Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 199/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--21.04.2008

SENTINȚA CIVILĂ NR.199

Ședința publică din 15 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G împotriva pârâtului Institutul Național de Statistică B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 11.02.2008 sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul Institutul Național de Statistică, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sporului de stabilitate de 15% calculat la salariul de bază pe perioada 2005 și 2006 și actualizarea sumei rezultate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

În motivarea cererii reclamantul a susținut că este funcționar public - director executiv al Direcției Județene de Statistică C-S, iar prin OG nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale, modificată prin OG nr. 71/2004 aprobată prin legea nr. 433/2004, beneficiază, începând cu luna noiembrie 2004, de un spor de stabilitate de 15%, calculat la salariul de bază.

De asemenea a susținut că prin OG 9/2005 s-a suspendat pentru anul 2005 aplicarea dispozițiilor art. 41din OG 9/1992 în care se prevedea acordarea sporului de stabilitate. Această măsură de suspendare a fost menținută și pentru anul 2006 prin art. 27 din OG 3/2006, iar începând din luna ianuarie 2007 acest spor se acordă din nou. Față de cele menționate reclamantul a învederat instanței că, din moment ce măsura suspendării, ce are caracter temporar, a încetat, dispozițiile legale privind plata sporului de stabilitate au redevenit aplicabile.

În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 41din OG 9/1992, Legea nr. 433/2004 și art. 64 din Legea nr. 24/2000.

În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: adresa Institutului Național de Statistică nr. 55080/12.01.2005, adresa nr. 278/28.02.2005 înaintată de salariații Direcției Județene de Statistică Ministerului Muncii și Protecției Sociale - Institutului național de Statistică și răspunsul primit la această adresă, extras din Legea nr. 433/25 oct.2004 privind organizarea statisticii oficiale, Ordonanța nr. 9/7 august 1992, sentința civilă nr. 1580/CA/24 oct 2006 pronunțată în dosar 8759/2006 de către Tribunalul Mehedinți, sentința civilă nr. 222/19 sept.2007 pronunțată în dosar nr- de către Curtea de Apel Timișoara,

Pârâtul Institutul Național de Statistică a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că reclamantul este angajatul Direcției Județene de Statistică C- De asemenea a invocat excepția netimbrării acțiunii, conform disp. art. 20 din Legea 146/1997 raportat la art. 17 alin. 2 din Legea 554/2004, precum și excepția tardivității formulării acțiunii. În motivarea acestei excepții pârâtul a susținut că reclamantul s-a adresat Institutului Național de Statistică la data de 28.02.2005 solicitând plata sporului de stabilitate pentru anul 2005 și a primit răspuns la cererea sa la data de 04.03.2005. În consecință, conform disp. art. 30 din OUG 92/2004, reclamantul avea la dispoziție 30 de zile de la comunicarea acestei soluții pentru a se adresa instanței de contencios administrativ, termen pe care nu l-a respectat.

Pe fond, pârâtul a susținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, având în vedere că sporul de stabilitate nu este un drept fundamental al cărui exercițiu poate fi restrâns doar în cazurile limitativ prevăzute de art. 53 din Constituția României. De asemenea, neacordarea sa pentru anii 2005 și 2006 s-a datorat unor dispoziții legale ce trebuiau respectate. Pârâta a învederat instanței și faptul că actualizarea ar putea opera cel mult de la data introducerii acțiunii deoarece anterior nu a operat punerea sa în întârziere.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care susținut că, fiind directorul executiv al Direcției Județene de Statistică C-S, a fost numit prin ordinul nr. 393/20.11.2000 al Institutului Național de Statistică, iar salarizarea sa pentru anul 2005 s-a făcut prin ordinul nr. 113/24.01.2005 al aceleiași autorități. În consecință, consideră reclamantul că în mod corect a chemat în judecată în calitate de pârât Institutul Național de Statistică, iar nu Direcția Județeană de Statistică C-S, motiv pentru care solicită respingerea excepției lipsei calității procesule pasive a pârâtului. Referitor la excepția tardivității, pârâtul a susținut că aceasta este neîntemeiată deoarece nu a putut formula acțiunea în fața instanței de judecată cât timp au operat actele normative care suspendau dreptul la sporul de stabilitate. De asemenea a susținut că actualizarea sumelor reprezentând sporul de stabilitate de la data nașterii dreptului este solicitată în baza disp. art. 1073 și următoarele Cod civil.

Reclamantul a achitat taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererii formulate.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța, în baza art. 137 alin.1 Cod proc. civ. a proceda la soluționarea cu prioritate a excepției necompetenței materiale a Tribunalului C-S pe care a admis-o pentru următoarele considerente:

Conform disp. art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează in fond de secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel".

