Alte cereri. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.174
Ședința publică din 5. februarie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T împotriva sentinței civile nr.156/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată avocat în substituirea avocatului, lipsă fiind revizuenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată atașat dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul intimatului depune un înscris prin care invocă excepția inadmisibilității revizuirii în speța de față, având în vedere faptul că în formularea revizuirii au fost reiterate aceleași motive ca și în recurs.
Instanța pune în discuție excepția invocată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției pentru motivele arătate în scris în concluziile scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată, arătând că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 447/10.09.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.12658/CA/2003, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta Poșta Română - Direcția Regională de Poștă T împotriva pârâtei T și în consecință a fost anulată parțial Decizia nr.466/28.10.2003 emisă de T și parțial nota de constatare nr-/15.09.2003 încheiată de organele de control din cadrul T, în ceea ce privește plata sumelor de: 101.077.591 lei, respectiv 53.805.001 lei reprezentând cheltuieli pentru întreținerea căilor și a bicicletelor necesare pentru deplasări în cadrul circumscripțiilor poștale; 812.977.631 lei reprezentând reparații la clădiri; precum și a sumelor de 631.123.852 lei reprezentând impozit pe salarii și 611.380.425 lei TVA, menținând în rest dispozițiile cuprinse în cele două acte de control.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin concluziile sale, expertul a arătat că suma de 1.657.800 lei pentru anul 2002 și suma de 2.345.800 lei pentru semestrul I 2003, despăgubiri acordate persoanelor fizice pentru mandate și scrisori pierdute, nu sunt cheltuieli aferente veniturilor realizate și nu sunt astfel deductibile fiscal, fiind încadrate corect de către organele de control, ca indemnizațiile angajaților factorilor poștali care au folosit mijloace proprii de transport (cai, căruțe, biciclete) la efectuarea serviciilor poștale, în cuantum de 101.077.591 lei pentru anul 2002 și 53.802.001 lei pentru semestrul I 2003 sunt cheltuieli deductibile, fiind indispensabile obținerii veniturilor realizate.
Expertiza contabilă și-a însușit punctul de vedere al organului de control cu privire la caracterul nedeductibil al cheltuielilor efectuate de reclamantă în cursul anului 2002 prin acordarea salariaților săi de avantaje în bani cu ocazia căsătoriei și nașterii, în cuantum de 177.126.000 lei iar pe perioada ianuarie-iunie 2003 suma de 91.084.700 lei, arătând că aceste avantaje nu sunt nominalizate ca ajutoare sociale în legea bugetului de stat 743/2001, art.37 alin.2, având în vedere și caracterul opțional al acordării lor.
Cheltuielile cu intervențiile asupra clădirilor de la Oficiile poștale și D în valoare de 812.977.631 lei au fost considerate de expert ca fiind lucrări de investiții, deoarece prin executarea lor s-a obținut numai aducerea clădirilor la parametrii funcționali inițiali și asigurarea gradului de confort și ambient la standardele actuale cu respectarea dispozițiilor nr.OG29/2000, fiind deductibile fiscal.
În ceea ce privește facilitățile fiscale însușite de reclamantă în conformitate cu nr.OUG11/1999, respectiv 631.123.852 lei impozit pe salarii și 611.380.425 lei TVA, art.4 din nr.OUG11/1999 prevede ca "în anul 2000, contribuabilii care s-au încadrat în prevederile ordonanței beneficiază lunar de, până la sfârșitul anului de o bonificație de 5% pentru fiecare obligație achitată în termenul legal. se calculează la fiecare termen de plată, iar veniturile corespunzătoare înregistrate sunt deductibile la determinarea profitului impozabil", expertul concluzionând că reclamanta nu poate fi sancționată cu plata de dobânzi și penalități, cel puțin pentru bonificațiile pe care le-a constituit în mod corect la nivel de Direcție, că nu poate fi analizată ca entitate separată în ceea ce privește acordarea facilităților conform nr.OUG11/1999, drepturile ei fiind dependente de modul de îndeplinire a acestor criterii la nivelul CNP Române și că dacă nu i se pot acorda drepturile cuvenite până la verificarea CNP Române, atunci nu i se pot calcula majorări și penalități de întârziere până la această dată, procedând corect la constituirea și raportarea bonificației de 5%.
