Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 194/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 194
Ședința publică din O5.02.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către recurentul - pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A împotriva sentinței civile nr.834/05.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici
La apelul nominal făcut în ședința publică,lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 30.01.2009, note scrise din partea reclamantului intimat.
Față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26.08.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă A și a cerut să fie obligat pârâtul să îi plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c)-d) din Legea 188/1999, republicată, de 25% din salarul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective începând cu data de 01.04.2004 până la 11.02.2007 și obligarea pârâtului să înscrie aceste sporuri în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 834/05.10.2008 Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând drepturi salariale, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004-11.02.2007, actualizată cu rata inflației la data plății efective și înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri. Instanța a respins acțiunea cu privire la procentul de 25 % din salariul de bază pentru fiecare spor cerut.
In motivarea sentinței s-a reținut ca reclamanta a fost funcționar public în cadrul pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă A și a formulat prezenta acțiune întrucât începând cu 01.01.2004-11.02.2007 nu a beneficiat de drepturile salariale la care avea dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificare și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca urmare instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, aceasta fiind îndreptățită la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In motivarea sentinței s-a reținut ca având în vedere prevederile art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată potrivit cărora prevederile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz în măsura în care nu contravin legislație specifice funcției publice și prevederile art. 161 alin. 4, art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Legea nr. 53/2002 Codul Muncii și art. 1082 Cod Civil, instanța a acordat reclamantei daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale în perioada scursă de la nașterea dreptului până la predarea efectivă.
Instanța a reținut în considerentele sentinței că având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul cerut de reclamantă, nu este întemeiată solicitarea reclamantei de stabilire a cuantumului de 25% din salariul brut lunar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Inspectoratul Teritorial d e munca A solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și rejudecând cauza în fond,respingerea acțiunii formulate de reclamanta împotriva recurentului.
Se învederează în motivarea recursului că actul normativ care trebuie aplicat în astfel de situații este acela care reglementează drepturile salariale. Se învederează că nu exista nici o dispoziție legală care să prevadă acordarea acestor drepturi salariale.
Totodată se menționează că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se sigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul de posturi aprobate potrivit legii. Reclamantul consideră că în condițiile în care nici Legea nr. 188/1999 republicată și nici actele normative în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici nu reglementează modalitatea de acordare a suplimentului postului, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, iar prin Legile bugetare nu au fost prevăzute termene pentru acordarea acestor suplimente, instituțiile publice fiind obligate să efectueze cheltuieli numai cu respectarea Legii 500/2002 privind finanțele publice, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu pot fi acordate.
In drept au fost invocate prev art. 299-316 Cod proc civ, OG nr. 6 din 2007, OUG nr. 92 din 2004,Legea nr. 188 din 1999.
Legal citată intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de către prima instanță, reluând motivarea din cererea de chemare în judecată.
Examinând recursul de față, prin raportare la prevederile art. 304 și urm. Cod proc civ, față de înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Pentru a analiza cererea de chemare în judecată se impune să analizăm dispozițiile legale incidente în prezent în speța.
Astfel fiind, Curtea reține că prevederile Legii nr. 188/1999, în articolul 31 alin 1, prevede că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In acord cu art. 31 alin 3 din Legea nr. 188 din 1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prev legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
OG nr. 6 din 2007 prevede în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Curtea reține că drepturile solicitate au fost suspendate succesiv pe perioada 2004-2006, însă suspendarea exercițiului dreptului la suplimentele solicitate nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Curtea constată că suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, o soluție contrară ar însemna că un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut. Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii cererii reclamantei de acordare a drepturilor pentru viitor este corectă, în conformitate cu dispozițiile legale întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certa,lichidă și exigibilă.
In prezent, nu există bază legală pentru cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existenta unor dispoziții date în aplicarea art. 29 alin 1 lit. c și d din Legea nr. 188 din 1999.
vreme nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi în cuantum de 25% presupune pe de o pare obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanța în raport de diferite criterii, ceea ce ar veni în contradicție cu decizia Curții Constituționale nr. 820 din 2008, instanțele judecătorești neavând competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prev de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Reținând considerentele expuse, față de prevederile mai sus menționate, Curtea va respinge recursul declarat de către recurentul pârât în contradictoriu cu reclamanta intimată împotriva sentinței civile nr.834/05.10.2008 a Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtului împotriva sentinței civile nr.834/05.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Ia act că nu sau solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Red- DD- 13.02.2009
Tehnored.L/19.02.2009
2 ex/SM.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
