Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
D E CI ZIA nr. 457
Ședința publică din data de 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, -, și, toți cu domiciliul ales în P, str. -. - nr. 99 județul P- la -, împotriva sentinței nr. 511 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtaPrimăria comunei - prin primar G-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenții-reclamanți, -, -, și și intimata- pârâta Primăria comunei
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul nu este timbrat.
Curtea invocă, din oficiu, excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare.
La sfârșitul ședinței de judecată, s-a prezentat avocat din Baroul București, care a învederat instanței că îi reprezintă pe recurenții-reclamanți, depunând la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în valoare de 6.00 lei, potrivit chitanței nr. -, timbru judiciar de 0,15 lei, împuternicirea avocațială și note de concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința nr. 511 din 18 noiembrie 2009, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis exceptia prescripției dreptului reclamantilor la acțiune, invocată de instanță din oficiu și a constatat prescris dreptul
reclamantilor la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 21.05.2004. A fost respins și restul acțiunii promovată în instanță de reclamanti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța aceastră sentință, instanța de fond reținut că pentru perioada 1.01.2004-21.05.2004, raportat la data introducerii actiunii, rezultă că s-a împlinit termenul de prescriptie extinctivă de 3 ani, care a început să curgă la data de 22.05.2004.
S-a mai reținut că sporurile solicitate de catre reclamanți au fost reglementate inițial prin dispozițiile Legii nr.161/2003, care a modificat și completat Legea nr.188/1999, astfel că, prin art. 29 al.1 lit.c si d din acest ultim act normativ s-a stabilit că salariul unui functionar public este compus și dinsuplimentul postului si suplimentul gradului. Totodată, potrivit dispozițiilor art.XXV din Legea nr.161/2003, dispozițiile privind cele două sporuri au devenit aplicabile începând cu data de 1.01.2004.
Ulterior, începand cu data de 22.05.2004, aplicarea dispozitiilor art.31 al.1 lit.c si d ( care reglementau cele două sporuri solicitate de reclamanți) din Legea nr.188/1999 a fost suspendată prin acte normative succcesive, până la 1.01.2007.
Instanța de fond a reținut ca, deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege nu există niciun act normativ care să reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanti - aspect pe care reclamantii l-au recunoscut în mod expres în fața instantei de judecată, la data de 28.10.2008, fiind evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel ca tribunalul a apreciat că executarea concretă a dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 este atributul exclusiv al Administrației.
Constatând că, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Administrației/ Executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea instanței de fond este contradictorie și nemotivată; că în considerentele sentinței atacate nu se regăsește niciun argument de fapt și de drept care să sprijine soluția adoptată.
Excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, a fost soluționată în mod greșit de instanța de fond, deoarece, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă din momentul când se naște dreptul la acțiune, în speță termenul de prescripție fiind suspendat succesiv, odată cu
suspendarea plății acestor drepturi, termenul de prescripție curge de la data încetării efectelor suspendării, așa încât, cererea reclamanților trebuie privită ca fiind formulată în termen legal.
Reclamanții mai susțin că au făcut dovada temeiniciei acțiunii lor, respectiv că, în calitatea lor de funcționari publici, sunt îndreptățiti să primească cele două sporuri, suspendate injust prin actele normative invocate în acțiune, dreptul lor nu a fost niciodată abrogat, ci doar îngrădit, de vreme ce beneficiarii acestuia nu au primit niciodată aceste sporuri ca urmare a suspendării arbitrare a plății.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Curtea, analizand sentinta pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenti, avand in vedere actele dosarului si dispozitiile legale in materie, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor dosarului rezultă că recurenții au calitatea de functionari publici în cadrul pârâtei Primăria comunei, fiind salarizați potrivit Legii 188/1999.
În mod corect instanța de fond a reținut că suspendarea exercițiului dreptului la sporurile solicitate de reclamanti a intervenit abia la data de 22.05.2004, prin pct. 7 din Legea nr. 164/2004, astfel că pentru perioada anterioară suspendării aceste drepturi puteau fi solicitate, lucru pe care însa reclamantii nu l-au făcut. Or, raportat la data introducerii actiunii, rezultă că s-a implinit termenul de prescriptie extinctivă de 3 ani, care a început să curgă la data de 22.05.2004.
Sustinerile recurentilor referitoare la interpretarea greșita a dispozițiilor legale în materie de către instanța de fond, respectiv cu privire interpretarea dispozițiilor art. 31 din Legea 188/1999 privind acordarea și cuantumul sporurilor solicitate în sensul că prin respingerea acțiunii acestea au fost lipsite de continut, sunt neîntemeiate.
Astfel, art.31 alin.1 lit. c si din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, stipulează că în salariul de baza al funcționarilor publici intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturi care au fost suspendate in perioada 2004-2006 prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificari și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificari și completări prin Legea nr. 417/2006.
Deși prevăzute, aceste sporuri în componența salariului funcționarului public necuantificarea acestora face ca aceste dispozitii legale să devină neaplicabile.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului, funcționarilor publici era necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act
normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi
cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Ca atare, niciunul din actele normative menționate de recurenți nu arată în
mod expres cuantumul, procentual sau fix, care să reprezinte sporurile solicitate.
Pentru aceste considerente,Curtea, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Proc. Civ. constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, sentința instanței de fond fiind una legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, și, toți cu domiciliul ales în P, str. -. - nr. 99 județul P- la -, împotriva sentinței nr. 511 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei - prin primar G, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. NV
dact MC/2 ex/ 04.2009
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Valentin Niță
