Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 193/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.193/2008
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungur
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 1902 din data de 20.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, având ca obiect obligarea la plata primelor de vacanță, în temeiul Legii nr.188/1999.
La apelul nominal, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 11.01.2008 s-a înregistrat la dosar din partea intimatului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod pr.civ.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1902 din 20 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2004-2005.
Chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE a fost obligat să pună la dispoziție angajatorului, fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Totodată, pârâții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4,3 lei către reclamant.
În motivare s-a reținut în esență că acțiunea este întemeiată potrivit art.34 alin 2 din Legea nr. 188/1999 "funcționatul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării, care se impozitează separat".
S-a mai reținut că acest drept a fost suspendat de la plată pentru anii 2004,2005 și 2006 prin legile bugetului de stat pentru fiecare an în parte, însă, potrivit art. 64 alin 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. Această suspendare succesivă nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect doar imposibilitatea realizării acesteia în intervalul de timp pentru care exercițiul său a fost suspendat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S solicitând admiterea recursului, respectiv desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În dezvoltarea motivelor de recurs, chematul în garanție invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În susținerea acesteia se arată că, în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat chematul în garanție să asigure Ministerului Internei și Reformei Administrative fondurile necesare plății drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2004-2005 deoarece, în speță, Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă.
Instituția chematei în garanție, așa cum este reglementată de art. 60-63 Cod procedură civilă, reprezintă o formă de participare a terților la activitatea judecătorească ce conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea responsabilă ar pierde procesul.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantului, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Art. 15 alin 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 modificată, prevede: "În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie să prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri, sau creșterea cheltuielilor.
După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament, pot fi aprobate acte normative numai în condițiile prevederilor alin 1, dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exercițiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul".
Prin întâmpinarea înregistrată la 11.01.208 (11), intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Sai nvocat în apărare că nu există nici o dispoziție legală care să restrângă, în cazul acestor litigii posibilitatea părților de a apela la un mijloc de apărare reglementat de Codul d e procedură civilă, iar instanța de fond a admis corect cererea de chemare în garanție, reținând că potrivit art. 57 din OG nr. 38/2003 activitatea polițiștilor este finanțată de la bugetul de stat, iar acordarea drepturilor bănești reglementate de acest act normativ se realizează în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima de concediu, ca drept subiectiv ce îi conferă titularului prerogativele în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv efectuarea unei anumite prestații subiective de a presta o sumă de bani s-a născut din dispozițiile art. 37 alin 2 teza I din OG nr. 38/2003 și nu s-a stins pe perioada în care plata efectivă a echivalentului bănesc a acestui drept a fost suspendată în temeiul legilor bugetului de stat pentru anii 2004,2005 întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin urmare, în această perioadă de timp, dreptul nu s-a stins ci doar a fost imposibil de realizat.
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999, cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul care decurge din dispozițiile Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:
" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;" iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții: în domeniul finanțelor publice:elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe dispozițiile art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită de prevederile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantului, care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Totodată, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea va respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1902 din 20 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./19.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac Liviu Ungur
