Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.025/2008
Ședința publică din 02 Octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B- și PENITENCIARUL BISTRIȚA împotriva sentinței civile nr. 295 din 16 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimatul-reclamant și pe intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentului PENITENCIARUL BISTRIȚA, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat de PENITENCIARUL BISTRIȚA este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentului PENITENCIARUL BISTRIȚA depune la dosar delegația de reprezentare, și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Penitenciarului Bistrița solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și, rejudecând pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant, pentru motivele arătate pe larg în recursul formulat. Învederează că în conformitate cu dispozițiile art. 4 din J nr.945/C/2003, dreptul la acordarea sporurilor solicitate de reclamant a fost suspendat pe o perioadă de doi ani, motivat de lipsa mijloacelor financiare care să le susțină. Plata acestor sporuri a fost suspendată printr-un act administrativ normativ, care ar fi putut fi contestat în baza unei proceduri administrative de care însă reclamantul nu a uzat. Solicită cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 295 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul -, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâților MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL CU REGIM . B și, în consecință, au fost obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut în Anexa 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizat cu indicele inflației la zi.
În final, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 42 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul este funcționar public la PENITENCIARUL BISTRIȚA, calitate în care i s-au acordat sporurile prevăzute de în Anexa 1 la. nr. 945/C/2003.
În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu Regim . B, s-a procedat la determinarea anuală și individualizarea de către comisia competentă a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se că aceștia își desfășoară activitatea în condițiile periculoase prevăzute în Anexa 1 pct. 1 din ordinul menționat.
În raport de toate cele de mai sus, stabilindu-se că suspendarea temporară a dreptului nu înseamnă anularea lui, tribunalul a admis acțiunea reclamantului în conformitate cu prev. Anexei 1 la Ordinul nr. 945/C/2003 corespunzător condițiilor de muncă și a activității desfășurate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B-N și PENITENCIARUL BISTRIȚA, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare să fie respinsă acțiunea reclamantului.
În recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin B-, se arată că această autoritate publică nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece nu se află în raporturi juridice directe cu reclamantul și nici cu autoritatea publică angajatoare, parte în raportul de serviciu al reclamantului.
La rândul său, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, insistând asupra tezei potrivit căreia această instituție centrală nu are calitate procesuală pasivă, atâta timp cât Administrația Națională a Penitenciarelor este o instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, are calitatea de ordonator secundar de credite, iar unitățile penitenciare sunt ordonatori terțiari de credite.
Pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe art. 299 și urm. pr.civ. a adus critici de nelegalitate soluției, deoarece nu i se poate reține nici o culpă în neacordarea drepturilor bănești intimatului-reclamant, întrucât dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 945/C/2003 condiționau plătirea acestora de alocarea de către Ministerul Finanțelor către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, a sumelor necesare plății acestora.
Sporurile respective au fost retrase pentru perioada arătată, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6.pr.civ. recurentul a imputat primei instanțe acordarea cheltuielilor de judecată, deși reclamantul nu le-ar fi solicitat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că cei 2 pârâți nu justifică calitate procesuală pasivă în cauză.
Ministerul Justiției nu poate avea calitate de parte în proces deoarece între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice directe în legătură cu obiectul litigiului dedus judecății. Reclamantul a solicitat obligarea directă a celor doi pârâți la plata unor drepturi salariale. Obligația de plată a salariului aparține angajatorului, parte în raportul de muncă, în speță de serviciu.
Astfel potrivit art. 20 din Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Nationala a Penitenciarelor, numirea în funcțiile de execuție din Administrația Nationala a Penitenciarelor și unitățile subordonate, se face prin decizia directorului general sau a directorilor unităților subordonate, potrivit competentelor.
Raportul de serviciu al reclamantului are ca parte angajatorul, Administrația Natională a Penitenciarelor,prin unitatea sa subordonată,Penitenciarul cu Regim . B, entitate cu personalitate juridică proprie, conf. art. 10 al. 3 din HG nr. 1849/2004, și reclamant și nu Ministerul Justiției. Obligația de plată a salariului rezultă din raportul de serviciu iar executarea acesteia în concret revine angajatorului. În cadrul raportului de serviciu, Ministerul Justiției este terț, acesta legându-se între ANP, prin unitatea s-a subordonată, și reclamant.
Din perspectiva asigurării sumelor necesare plății drepturilor salariale, Curtea constată, în acord cu disp. art. 20 al. 4 din Legea nr. 500/2000, privind finațele publice că:"(4) Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz." și cu disp. art. 7 al. 3 din HG nr. 1.849 / 2004, privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, unde se arată că:" (3) Directorul general are calitatea de ordonator secundar de credite.", că pârâții ANP și PENITENCIARUL BISTRIȚA, în calitatea acestuia din urmă de ordonator terțiar de credite, sunt singurii ce își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
În aceeași manieră se prezintă situația și dacă se analizează raportul juridic procesual dintre reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Deși activitatea penitenciarelor este finanțată de la bugetul de stat activitatea ministerului d e resort este exclusiv în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat și nu alocarea sumelor respective anterior adoptării Legii bugetului de stat.
În legătură cu fondul cauzei Curtea reține că neacordarea drepturilor bănești ce sunt prevăzute printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de ministrul de resort pune problema eficacității actului respectiv și a previzibilității acestuia.
Este de principiu că un act administrativ este emis în regim de putere publică de către o autoritate publică în vederea executării legii sau a organizării executării legii în scopul de a da naștere unor raporturi juridice noi ori a modifica sau a stinge raporturi juridice preexistente.
De aceea, actul administrativ odată emis nu trebuie să conține dispoziții normative ori de altă natură vagi și flexibile astfel încât să ofere autorității emitente ori organului administrativ care urmează a-l pune în aplicare o marjă de apreciere extrem de largă încât să pună la îndoială dreptul recunoscut particularului ori să-l dilueze până la golirea lui de conținut. Într-o astfel de manieră se poate statua că autoritatea a emis ori adoptat un act administrativ formal valabil dar în substanță ineficace ceea ce pune probleme asupra caracterului executoriu al unui asemenea act, caracter de esența oricărui act administrativ unilateral.
Din această perspectivă, autoritatea chemată să aplice în concret dispozițiile conținute de actele administrative trebuie să justifice obiectiv și clar care este conduita sa în raport de drepturile particularilor recunoscute prin acel act fără a reieși că marja sa de apreciere se intersectează cu excesul de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în speță pârâta recurentă nu a justifica pertinent și obiectiv lipsa de fonduri ca temei al refuzului de a le recunoaște reclamanților drepturile solicitate, încât raționamentul tribunalului conform căruia această apărare a fost înlăturată este întemeiat și ca atare și din această perspectivă recursul se vădește a fi neîntemeiat.
Referitor la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâților plata acestora chiar în conținutul cererii de chemare în judecat.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse precum și de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în referire la art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. urmează ca instanța în recurs, să admită recursurile formulate de către recurenții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, iar hotărârea instanței de fond să fie modificată în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, aceștia neputând fii obligați direct la plata drepturilor salariale către reclamant pentru considerentele arătate anterior.
Recursul pârâtului PENITENCIARUL BISTRIȚA, pentru considerentele de fond expuse anterior, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 295 din 16 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în parte, în sensul că admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților MINISTERULUI JUSTIȚIEI și a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și respinge acțiunea reclamantului față de acești pârâți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./07.10.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Claudia Idriceanu, Lucia Brehar
