Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 196/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 01.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 196
Ședința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T, împotriva sentinței civile nr. 928/4.XII.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Administrației și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, pentru chematul în garanție recurent se prezintă consilier juridic, pentru pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T se prezintă consilier juridic, lipsă pârâtul intimat Inspectoratul General al Poliției de Frontieră
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a chematului în garanție recurent Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Reclamantul intimat și reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții,m Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul chematului în garanție recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiuni reclamantului intimat și a cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtul intimat Ministerul Administrației și Reformei Administrative.
Reprezentantul pârâtului intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T arată că înțelege să lase la aprecierea instanței pronunțarea asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.928/4.XII.2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantului, a obligat pe pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T la plata primei de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioara plecării în concediu, care se impozitează separat pentru anii 2004 si 2005 sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei, pana la data plații efective primei de concediu; a admis cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor, formulata de paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative; a obligat Ministerul Economiei si Finanțelor să procedeze la virarea către ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor si Reformei Administrative a sumelor bănești necesare achitării acestui drept, care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera T, în vederea achitării acestora către reclamant.
În motivare s-a reținut că reclamantul, conform susținerilor acesteia si scriptelor depuse la dosarul cauzei, are calitatea de angajat si își desfășoară activitatea profesională ca și funcționar public civil cu statut special în conformitate cu art.1 din nr.360/2002, privind statutul polițistului.
Art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi cuvenite polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o prima de concediu egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării in concediu".
Este adevărat, că disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, rep, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat pana la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 si prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendata pana la 31.12.2006.
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003,rep, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența lui.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanta pentru anii 2004- 2006 nu mai sunt in vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logica, sistematica si cronologica a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, fata de formularea acestui text de lege in sensul ca " dispoziția afectata de suspendare reintra de drept in vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea pana la un termen cert si determinat a aplicării a acestuia, insa acest fapt nu poate duce la suprimarea definitiva a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Totodată, instanța de fond a admis si cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor, întrucât in raport de disp.art.4 al.2, art.28, art.35 si art.19 lit.b, din nr.500/2002, fără asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești de către MFP între acesta și cei doi pârâți existând raporturi juridice izvorâte de lege, nu se poate face plata drepturilor bănești acordate, fiind îndeplinite condițiile prev.art.60-63 pr.civ.
În cauză a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Recurentul critică prima instanță pentru aplicarea greșită a legii, în sensul că nefundat a respins excepția lipsei sale de calitate procesuală de chemat în garanție, astfel că motivul că pârâți Ministerul Administrației și Reformei Administrative B, respectiv T își desfășoară operațiunile financiare prin intermediul trezoreriilor Ministerului Finanțelor Publice, respectiv ale Direcția Generală a Finanțelor Publice T (trezoreria T), nu are absolut nici o relevanță în ceea ce privește prezentul litigiu de muncă, care trebuie să e desfășoare exclusiv între angajat și angajator, fără nici o participare a unor terți, în speța trezoreriilor B - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care nu au decât calitatea de depozitar ale resurselor financiare (credite bugetare, venituri proprii, etc,) ale pârâților Ministerul Administrației și Reformei Administrative B și T, în conformitate cu prevederile OG nr. 22/2002 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pe de altă parte Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat, arată recurentul. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este doar de a pregăti elaborarea proiectului bugetului de stat și a legilor de rectificare pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementată potrivit art. 16-30 din Legea nr. 500/2002, modificată privind finanțele publice, reglementări legale care erau în vigoare pentru perioada la care se face referire în acțiune.
Astfel art. 18 al.2 lit. b și art. 28 lit. e din Legea nr. 500/2002 modificată privind finanțele publice, prevăd că "parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern", iar "Guvernul asigură - elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului", precum și că:" Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Ministerul Administrației și Reformei Administrative B, prin ministrul său, este ordonator principal de credite, în conformitate cu prevederile art. 20 al.1 din Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, minister care astfel nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții bugetare de stat:
" art. 20) Categorii de ordonatori de credite.
1) Ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome".
Așadar nu Ministerul Economiei și Finanțelor B hotărăște structura bugetului de stat și cuantumurile cheltuielilor detaliate ale ordonatorilor principali de credite, ci Parlamentul României, pe baza proiectului de buget elaborat de Guvernul României, care la rândul lui este întocmit pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, și ca atare Ministerul Economiei și Finanțelor Bnu poate avea calitate procesuală pasivă în această chestiune.
Recurentul mai invocă nepublicarea prevederilor art.60-63 Cod civil, în speță pentru că nu are nicio obligație de garanție sau obligație în raport cu MIRA și cum ambii pârâți sunt ordonatori principali de credite bugetare, iar executarea în orice alt mod a acestor obligații de plată din late credite bugetare decât cele aprobate în mod legal cu destinațiile respective sau de la un alt ordonator principal de credite constituie infracțiune sau contravenție și se pedepsește potrivit legii, respectiv conform dispozițiilor art. 71-72 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pe fondul cauzei recurenta solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii pentru că aplicarea prevederilor art. 37 al.2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare începând cu data de 01.01.2004 referitoare la primele de concediu, și implicit plata acestor prime de concediu, a fost suspendată, printr-o serie de acte normative ulterioare, și anume prin Legea nr. 507/2003 a fost suspendată acordarea acestui drept până la data de 31.12.2004; prin Legea nr. 511/2004 a fost suspendată acordarea acestui drept până la data de 31.12.2005; prin Legea nr. 379/2005 a fost suspendată acordarea dreptului până la data de 31.12.2006.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Privitor la excepția lipsei de calitate procesuală de chemat în garanție, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: conform art.15 din Hotărârea Guvernului nr.83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași posibilitate de finanțare fiind cuprinsa și art.19, art.4 al.2, pct.30 al.2 din Legea nr.500/2002, conținând de asemenea prevederi care obligă Ministerul Economiei și Finanțelor de a coordona, potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, in ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum si a legilor privind aprobarea contului general de execuție, context in care sunt reținute si prevederile cuprinse in Hotărârea Guvernului nr.208/2005 si art.30, art.31,art.78 din Legea nr.72/1996.
In plus, fără asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești de către Ministerul Economiei și Finanțelor - intre acesta si paratul Ministerul Administrației și Reformei Administrative, existând raporturi juridice izvorâte din lege - nu se poate face plata drepturilor bănești solicitate.
De asemenea din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că recurentul are obligații față de pârâtul Ministerul Administrației și Reformei Administrative, astfel că sunt îndeplinite și cerințele art. 60-63 cod civil și totodată, prin alocarea unor fonduri care se cuvin reclamantului, în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile nu se săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 71-73 din Legea nr. 500/2002, cum s susține în recurs.
În ceea ce privește suspendarea aplicării prevederilor OG nr. 38/2003, prin legile bugetare, instanța apreciază că dreptul la prima pentru concediu de odihnă al funcționarilor publici a fost introdus prin art.34 alin.2 din Legea nr.1888/1999.
Faptul că exercițiul dreptului în discuție, a fost suspendat printr-o serie de acte normative ulterioare, nu echivalează cu o înlăturare a existenței lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu s-a prevăzut acest lucru, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Drept urmare dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune beneficiarii prevederilor legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
Că așa este, rezultă cu echivoc și din prevederile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Invocarea imposibilității alocării sumelor din litigiu, nu este de natură să ducă la respingerea cererii reclamantului, atâta timp cât drepturile sale decurg din lege, motiv pentru care, recursul se respinge ca nefondat sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T, împotriva sentinței civile nr. 928/4.XII.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 20.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /26.02.2008
Tehnored. /11.03.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