Expertul contabil a concluzionat că reclamanta datorează majorări, dobânzi și penalități de întârziere numai pentru constituirea reducerii de 1/12 a impozitului pe salarii în sumă de 612.141.622 lei.
Față de cele arătate și având în vedere dispozițiile nr.OUG11/1999, nr.OUG17/2000, nr.HG401/2000 și Legea nr.345/2002, precum și concluziile expertizei, prima instanță a admis în parte contestației reclamantei considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a dispus anularea parțială a Deciziei nr.466/28.10.2003 emisă de G.F. T precum și a notei de constatare nr-/ din 15.09.2003 încheiată de organele de control din cadrul T, în ceea ce privește plata sumelor de: 101.077.591 lei, respectiv 53.805.001 lei reprezentând cheltuieli pentru întreținerea cailor și a bicicletelor necesare pentru deplasări în cadrul circumscripțiilor poștale; 812.977.631 lei reprezentând reparații la clădiri, precum și a sumelor de 631.123.852 lei reprezentând impozit pe salarii și 611.380.425 lei TVA, exonerând-o pe reclamantă de la plata acestora și menținând în rest dispozițiile cuprinse în cele două acte de control.
Instanța a respins în rest contestația formulată ca fiind neîntemeiată pentru considerentele arătate și a respins ca nedovedite efectiv și cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta T, și a solicitat modificarea în parte a sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 156 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- a fost respins recursul declarat de pârâta DGFP T, împotriva sentinței civile nr. 447/10 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.12658/2003.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a admis în parte contestația reclamantei, și a dispus anularea parțială a Deciziei și a Notei de constatare încheiate de T, prima instanță având în vedere la pronunțarea sentinței raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, în concluziile căruia se arată că reclamanta datorează majorări, dobânzi și penalități de întârziere numai pentru constituirea reducerii de 1/12 a impozitului pe salarii, în sumă de 612.141.622 lei.
A reținut prin urmare Curtea de APEL TIMIȘOARA că motivele invocate de către recurentă, prin care a susținut că prima instanță a pronunțat o sentință cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv în mod nelegal și greșit a dat ceea ce nu s-a cerut, sunt neîntemeiate și urmează să fie respinse.
Împotriva acestei decizii, PTa formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat schimbarea în parte a deciziei nr.156/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, rejudecarea cauzei și admiterea în parte a recursului formulat de DGFP T împotriva sentinței civile recurate nr. 447/CA/10.09.2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în ceea ce privește sumele de 63.112 Ron și 61.138 Ron, reprezentând facilități fiscale conform OUG nr.11/1996 și suspendarea executării deciziei nr. 156/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- până la soluționarea cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 325 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, ambele instanțe de fond și de recurs pronunțându-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut și dând mai mult decât s-a cerut, întrucât sumele de 631.123.852 lei, reprezentând impozit pe salarii, și 611.380.425 lei reprezentând TVA, nu constituiau obiectul cauzei, nefiind contestate și nici prevăzute în actele administrative atacate.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă,hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu revizuire atunci când se evocă fondul.
Din analiza Deciziei Civile nr. 156/07.02.2008, atacată prin prezenta cerere de revizuire, rezultă că instanța de recurs nu a evocat fondul, fiind respins recursul ca neîntemeiat și menținută sentința tribunalului ca temeinică și legală. Astfel, s-ar fi putut considera că suntem în prezenta unei evocări a fondului dacă, admițând recursul, instanța de recurs ar fi procedat la rejudecarea pe fond a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 2 și 4 Cod procedură civilă.
Prin urmare, Decizia Civilă nr. 156/07.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, nu este susceptibilă de a face obiectul unei revizuiri, nefiind îndeplinită condiția de a evoca fondul, astfel încât, găsind întemeiată excepția inadmisibilității, Curtea urmează aoa dmite, cu consecința respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată, Curtea nu va mai analiza motivele de revizuire invocate de către revizuentă și va lua totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, intimata rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Respinge cererea de revizuire declarate de revizuenta DGFP T împotriva Deciziei civile nr.156/07.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, ca fiind inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red.-04.03.2009
Tehnored LM-04.03.2009
2expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș - judecător
Instanța de recurs - Curtea de APEL TIMIȘOARA -,
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
