Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1936/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1936
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 17 2008, privind recursurile declarate de reclamanții, A, și pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței nr. 1429 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 17 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 24 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 1429 din 12 iunie 2008, Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamanților, A,.
A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii D să plătească reclamanților sporul pentru condiții vătămătoare, în procent de 15% calculat la salariul de bază, începând cu data de 14 noiembrie 2007, până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, actualizat la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 8 lit. a din HG 281/1993, republicată,se poate acorda un spor de până la 15 % din salariul de bază, pentru personalul din sistemul bugetar, pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
La data de 14.11.2007, Casa Județeană de Pensii D procedat la expertizarea locurilor de muncă din cadrul Casei Județene de Pensii D, reținând că personalul care lucrează la calculatoare, printre care și reclamanții este supus la suprasolicitare neuropsihică și senzorială intensă, la un cumul de noxe potențial nocive.
Prin Buletinul de Expertizare, s-a reținut că încadrarea normativă se face în conformitate cu Regulamentul de acordare sporurilor, G 281/1993, Ordin comun al MSF și nr- și adresa I 8028/martie 1993 anexa 2, lit.c, pct. 15.
Totodată, s- arătat prin buletinul de expertizare, conducerea unității are obligația de lua toate măsurile tehnico-organizatorice și medicale ce se impun pentru prevenirea îmbolnăvirilor generale, determinate de expunere.
Inspectoratul Teritorial d Muncă D, la data de 14.11.2007, întocmit Nota de Constatare nr. 50870 la sediul pârâtei, privind determinarea condițiilor de muncă,conform art. 8 lit. a din G 281/1993, constatând că personalul care utilizează calculatorul este expus la solicitare psihosenzorială, concluzionând ca instituția să ia toate măsurile ce se impun pentru normalizarea condițiilor de lucru.
S B, cu adresa nr. 16/14.01.2008, comunicat pârâtei D că sporurile solicitate nu pot fi acordate, deoarece nu au fost prevăzute în bugetul pe 2008, însă a solicitat se comunice necesarul de fonduri aferente acestor drepturi pe anul 2008, în vederea includerii în buget, odată cu rectificarea bugetară.
Față de constatările menționate în cele două Buletine de Expertizare întocmite de D și M D, având în vedere dispozițiile legale, respectiv art. 8 lit. a din HG 281/1993, art. 16 al. 1 din OG 6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici pe 2007( referitor la instalațiile care generează electromagnetice), văzând și dispozițiile G 1028/2006 privind criteriile minime de securitate și sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, instanța constatat că reclamanții au dreptul la un spor de 15 %, calculat la salariul de bază, pentru condițiile periculoase și vătămătoare în care își desfășoară activitatea.
În acest sens, intimata, cu consultarea sindicatului, are obligația de emite un ordin privind acordarea acestui spor, iar ordonatorul principal de credite de aloca creditele necesare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâta.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că au solicitat obligarea pârâtei la plata sporului pe perioada 14.11.2007 - 14.11.2008, iar instanța de judecată, în mod eronat a dispus obligarea pârâtei la plata sporului numai pentru perioada 14.11.2007 - 12.06.2008 (data pronunțării hotărârii), întrucât potrivit buletinelor de determinare a condițiilor de muncă, condițiile în care își desfășoară activitatea sunt aceleași până la data de 14.11.2008.
Recurenta pârâtă a arătat în motivele de recurs că potrivit art.2 din OG 6/2007, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
S-a mai arătat că în conformitate cu legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, plata salariilor și a celorlalte elemente ale salariului pentru funcționarii publici din sistemul public de pensii se face prin bugetul asigurărilor sociale de stat,și că în bugetele anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
Analizând recursurile, situația de fapt dovedită în cauză, pre cum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
OG nr. 6/2007 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În secțiunea a doua a acestei ordonanțe sunt reglementate sporurile și condițiile, în care se acordă acestea funcționarilor publici.
Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază este reglementat de art. 16 din OG nr. 6/2007.
