Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.498/2008
Ședința publică de la 05 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Hajjar AL -
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI N, în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 221/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul și pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari prime de concediu, spor de fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat înăuntrul termenului legal, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea, având în vedere obiectul cauzei, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și o reține spre pronunțare prin prisma înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 221/CA din data de 22.04.2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și, consecință, au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului primele de concediu aferente anilor 2004-2005 și sporul de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005 - 30.04.2005, conform adresei nr. 8.285 din 09.04.2008 a B-N, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, de la data scadenței până la data efectuării plății.
De asemenea, a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva chematului în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, acesta fiind obligat să vireze sumele necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamantul, rezervist A, fost lucrător în cadrul B-N, până la 30.04.2005, a solicitat instanței obligarea pârâților și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, în solidar, să îi plătească drepturile bănești reprezentând prime de concediu, cuvenite pe anul 2004 - 2005, conform art. 37, pct. 2 din nr.OG 38/2003, și sporul de fidelitate aferent perioadei 01.01.2005-30.04.2005, actualizat cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003, la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, dar cu toate că trebuia să beneficieze de acest drept din anul 2004, nu a beneficiat de prima de concediu, întrucât prin Legea bugetului de stat pe anul 2004 și 2005, s-a dispus suspendarea aplicării art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003, până la 31.12.2005 și cum, în prezent suspendarea nu mai subzistă, se consideră îndreptățit să pretindă plata primei de concediu pentru anul 2004.
Reclamantul a mai arătat că situația este aceeași și în privința sporului de fidelitate, prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003 întrucât, prin art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004, s-a dispus suspendarea acordării sporului de fidelitate pentru anul 2005, însă în prezent este îndreptățit să pretindă plata sporului de fidelitate aferent perioadei 1.01. - 30.04.2005.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului B-N, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici alte apărări în scris, în timp ce pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, atât în ce privește sporul de fidelitate, cât și în privința primei de concediu, deoarece acordarea acestora a fost suspendată și astfel, în bugetul nu au fost prevăzute fonduri pentru plata acestor drepturi.
Prin cererea de chemare în garanție, pârâtul a chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând, ca în cazul în care acțiunea reclamantului va fi admisă, să fie obligat să vireze pârâtului sumele solicitate de reclamant.
În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâtul a arătat că în bugetul său pe anii 2004 și 2005, nu au fost prevăzute sume pentru plata primelor de concediu și sporului de fidelitate și potrivit dispozițiilor nr.HG 387/2007, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că acesta ar trebui să îi vireze sumele necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, ca nefondată, arătând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60 și urm. Cod procedură civilă, respectiv nu are nici o obligație de garanție sau de despăgubire față de pârât. Prin întâmpinare chematul în garanție și-a ales domiciliu procesual la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului B-
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că potrivit art. 37 alin. 2, teza a Id in nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Acest drept al polițiștilor a fost suspendat de la plată pe anii 2004-2005, prin legile bugetului de stat pe fiecare din acești ani, respectiv prin disp. art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2007, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, însă potrivit art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așadar, a apreciat prima instanță, suspendarea succesivă a plății primelor de concediu nu echivalează cu stingerea dreptului, ci a avut ca efect doar imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a considerat că reclamantul, care a deținut calitatea de polițist în anul 2004 și 2005, așa cum rezultă din adresa nr. 8.285 din 9.04.2008 eliberată de Inspectoratul de Poliție a județului B-N, este îndreptățit să primească primă de concediu aferentă anului 2004 și 2005, pretinsă prin acțiunea introductivă.
De altfel, prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție - Secțiile Unite (decizie obligatorie prin prisma prevederilor art. 329 alin. 2 Cod procedură civilă), a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă îndemnizația de concediu, se cuvine polițiștilor pentru perioada anilor 2004 - 2005, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală mai sus menționată.
Potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne și aceasta ordonanță a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004 (art. 60 din ordonanță).
În aplicarea ordonanței a fost emis Ordinul nr. 132/2004 al Ministerului Administrației și Internelor, care, în art. 5.1 detaliază tranșele de vechime ale beneficiarilor sporului de fidelitate, precum și procentele acestui spor calculate în raport de salariul de bază, însă, prin dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor s-a dispus că, în anul 2005, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003, și astfel, acordarea sporului de fidelitate, născut din lege, a fost suspendată temporar, respectiv pe perioada 1.01.2005 - 31.12.2005.
Suspendarea acordării sporului de fidelitate nu echivalează cu înlăturarea dreptului la sporul de fidelitate, ci are ca efect doar suspendarea exercițiului acestui drept în anul 2005, astfel că reclamantul, în calitatea sa de polițist, este îndreptățit în prezent să pretindă plata sporului de fidelitate pentru perioada 01.01.2005 - 30.04.2005, așa cum a solicitat în acțiunea introductivă, actualizat cu rata inflației până la data efectuării plății.
Având în vedere că Ministerul Economiei Și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, iar potrivit nr.HG 387/2007, gestionează bugetul de stat, acesta este în măsură să asigure pârâților, inclusiv pârâtului, sumele necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului, și în consecință cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MIRA a fost apreciată ca întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca nefondată, fiind invocate prev. art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041.pr.civ.
S-a subliniat faptul că potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, este răspunzător de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare ale acestor bugete, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi folosite pentru creditarea unui alt ordonator principal de credite, astfel încât, având în vedere și dispozițiile art. 14 din actul normativ menționat, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 14 și 18 din Legea nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetare ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Mai mult, prima instanță a aplicat, în mod corect, disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, sunt aplicabile disp. art. 4 alin. 1 și 2 art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002, care vin în sprijinul cererii de chemare în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind ținut ca, în limita prerogativelor acordate de aceste acte normative, să creeze condiții pentru încasarea sumelor acordate de prima instanță.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă pârâților și chematului în garanție, fiecare dintre aceste instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în cererea introductivă pentru a da posibilitatea reclamantului să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI N în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 221 din 22 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- AL - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./24.11.2008.
Jud.fond: Legea nr.
Președinte:Simona HajjarJudecători:Simona Hajjar, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
