Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 20/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcționari publici statuari -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCALĂ
SENTINȚA NR. 20
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul F,-, județul S, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General Al Poliției de Frontieră Române B, cu sediul în municipiul B,-, sector 6, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră cu sediul în municipiul R, - -25, județul S și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr.1A, sector 1.
La apelul nominal au răspuns consilier juridic pentru reclamant și consilier juridic pentru pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră S, lipsă fiind reclamantul și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul reclamantului depune la dosar chitanța nr.- din 13.10.2009 cu care face dovada timbrării acțiunii ( 79 dosar).
Instanța constatând acțiunea în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului administrației și internelor nr.400/2004 privind regimul disciplinar al persoanelor, în baza căruia reclamantul a fost sancționat, motivat de faptul că acesta deși nu are un caracter clasificat, nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, astfel cum prevăd disp.art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000, republicată, reprezentantul pârâților solicită respingerea acesteia ca nefondată. Arată că nepublicarea acestui ordin în Monitorul Oficial al României nu atrage după sine nelegalitatea acestuia, având în vedere că dispozițiile art.27 alin.3 din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre aprobare Guvernului, aprobat prin nr.HG 555/2001, prevăd că nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări în sectorul de apărare, ordine publică și siguranța națională. Mai arată faptul că dispozițiile art. 10 alin.1 din Legea nr.24/2000 prevăd că nepublicarea actului normativ atrage inopozabilitatea acestuia și nu nelegalitatea lui. Arată că actul normativ în discuție vizează o anumită categorie profesională și activitatea desfășurată de aceasta, ceea ce nu este cazul actului normativ de față, și deci nu are o aplicabilitate generală, astfel că nu se poate pune problema inexistenței nr.400/2004, pe motiv că nu a fost publicat în Monitorul Oficial, întrucât la momentul emiterii lui existau prevederi care reglementau posibilitatea exceptării actelor normative care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională de la publicarea lor în Monitorul Oficial. Depune la dosar drept practică judiciară decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (70-75 dosar), privind un alt Ordin nr.1122/2006.
În replică, reprezentantul reclamantului arată că își menține poziția cu privire la nelegalitatea acestui ordin. Solicită instanței să se constate că ordinul în litigiu nu este un act normativ clasificat, potrivit legii, și nici act cu caracter individual, pentru a constitui o excepție de la regula publicării în Monitorul Oficial. Mai arată că, așa cum una din condițiile procedurale posterioare emiterii actelor administrative cu caracter normativ este publicarea lor, ori Ordinul MAI nr.400/2004 prin care reclamantul a fost sancționat nu a fost publicat în monitorul Oficial, deci nu a intrat în vigoare, solicită admiterea excepției invocate, constatarea caracterului nelegal al întregii proceduri de sancționare, respectiv caracterul nelegal al tuturor actelor emise în această procedură, așa cum deja s-a statuat în practica judiciară. Solicită de asemenea admiterea și celorlalte două excepții invocate și anume excepția nesemnării dispoziției atacate de către chestorul principal de poliție, precum și excepția de necompetență a șefului de a soluționa contestațiile împotriva dispozițiilor de sancționare emise de șeful Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
Asupra acțiunii de față,constată:
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava - secția comercială de contencios administrativ și fiscală sub nr.967/39 din data de 31.07.2009 reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră și Ministerul Administrației și Internelor anularea Dispoziției Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.- din 16.06.2009 și Dispoziției Șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S nr. S-- din 28.05.2009.
Totodată, reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului I ( în baza căruia a fost sancționat), întrucât nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României.
În motivarea în primul rând a excepției de nelegalitate a ordinului menționat, reclamantul arată că urmările juridice ale nepublicării, sunt reglementate prin Legea nr.24 din 27.03.2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Mai arată reclamantul că, ordinul în litigiu nu este un act normativ clasificat și nici un act cu caracter individual, pentru constitui o excepție de la regula publicării în Monitorul Oficial, așa încât disp. art.35 alin.3 din Anexa nr.1 la nr.HG50 din 13 ianuarie 2005, nu sunt aplicabile în cauză.
Ca urmare, arată reclamantul, întreaga procedură de sancționare a sa, (inclusiv actele emise în această procedură), a fost nelegală.
Prin aceeași acțiune, reclamantul a invocat, pe cale de excepție, nulitatea dispoziției atacate, aceasta nefiind semnată de către chestorul principal de poliție -șeful Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
Totodată, reclamantul a invocat excepția necompetenței șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră de a soluționa contestația împotriva dispoziției de sancționare emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S, după cum rezultă din disp.art.14-17 din Anexa la Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.600/2005.
În fapt arată reclamantul, a fost sancționat, prin dispoziția șefului S sus-menționată cu "amânarea promovării în gradul profesional următor, pe o perioadă de 2 ani" pentru săvârșirea unor pretinse abateri disciplinare, prev. de art. 12 alin.1, lit. a,b și din ordinul nr. 400/2004.
