Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 694/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 694/2008
Ședința publică de la 05 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anulare Hotărâre nr. 2546/29.11.2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă reclamanta personal lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s- solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 4 noiembrie 2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei o întâmpinare din partea pârâtei la care sunt atașate și actele care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, întâmpinare prin intermediul căreia se solicită respingerea acțiunii.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării reclamantei.
Reclamanta relevă faptul că își susține acțiunea așa cum fost formulată în scris.
Instanța pune în discuție cererile în probațiune formulate de către pârâtă prin întâmpinare, respectiv audierea martorului și emiterea unei adrese către Liceul " " din localitatea pentru a solicita evidența frecventării cursurilor școlare în perioada septembrie 1940 - martie 1945, verificându-se identitatea membrilor familiei reclamantei pentru stabilirea veridicității susținerilor acesteia.
Reclamanta menționează că nu cunoaște cine este martorul propus de către pârâtă și că, în consecință, acesta nu are cum să declare aspecte pe care să le fi cunoscut direct despre refugiul familiei sale. Dată fiind vârsta pe care avea în timpul refugiului, fiind născută la data de 24.07.1937, nu a urmat cursul nici unei unități de învățământ din localitatea, iar acest lucru nu a fost realizat nici de către un alt membru al familiei sale aflate în refugiu, cu excepția unei surori care a urmat cursurile școlii gimnaziale din localitatea. În consecință, apreciază că nu are nici relevanță emiterea unei adrese către Liceul " ", această unitate de învățământ nefiind în măsură să furnizeze date pertinente cu privire la refugiul său.
Instanța, după deliberare, asupra cererilor în probațiune formulate de către pârâtă prin întâmpinare cu privire la audierea martorului și cu emiterea unei adrese către Liceul " ", urmează a le respinge considerând că nu sunt pertinente și utile soluționării acțiunii.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare faptul că reclamanta a învederat că nu-l cunoaște pe martorul și, în consecință, apreciază că cele ce ar putea fi relevate de către martor nu pot fi admise ca probă, în considerarea faptului că această persoană nu are cunoștință directă despre împrejurări referitoare la situația specifică a reclamantei.
Curtea reține, de asemenea, că prin întâmpinare nu a fost indicată teza probatorie care dorește a se susține prin audierea acestui marto, deși acest lucru cade în sarcina pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin 1 și a art.167 alin. 1.pr.civ.
Aceste considerente sunt valabile și în privința adresei cerute a fi efectuate în atenția Liceului " ", având în vedere și susținerile reclamantei conform cărora nici unul din membrii familiei sale nu a urmat cursurile acestei unități de învățământ, apreciind că nu este pertinentă și utilă soluționării cauzei. Aceste considerente sunt valabile și în privința celor două martore, întrucât din analiza actelor depuse la dosar, se constată că acestea s-au născut în cursul anilor 1936-1937, ceea ce denotă faptul că în perioada 1940 - 1945 nu puteau urma, în mod logic, cursurile liceului, considerându-se că această instituție nu este în măsură să emită un răspuns care să ducă la justa soluționare a cauzei.
Reclamanta relevă instanței faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantei pentru susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, anularea deciziei de revizuire nr. 2546/29.11.2007 și a deciziei de debit pe care le consideră a fi netemeinice și nelegale, cu consecința revenirii la situația anterioară emiterii celor două decizii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 06.10.2008, reclamanta a solicitat instanței anularea Hotărârii de revizuire nr. 2.546 din data de 29.11.2007 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, deoarece este nelegală, starea de fapt reținută de pârâtă și temeiul legal invocat sunt netemeinice și nu corespund realității.
În dezvoltarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia menționată mai sus, fără a-i fi comunicată, i s-au revizuit, din oficiu, drepturile legale de refugiat conferite prin Legea nr. 189/2000.
Față de această situație, reclamanta a formulat o plângere către pârâtă, prin care a solicitat revocarea hotărârii ca netemeinică și nelegală, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Decretul-Lege nr. 118/1990, proba cu martori este admisibilă în constatarea calității de refugiat, iar atâta timp cât nu s-a dovedit că declarația martorului a fost mincinoasă, pârâta nu avea dreptul legal să-i anuleze hotărârea.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că prin hotărârea nr. 2.546 din data de 08 ianuarie 2007, reclamanta a dobândit calitatea de beneficiar a prev. Legii nr. 189/2000, în temeiul prev. art. 1 lit. c, iar ulterior, urmare a adresei nr. C/1544/25.06.2007 emisă de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C, s-a procedat la revizuirea, din oficiu, a drepturilor acordate reclamantei, emițându-se decizia de revizuire contestată.
