fost formulate prin cererea de recurs.
Pe de altă parte, considerațiile privind incidența deciziei Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008 și existența unei diferențieri de tratament nejustificată de criterii obiective între reclamanți și polițiștii detașați la DNA exced prezentului cadru procesual.
Modalitatea de interpretare și de aplicare a legii de către instanța de recurs nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare, deoarece aceasta nu este o cale de atac prin care să se realizeze reformarea deciziei contestate.
Cum instanța investită cu judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 1001 din 24 sept. 2008 a Tribunalului Botoșani a examinat motivele invocate de reclamant în termenul prev. de art. 303 Cod proc. civ. neînsușirea lor nu constituie temei pentru promovarea prezentei căi de atac.
Ca urmare, va fi respinsă contestația de față ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul IPJ, cu sediul în mun. B,-, jud. împotriva deciziei nr. 296 din 19 februarie 2009 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. MM
2 ex. - 02.12.09
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Nechifor Veta, Rață