Reclamantul invocă drept motive de nelegalitate ale dispoziției contestate, respectiv, încălcarea disp.art.13, art. 20 alin.3, art.24 alin.2, art. 25 alin.1 și 2, art.27 alin.1, art.51 alin.1, art.62 alin.2, art.70 alin.4 din Ordinul nr.400/2004.
Pe fondul cauzei, reclamantul arată că în ziua de 12.12.2008 a înregistrat discuția proprie avută cu șeful de sector comisar din motive obiective, neavând nevoie de acordul acestuia ( pentru a avea probe în apărare și a putea demonstra presiunile și intimidările venite din partea sa, atât în data de 11.12.2008 cât și în data de 12.12.2008, pentru a întocmi un raport în care să arate o situație care nu era conformă cu realitatea - faptul că pașapoartele a doi cetățeni români - care anterior depuseseră plângeri penale împotriva șefului de sector pentru abuzuri la Parchet - i-au fost înmânate personal de către aceștia și nu de către lucrătorii vamali). Întrucât și la date anterioare a fost amenințat de șeful de sector, în data de 12.12.2008, când acesta s-a prezentat la Punctul de Trecere a Frontierei, unde își desfășura activitatea, pentru a-i solicita un raport explicativ, înregistrat convorbirea pe care a avut-o cu el ( în mare parte amenințări și înjurături), pentru a se putea apăra de eventuale plângeri la adresa sa.
În legătură cu așa zisa "difuzare" către mass-media arată că a avut unele discuții private cu un ziarist de la Monitorul de S, care știa că a avut o discuție cu șeful de sector și că deținea o înregistrare în care acesta îl amenința și îl înjura. I-a redat acestuia înregistrarea respectivă de pe telefonul său mobil, timp în care s-a deplasat la toaletă. Totodată arată că i-a comunicat ziaristului că nu dorește să fie difuzată sau publicată înregistrarea, deoarece a făcut demersurile profesionale pentru soluționarea problemei.
Consideră reclamantul că nu poate fi făcut responsabil de mediatizarea datelor și informațiilor obținute în exercitarea atribuțiilor de serviciu, neavând cunoștință despre sursele de informare ale jurnalistului de la Monitorul de
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus acte la dosar.
Pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, prin întâmpinările depuse la dosar (15-16, 38-40 și 62-64), au solicitat respingerea atât a excepției de nelegalitate a Ordinului nr.400/2004 cât și a celorlalte excepții invocate de reclamant și în consecință respingerea acțiunii ca nefondată.
Referindu-se la excepția de nelegalitate, pârâții arată că Ordinul nr.400/2004 este exceptat de la publicarea în Monitorul Oficial al României, întrucât se încadrează în disp.art.27 alin.3 din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre adoptare Guvernului, aprobat prin nr.HG555/2001 și art. 10 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Cu privire la excepția nesemnării dispoziției atacate de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, pârâtul arată că este neîntemeiată, din fotocopia originalului depusă la dosar rezultând contrariul susținerii reclamantului.
De asemenea, precizează pârâtul, nici excepția necompetenței Inspectorului General al Poliției de Frontieră Române de a soluționa contestația reclamantului nu este dată în cauză, având în vedere reglementarea expresă în ceea ce privește procedura internă de contestare a sancțiunilor disciplinare, reglementată prin art.61 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului și art.65 alin.1 din Ordinul nr.400/2004.
În subsidiar, pârâții au arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât dispoziția de sancționare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale incidente, reclamantul făcându-se vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Examinând acțiunea de față, instanța constată următoarele:
În primul rând, cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului nr.400/2004, Curtea apreciază că este nefondată.
Astfel,la data emiterii ordinului în litigiu,existau dispoziții derogatorii de la obligația publicării în Monitorul Oficial a ordinelor, instrucțiunilor și altor acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice, decât cele invocate de către reclamant.
Este vorba de art.27 alin.3 din Anexa la nr.HG555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, emisă în temeiul art.80 din Legea nr.24/ 2000, potrivit căruia nu erau supuse "regimului de publicare în Monitorul Oficial partea I-a, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Acest act normativ a fost abrogat prin art.3 din nr.HG50/2005, care însă a reluat respectiva excepție în cuprinsul art.35 alin.3.
Cum, ordinul sus menționat face parte din categoria celor care reglementează ordinea publică, încadrându-se în derogările enumerate de legiuitor prin textul sus citat, excepția de nelegalitate invocată în cauză, urmează a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește nulitatea Dispoziției nr.- din 16.06.2009, motivat de faptul că nu a fost semnată de către Inspectorul General al Poliției de Frontieră Române, Curtea constată, pe baza fotocopiei originalului depuse de prim-pârât, inexistența acestei iregularități.
