Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 193/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA NR. 193
Ședința publică din data de 7 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5, nr. 17, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP D - prin reprez. legal, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județ D și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P, - -, nr. 4, județ P împotriva senitnței nr. 1867/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște, str. -, nr. 34, județul D, -, cu. ales, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D, -, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D, - -, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D, cu. ales -prin reprez. legal -, Târgoviște,str. -, nr. 34, județul D și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, bd. -, nr. 34, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, iar prin servicul registratură s-au depus note scrise formulate de intimații reclamanți, prin care solicită judecarea cauzei conf. art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. după care,
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanții, -, -, - -, au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la încadrarea reclamanților cu salarii de bază egale cu cele ale funcționarilor publici din cadrul Inaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu luna octombrie 2004; plata drepturilor salariale ce rezultă din această încadrare retroactivă, actualizate cu indicele de inflație la zi, precum și plata în viitor acestor drepturi. Reclamanții au mai solicitat și rectificarea înscrisurilor din carnetul de muncă conform prevederilor Decretului nr. 92/1976.
În motivarea cererii, reclamanții au reliefat că salariile de bază ale funcționarilor publici din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilesc conform anexei 1 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 57/2006, iar salariile de bază ale funcționarilor publici de la celelalte instanțe se stabilesc conform anexei III ale aceleiași ordonanțe. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007, a stabilit existența unei discriminări prin aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește încadrarea și salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale instanțelor judecătorești, cu toate că munca prestată este aceeași.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 1867/20.11.2007 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico- financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești pentru perioada 1 noiembrie 2004- 1 noiembrie 2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective. Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții menționați să plătească reclamanților drepturile salariale prevăzute mai sus și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a funcționarilor publici și pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor să încludă în buget și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
S-a dispus și rectificarea în carnetul de muncă mențiunilor pe perioada de referință.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici din departamentele în cauză este inechitabilă și discriminatorie.
Prin acest mod de salarizare se încalcă dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, care stipulează că, pentru toți salariații se garantează retribuție egală, pentru muncă și pregătire profesională egală.
Sistemul respectiv de salarizare diferențiată, este în contradicție și cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale consacrate prin declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, norme care potrivit art. 20 din Constituția României, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
În sensul considerentelor exprimate mai sus, s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 262/21.06.2007.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Apel Ploiești, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său Ministerul Justiției a susținut că despășirea atribuțiilor puterii judecătorești reprezintă o situație gravă de natură a înfrânge principiul separației puterilor în stat, consacrat prin art. 1 din Constituția României, în sensul că tribunalul și-a depășit competențele constând în a stabili o situație de fapt, în a aprecia și aplica dispozițiile legale cazului concret, nu de a modifica actele normative și de a acorda drepturi despre care se recunoaște că nu sunt prevăzute de lege.
În esență, recurentul a mai susținut că funcționarii publici din cadrul ICCJ sunt salarizați în mod diferit de funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătorești primii fiind salarizați conform Anexei I la OG 6/2007, în timp ce ceilalți sunt salarizați conform Anexei III la același act normativ.
S-a precizat de către recurent că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat recurs împotriva sentinței prin care a solicitat să se constate lipsa calității procesuale a ministerului și să se respingă acțiunea în ceea ce-l privește.
Acest recurent a reținut că nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
De asemenea s-a susținut că în conformitate cu prevederile Legii 500/2002 privind finanțele publice nicio cheltuială nu poate fi angajată, ordonantă și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea sumelor de la bugetul de stat.
Solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Curtea de Apel Ploieștia criticat sentința susținând că în mod greșit a fost admisă acțiunea.
S- arătat că legiuitorul a prevăzut clar o delimitare a celor două categorii de personal, stabilind modalități de salarizare diferite, în funcție de caracterul central sau local al instituției în care lucrează, instituții care au situații diferite, structură, activitate și finanțare bugetară reglementate distinct.
S-a precizat că nu sunt situații identice cu tratament diferit pentru persoane care prestează aceeași activitate.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a acordat intimaților pârâți aceleași drepturi salariale ca celor de la ICCJ fără să țină cont de dispozițiile OG 6/2007 care reglementează diferit salariile funcționarilor publici de la ICCJ de salariile funcționarilor publici de la celelalte instanțe, așa încât recursurile declarate de Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor de Curtea de Apel Ploiești sunt fondate.
În acest sens instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, modificând legea după care sunt salarizați funcționarii publici din cadrul a diferite categorii de instanțe.
Art. 4 din OG 6/2007 stabilește criteriile pentru salarizarea funcționarilor publici în funcție de categorii, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor 1-6.
Vor fi înlăturate susținerile intimaților potrivit cărora prevederile sunt discriminatorii deoarece legiuitorul a avut în vedere, la reglementarea salarizării, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora și responsabilitățile funcției.
Este fondată și critica referitoare la invocarea unor hotărâri ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, având în vedere că această instituție se pronunță asupra unor acte sau fapte, acțiuni ori omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări cuprinse în acte normative.
Nu poate fi invocată nici practica CEDO deoarece principiul egalității în drepturi și nediscriminatorii se aplică doar situațiilor egale sau analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiective, diferite nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări( cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979).
Pentru considerentele mai sus expuse recursul se va admite, în temeiul art. 312 proc. civ., se va modifica în tot sentința și pe fondul cauzei se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B, sector 5, nr. 17, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin D, prin reprez. legal, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județ D și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,str. - -, nr. 4, județ P, împotriva sentinței nr. 1867din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanții, -, -, - -, toți prin reprezentant legal - cu domiliul ales în Târgoviște, str. -
nr. 34 și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Modifică în tot sentința nr. 1867/20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Fiind în concediu de odihnă
Se semnează de
GREFIERUL DE SECȚIE
Red. MP
Dact.
3 ex./25.02.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