Reclamantul are calitate de director executiv al Direcției Județene de Statistică C-S, este funcționar public, iar obiectul prezentei cauzei îl constituie plata drepturile bănești cu titlu de spor de stabilitate începând cu data de 01.01.2005 până la zi, actualizate cu indicele de inflație.

Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt reglementate prin dispoziții de drept administrativ, iar Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, stabilește natura juridică a prezentei cauze ca fiind un litigiu de contencios administrativ.

Or, competența materială a instanței în contenciosul administrativ este determinată de nivelul la care se află autoritatea publică ce este chemată în judecată în calitate de pârâtă pentru plata drepturilor bănești. În cazul de față, reclamantul a precizat în fața instanței că înțelege să se judece cu o autoritate publică centrală - Institutul Național de Statistică, deoarece prin ordinul acesteia a fost numit în funcția de director executiv, iar salarizarea sa pentru anul 2005 s-a făcut în baza ordinului aceleiași autorități. Având în vedere că în cauză are calitate procesuală pasivă o autoritate administrativ centrală - Institutul Național de Statistică B, competența materială, în primă instanță, în soluționarea prezentei cauze, aparține Curții de Apel Timișoara, conform dispozițiilor art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă.

Față de cele reținute, în baza art.158 alin. 3 Cod proc. civ. instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C-S și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Având în vedere soluția pronunțată cu privire la excepția necompetenței materiale, instanța nu s-a mai pronunța asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și tardivității formulării acțiunii.

Prin sentința civilă nr.352 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C-S și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G și pe pârâtul Institutul Național de Statistică, în favoarea Curții de Apel Timișoara, unde s-a înregistrat sub același număr la data de 21.04.2008.

Curtea reține, potrivit temeiului juridic al acțiunii că, prin dispozițiile art. 4 ind. 1 din Legea nr. 433/25.10.2004, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 71/2004, pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1992, privind organizarea statisticii oficiale s-a prevăzut că " pentru asigurarea stabilității salariații din Institutul Național de Statistică beneficiază de un spor de stabilite de până la 20 % calculat la salariul de bază cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat"

S-au prevăzut și cotele procentuale ale sporului de stabilitate în raport de tranșele de vechime în muncă.

Prin reglementările succesive privind bugetul de stat, respectiv Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005 și nr.OG 92/2004, s-a suspendat acordarea acestui tip de sporuri până la 31 a fiecărui an.

Dispozițiile acestor legi nu conțin nicio referire la eventualitatea desființării dreptului, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare și în consecință, nu pot fi interpretate în sensul că ar înlătura însăși existența dreptului.

Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui, atâta timp cât prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.

Înlăturarea dreptului în această modalitate ar contraveni și dispozițiilor art. 53 din Constituția revizuită, care prevede limitativ cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept cât și reglementărilor date prin dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație corelativă lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, este necesară existența recunoașterii acestuia fără de care ar fi vidat de substanța sa și practic lipsit de orice valoare.

Respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, titularii drepturilor recunoscute neputând fi obstaculați de se bucura efectiv de drepturi pe perioada în care acestea au fost prevăzute de lege, așa cum reține Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. XXIII/12.12.2005 a Secțiilor Unite, într-un recurs în inetersul legii, pentru o situație care prezintă similitudini cu speța de față.

Reclamantul este îndreptățit așadar la admiterea cererii astfel cum a fost formulată, inclusiv la actualizarea drepturilor prin adăugarea indicelui de inflație, ceea ce conferă despăgubirilor în bani cuvenite, un echivalent valoric actual, cu respectarea reglementărilor privind daune interese din art. 1073 și următoarele Cod civil.

Așa fiind, acțiunea se va admite, în sensul celor susredate,urmând a respinge excepțiile invocate de pârâtă privind lipsa calității procesuale pasive as acesteia și a tardivității formulării acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G, împotriva pârâtului Institutul Național de Statistică B și obligă pârâtul să-i plătească reclamantului sporul de stabilitate de 15% calculat la salariul de bază pe perioada anilor 2005 și 2006 actualizat cu indicele de inflație.

Cu drept de recurs în termen de 15zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.

PREȘEDINTE

- - -

GREFIER

- -

Se comunică

recl. G - Reșița, 1 2. nr. 9 jud CS

-Reșița,Cartier,Str.- nr.101 CS

.:pâr.Institutul Național de Statistică - B,. nr.16

Red.CM-6.10.2008

Tehnored.L/6.10.2008

5 ex./ 3 comunicări

Președinte:Mircea Ionel Chiu
Judecători:Mircea Ionel Chiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 199/2008. Curtea de Apel Timisoara