Nici excepția invocată tot de reclamant privind necompetența șefului de a soluționa contestațiile împotriva dispozițiilor de sancționare emise de șeful nu poate fi reținută, temeiurile de drept indicate de către reclamant nefiind incidente în cauză.
Asemenea competențe sunt prevăzute în norme speciale ce reglementează materia răspunderii disciplinare a polițiștilor.
Astfel, art.61 alin.1 din Legea nr.360/2002 prevede expres: "polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea", dispoziții reluate și în cuprinsul art.65 alin.1 din Ordinul nr.400/2004.
Cum, după reorganizarea Poliției de Frontieră Române, intervenită la data de 01.05.2009, consfințită și din punct de vedere legislativ prin Legea nr. 125/2009, la data emiterii Dispoziției S/-/28.05.2009, șeful imediat ierarhic superior al șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră era șeful Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și această excepție apare ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin Dispoziția nr.S/1655.279 din 28.05.2009 a șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S, reclamantul a fost sancționat cu "amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de 2 ani", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute la art.57 lit. "a", "b" și "g" din Legea nr. 360/2002 și art.12 alin.1 lit."a", "b" și "g" respectiv de "comportare necorespunzătoare în serviciu -, dacă aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției", "neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege" și de "încălcarea normelor privind confidențialitatea activității desfășurate".
În cauză s-a reținut, în principal, că în data de 12.12.2008, pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, care se consideră activitate publică, a înregistrat discuția avută cu șeful de sector, fără acordul acestuia, și a difuzat înregistrarea către mass-media, în afara orelor de serviciu, considerată ca o activitate privată, aducând astfel atingere gravă prestigiului funcției sale și instituției din care face parte.
Prin Dispoziția Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr.282.287/16.06.2009 a fost respinsă contestația reclamantului împotriva actului administrativ emis de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S, prin care a fost sancționat.
Nu pot fi primite, nefiind dovedite cu nici un mijloc de probă, apărările reclamantului vizând exercitarea, de către șeful de sector, a unor presiuni psihice asupra sa, nici ce anume i-a solicitat acesta să scrie în raportul pe care urma a-l întocmi.
De asemenea, instanța constată că reclamantul nu a adus la cunoștința șefului S faptul că ar fi înregistrat convorbirea avută cu șeful de sector și nici nu a făcut alte demersuri la comanda inspectoratului pentru a se rezolva situația conflictuală ivită.
Nici susținerea reclamantului potrivit căreia nu se face vinovat de mediatizarea datelor și informațiilor din exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu poate fi reținută, întrucât înregistrarea cu șeful de sector a fost efectuată cu telefonul său personal și poartă întreaga responsabilitate a acestei înregistrări, el personal, recunoscând că a avut unele discuții cu un ziarist, redându-i acestuia înregistrarea de pe telefonul mobil, fiind irelevant faptul că în acest interval s-ar fi deplasat la toaletă și că, astfel nu poate fi responsabil de mediatizarea datelor și informațiilor respective, neavând cunoștință despre sursele de informare ale jurnalistului de la Monitorul de
Ca urmare, în mod corect s-a avut în vedere, la aplicarea sancțiunii, că reclamantul încălcat dispozițiile art. 42 lit."d" din Legea nr. 360/20202 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, prin aceea că "a înregistrat discuția avută cu șeful de sector, în data de 12.12.2008, pe timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, care se consideră activitate publică și difuzarea înregistrării în mass-media, în afara orelor de serviciu, considerată ca o activitate privată, aducând astfel atingere gravă prestigiului funcției sale și instituției din care face parte" și prevederile art. 45 pct.2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, prin nerespectarea art.3 din nr.319/2002, ale art.19 din Instrucțiunile 171/2001, cât și ale art.2 din Dispoziția nr.9158/2008, prin aceea că "a prezentat ziaristului, fără aprobare, în afara cadrului legal, înregistrarea convorbirii avută cu șeful de sector, ce conținea date și informații din exercitarea atribuțiilor de serviciu".
Luând în considerare cele învederate, cum nu se constată încălcarea prevederilor legale menționate, de către pârâți în emiterea actelor ce fac obiectul litigiului de față, reclamantul făcându-se vinovat de fapta sus-menționată, sancțiunea aplicării fiind legală și, cum corect contestația formulată împotriva dispoziției de sancționare a fost soluționată cu respectarea normelor legale incidente în cauză, acțiunea de față urmează a fi respinsă ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondate excepțiile invocate de reclamant.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul F,-, județul S, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General Al Poliției de Frontieră Române B, cu sediul în municipiul B,-, sector 6, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră cu sediul în municipiul R, - -25, județul S și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr.1A, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 ianuarie 2010.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./25.02.2010
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina
