Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 456/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 456
Ședința publică din data de 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, C, -, și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei, județul P, împotriva sentinței nr. 574 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiPrimarul comunei, județul P și Consiliul Local al comunei, cu sediul în comuna, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2,oo lei, conform chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenții-reclamanți, C, -, și și intimații-pârâți Primarul comunei și Consiliul Local al comunei.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apărătorul recurenților-reclamanți, avocat din Baroul Prahova, a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, cerere prin care solicită amânarea cauzei deoarece se află în imposibilitatea de a se prezinta în instanță din motive medicale. Cererea este însoțită de adeverința medicală eliberată la data de 18.03.2009, împuternicirea avocațială și taxa judiciară de timbru mentionată mai sus.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurenților-reclamanți, ca netemeinic dovedită. Constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.
- reclamantii, Constanta, au solicitat in contradictoriu cu pârâtii Primarul comunei si Consiliul Local al comunei, obligarea acestora la plata suplimentului postului în procent de 25% si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza -, incepand cu data de 1.01.2004, si pana la plata efectiva a acestora, sume actualizate la zi cu indicele de inflație.
In motivarea cererii, reclamantii- au aratat, în esență, că au calitatea de functionari publici în cadrul Primariei, însa nu au beneficiat de suplimentele solicitate, suplimente prevazute de disp. art.29 al.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999, care ulterior a devenit art.31, desi aveau dreptul sa beneficieze de acestea.
Tribunalul Prahova prin sentinta 574/19.12.2008 a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantilor retinand că sporurile solicitate de către reclamanti au fost initial reglementate prin dispozitiile Legii nr.161/2003, care a modificat si completat Legea nr.188/1999, astfel ca prin art.29 al.1 lit.c si d din acest ultim act normativ s-a stabilit ca salariul unui functionar public este compus si din suplimentul postului si suplimentul gradului. Totodata, potrivit disp. art.XXV din Legea nr.161/2003, dispozitiile privind cele doua sporuri au devenit aplicabile incepand cu data de 1.01.2004.
Ulterior, incepand cu data de 22.05.2004, aplicarea dispozitiilor art.31 al.1 lit.c si d ( care reglementau cele doua sporuri solicitate de reclamanti) din Legea nr.188/1999 a fost suspendata prin acte normative succcesive ( Legea nr.164/2004, nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006) pâna la 1.01.2007.
Deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege nu exista nici un act normativ care sa reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de catre reclamanti.
Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente
fost lăsată de legislator în seama angajatorului, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel ca tribunalul apreciaza ca executarea concreta a dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 este atributul exclusiv alangajatorului, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă angajatorul, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Impotriva sentintei au declarat recurs reclamantii sustinand că sentinta este nelegală, fiind dată cu incalcarea si aplicarea gresită a legii si prin urmare lipsită de temei legal.
Recurentii considera ca în mod gresit instanta de fond le-a respins cererea deoarece nu rezulta faptul ca valoarea de 25% solicitata a fi acordata ar fi fost solicitata in mod arbitrar si nu ar fi fost stabilita de ordonatorul de credite.
S-a sustinut ca relevante în speta sunt dispozitiile art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999, norme imperative carora instanta de fond ar fi trebuit sa le dea aplicabilitate deoarece legile sunt date pentru a fi aplicate.
In conditiile in care intimatii nu au constestat modul de stabilire a acestui cuantum si nici demersul judiciar recurentii nu inteleg de ce instanta se subroga paratilor.
Recurentii sustin ca cererea lor ar fi trebuit admisa macar in parte, in sensul obligarii paratilor la plata celor doua suplimente, la modul general, urmand ca valoarea procentuala a suplimentelor sa fie stabilita ulterior de catre parati, fiind atributul lor exclusiv.
Procedand in acest fel instanta de fond ar fi respectat atat dispozitiile imperative ale art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999 cat si principiul separatiei puterilor in stat consacrate de disp.art.1 alin.4 din Constitutia Romaniei.
Solicita admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii atacate si pe fondul cauzei sa se admita cererea si sa oblige paratii la plata sumelor astfel cum au fost solicitate.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea retine urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca legiuitorul nu a stabilit cuantumul suplimentului postului si nici pe cel corespunzator treptei de salarizare desi in art. 31 alin.1 lit. si d din Legea 188/1999 este prevazut dreptul functionarilor publici de a beneficia de acordarea acestora, in cadrul salariului.
Prin urmare, este corecta argumentatia instantei de fond ca in lipsa unui act
emis sau adoptat de catre angajator prin care sa se fi stabilit cuantumul celor doua suplimente solicitate prin actiune de catre reclamanti instanta nu poate determina ea insasi intinderea drepturilor sau suplimentelor salariale solicitate de catre recurentii-reclamanti deoarece s-ar substitui angajatorului, ipoteza in care s-ar incalca principiul separatiei puterilor in stat, principiu consacrat in art.1 alin. 4 din Constitutie.
In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare
suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresisverbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului
în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
In același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care
dispozitivul sentinței nu are identificată, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 pr.civ recursul se va respinge
ca nefondat, mentinandu-se ca legala si temeinica sentinta pronuntata de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, C, -, și, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei, județul P, împotriva sentinței nr. 574 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiPrimarul comunei, județul P și Consiliul Local al comunei, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red/dact MP
2 ex/13.04.2009
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Valentin Niță