Pârâta a susținut că actul administrativ care a stat la baza deciziei de revizuire și respectiv, a anulării drepturilor, atestă fără putință de tăgadă apartenența teritorială a localității, din care a fost refugiată reclamanta, ca aparținând Statului Român, nefăcând obiect al cedării teritoriale în perioada de referință a legii, astfel încât cerințele impuse de Legea nr. 189/2000 nu sunt întrunite de reclamantă.
Cererile în probațiune formulate de către pârâtă prin întâmpinare, în susținerea poziției sale procesuale, au fost respinse de către instanță, conform celor cuprinse în practicaua prezentei.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2006, sub nr. 9.166, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 2.546 din data de 08.01.2007, pârâta a admis cererea formulată de reclamantă, recunoscându-i calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, drepturile fiindu-i acordate cu începere din data de 01.01.2007, pentru perioada 15.09.1940 - 06.03.1945.
Ulterior, prin decizia de revizuire nr. 2.546 din data de 29.11.2007, pârâta B-N a anulat hotărârea emisă, cu motivarea că prin înscrisul emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C, se infirmă susținerile și declarațiile date de către reclamantă și martorii acesteia, invocându-se dispozițiile art. 1.191 Cod civil.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Aceste dispoziții legale au fost aplicate de către pârâtă la momentul recunoașterii statutului de refugiat al reclamantei, prin actul contestat, aceasta revenind asupra hotărârii inițiale, bazându-se pe un înscris emanând de la Arhivele Naționale - Direcția Județeană C, care atestă faptul că loc. aparținea Statului Român în perioada 1940 - 1944 ( 27,28).
Curtea apreciază că acest act nu poate sta, în sine, la baza unei decizii de revizuire prin care să se anuleze drepturile recunoscute în favoarea reclamantei, întrucât, pe de o parte, nu face referire expresă la localitatea din care s-a refugiat reclamanta, ci la comuna cu același nume, neexistând date despre satele care erau arondate acesteia.
Pe de altă parte, din declarațiile autentice ale martorelor și, ambele beneficiare ale prev. Legii nr. 189/2000, care au stat la baza emiterii hotărârii nr. 2.546 din data de 08.01.2007, rezultă că era localitate de graniță, motiv pentru care cei care și-au stabilit domiciliul aici erau supuși permanent raziilor de noapte ale grănicerilor, care se manifestau violent la adresa populației de etnie română.
Aceste aspecte nu au fost combătute în mod pertinent de către pârâtă, în susținerea deciziei de revizuire, nedepunându-se o hartă a teritoriului ocupat, care să fie edificatoare asupra împrejurărilor mai sus expuse.
Mai mult, chiar dacă s-ar verifica susținerile referitoare la apartenența teritorială a localității în discuție, nu s-a contestat faptul că aceasta era una limitrofă graniței, iar având în vedere faptul că este de notorietate împrejurarea că grănicerii efectuau incursiuni nocturne pe teritoriul românesc, în cadrul cărora se manifestau în mod cu totul reprobabil, fapt dovedit și prin declarațiile celor doi martori mai sus arătați, Curtea apreciază că părăsirea domiciliului este, și într-un asemenea caz, justificată de presiuni etnice.
După cum a reținut și prin decizia nr. XLI/2007, "voința neîndoielnică a legiuitorului a fost de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetățean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situație de inegalitate sau discriminare în drepturi . în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecției tuturor cetățenilor".
De asemenea, prin emiterea deciziei de revizuire, reclamanta este discriminată negativ prin raportare la martorele și, întrucât ambele s-au aflat în aceeași situație cu reclamanta și le-au fost acordate drepturile decurgând din aplicarea Legii nr. 189/2000, fără ca pârâta să facă dovada vreunor demersuri echivalente celor urmate în cazul reclamantei.
În aceste condiții, prin hotărârea atacată se încalcă principiul nediscriminării, consacrat prin art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care presupune interzicerea aplicării unui tratament diferențiat unor persoane aflate în aceeași situație, fără ca pentru aceasta să fie invocată vreo justificare rezonabilă și obiectivă.
Drept urmare, instanța va aprecia acțiunea reclamantei ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea deciziei de revizuire nr. 2.546 din data de 29.11.2007 emisă de pârâtă, cu consecința înlăturării efectelor pe care acest act le produce asupra hotărârii prin care reclamantei i-a fost acordat statutul de refugiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în loc. B,-,. E,. 68, jud. B-N împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, cu sediul în B,-, jud. B-N și, în consecință:
Dispune anularea deciziei de revizuire nr. 2.546 din data de 29 noiembrie 2007 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, prin care s-a dispus anularea hotărârii nr. 2.546 din 8.01.2007, precum și recuperarea sumelor achitate reclamantei, cu consecința revenirii la situația anterioară, respectiv a recunoașterii statutului de refugiat al reclamantei, pentru perioada 15.09.1940 - 06.03.1945, începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./27.11.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