Textul precizat prevede acordarea sporului de condiții vătămătoare funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice care generează electromagnetice de radio frecvență.
Același text prevede dreptul ordonatorului principal de credite de a stabili categoriile de funcționari și cuantumul sporului precum și condițiile de acordare a acestuia. Textul condiționează așadar acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Curtea apreciază că însăși redactarea textului art. 16 alin. 1 din OG 6/2007 este de natură să conducă la soluția de mai sus.
Astfel, sporul poate fi de până la 10 % situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret al cuantumului acestui procent.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Din întreaga economie a textului care reglementează sporul de condiții vătămătoare rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive ordonatorului principal de credite, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
Curtea mai arată că instanța de fond a confundat salarizarea personalului din unitățile bugetare cu salarizarea funcționarilor publici.
HG nr.281/1993 modificată reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, iar salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată pentru anul 2007 prin OG 6/2007.
Este adevărat că salarizarea funcționarilor publici se efectuează din resurse bugetare alocate în acest scop prin bugetul general sau bugetul asigurărilor sociale, însă aceștia sunt salarizați conform actelor normative cu aplicabilitate în domeniul respectiv.
Tot din bugetul statului sunt salarizate și alte categorii de personal din alte domenii de activitate, precum unitățile de învățământ, unitățile de cercetare, informatică, sanitare, etc. așa cum sunt expres prevăzute în art.1 al HG 281/1993.
Modul în care se efectuează salarizarea funcționarilor publici, salariile de bază și sporurile acestora sunt prevăzute în Legea 188/1999 și în legile anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Având în vedere că HG 281/1993 reglementează salarizarea personalului din unitățile bugetare, a categoriilor expres prevăzute în acest act normativ, Curtea arată că nu se pot extinde și aplica prin analogie drepturile salariale ale personalului bugetar și pentru funcționarii publici.
Aplicarea prin similitudine a normelor privind salarizarea personalului din unitățile bugetare și funcționarilor publici se constituie într-o adăugare la lege, cu precizarea că sistemul de drept român nu permite analogia legii.
În ceea ce privește aplicarea HG 1028/2006, Curtea arată că acest act normativ reglementează cerințele minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Actul normativ precizat nu prevede acordarea de sporuri pentru personalul care utilizează echipamentele cu ecran de vizualizare, ci numai obligațiile angajatorilor în vederea protecției personalului utilizator.
Ca sancțiuni au fost prevăzute răspunderea contravențională, civilă sau penală, fără a se introduce obligativitatea acordării unui spor salarial.
HG 1028/2006 a transpus directivele nr.1990/270/CEE și nr.30/2007, care obligă statele membre ale Uniunii să ia măsuri de îmbunătățire a securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, fără însă a cuprinde și prevederi în temeiul cărora statele membre să oblige angajatorii să acorde sporuri salariale pentru utilizarea unor anumite echipamente.
În directivele precizate este instituit beneficiul unui examen oftalmologic al unor dispozitive de corecție speciale, iar protecția ochilor și a vederii lucrătorilor poate fi asigurată în cadrul sistemului național de sănătate (art.9 alin.5), întrucât art.9 alin.4 din directiva 270/1990 dispune că măsurile ce se pot lua pentru protecția lucrătorilor nu trebuie să implice costuri financiare suplimentare pentru aceștia.
Curtea mai arată că în expunerea de motive a directivei nr.270/29 mai 1970 se arată pe de o parte, că, în baza art.118 din Tratat, se impunea adoptarea unei directive în vederea garantării unei mai bune protecții a securității și sănătății lucrătorilor, iar pe de altă parte faptul că aceste măsuri nu trebuie să impună constrângeri administrative financiare și juridice, care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Având în vedere cele expuse în prezenta hotărâre, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, iar recursul reclamanților este neîntemeiat, așa încât în baza art.312 Cod pr.civilă va admite recursul pârâtei și va respinge recursurile reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței nr. 1429 din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red,jud.-
LF/ 3 ex/24.10.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Iuliana Rîciu, Elena Canțăr
