Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 201/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 201/
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul SINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR ȘI FUNCȚIOPNARILOR PUBLICI DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ A JUDEȚULUI C împotriva deciziei civile nr.833/R/CA din 9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă personal, în calitate de vicepreședinte pentru revizuientul Sindicatul Liber al Salariaților și Funcționarilor Publici din Administrația Publică a Județului C, lipsă fiind intimații Casa Județeană de Pensii C și Direcția de Muncă și Protecție Socială
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul revizuientului, arată că, nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, având în vedere că prin întâmpinarea depusă la dosar, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuientului Sindicatul Liber al Salariaților și Funcționarilor Publici din Administrația Publică a Județului C solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată considerând că în drept, decizia atacată este legală și temeinică. Însă în fapt, este inaplicabilă, prin admiterea în parte a recursului angajatorului, a recunoscut și consfințit drepturile funcționarilor publici prevăzute în Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, însă a înlăturat procentele stabilite conform sentinței, înlăturând cuantumul drepturile solicitate, decizia devine inaplicabilă. Arată că sunt hotărâri pronunțate de instanțe din țară, precum și de instanța din B prin care s-au menținut sporurile acordate de instanțele de fond, astfel consideră că, în raport cu aceste hotărâri, reclamanții din prezenta cauză sunt discriminați dacă procentele sunt înlăturate.
Pentru toate cele arătate mai sus și prezentate în cererea de revizuire, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată. Depune practică judiciară.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire formulată în cauza de față,
Constată că, la data de 18.07.2008 reclamantul Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici din Administrația Publică a județului Caf ormulat acțiune în numele membrilor săi de sindicat - funcționari publici, a chemat în judecată pe pârâtele Casa Județeană de Pensii C și Direcția de Muncă și Protecție Socială C, solicitând acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, de câte 25% din salariul de bază.
Acțiunea a format obiectul dosarului nr-, a Tribunalului Covasna în care instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.1294/11.09.2008 prin care s-au dispus următoarele:
A admite în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților și Funcționarilor Publici din Administrația Publică a Județului C "SIND-AD" - în numele membrilor de sindicat menționați în cerere - împotriva pârâtelor Casa Teritorială de Pensii C și Direcția de Muncă și Protecție Socială C și în consecință: a obligat pârâtele să plătească reclamanților, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază datorat începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă.
A respins restul cererilor. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtele Casa Teritorială de Pensii C și Direcția de Muncă și Protecția Socială C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Acest recurs a format obiectul dosarului nr- a Curții de APEL BRAȘOV. În recurs, instanța a pronunțat decizia nr.833/R/9.XII.2008 prin care a decis următoarele:
A admis în parte recursurile declarate de pârâții Casa Județeană de Pensii C și Direcția de Muncă și Protecție Socială C împotriva sentinței civile nr.1294/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A admis în parte cererea formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților și Funcționarilor Publici din Administrația Publică a Județului C în numele membrilor de sindicat menționați în cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii C și Direcția de Muncă și Protecție Socială C și, în consecință, a înlăturat din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
A menținut restul dispozițiilor instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr.833/R/CA din 9.XII.2008 a Curții de APEL BRAȘOVa formulat în termen legal revizuire, reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților și Funcționarilor Publici din Administrația Publică a Județului C considerând că această decizie este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea cererii de revizuire și desființarea deciziei Curții de Apel și să se mențină sentința civilă nr.1294/11.09.2008 a Tribunalului Covasna, ca fiind temeinică și legală.
În motivarea cererii de revizuire a susținut că decizia Curții de APEL BRAȘOV este netemeinică și nelegală deoarece potrivit prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, se prevede că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Că aceste drepturi au fost suspendate prin art.44 din OUG 92/2004 apoi prin OG 2/2006, iar prin OG 6/2007 și reglementate, dreptul funcționarilor publici ce se acordă în anul 2007, printre care se circumscrie și acest drept - sporuri ce fac parte din salariu.
S-a invocat aplicabilitatea art.37 alin.3 din OU nr.6/2007, aceste drepturi ca elemente componente ale salariului de bază al funcționarilor publici și ele se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității publice, ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OU 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Revizuientul a invocat aplicarea în speța de față și a prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO, act normativ care face parte din dreptul intern ca urmare a Ratificării Convenției de către România prin Legea nr.30/18.1994.
Se invocă și prevederile art.11 din Constituția României, privind îndeplinirea obligației de îndeplinire cu bună credință obligație ce-i revin prin tratatele la care este parte.
În consecință, primul judecător al Convenției este judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile convenționale, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului cu aplicabilitate directă în dreptul interne.
Art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului: "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, consideră au fost privați de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Consideră că prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcarea a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va acorda prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Neacordarea drepturilor de natură salarială, prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 R, se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, în sensul consacrat prin jurisprudența CEDO.
Dacă s-ar admite teza îmbrățișată de prima instanță, conform căreia neadoptarea unei reglementări subsidiare ulterioare, pentru concretizarea dreptului, ar conduce la imposibilitatea acordării acestuia de către autoritățile angajatoare sau de către instanțele judecătorești sesizat, ar însemna ca reglementarea privind cele două categorii de drepturi salariale să fie în întregime iluzorii și teoretice.
Revizuientul susține că au avut o speranță legitimă, consacrată de legiuitorul român, privind plata celor două suplimente salariale, acesta fiind titularul unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art.1 din protocolul 1, dreptul lor de a primi sporurile, ele având o bază legală.
Curtea arată că în conformitate cu prevederile art.3 din Codul civil român, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede sau că este neîndestulătoare este susceptibil de denegare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge acțiunea pe motiv că dreptul consacrat într-o lege nu a căpătat o reglementare suficient de clară ulterior.
Revizuientul a susținut că prin admiterea acțiunii reclamantului,Curtea nu se substituie puterii legiuitoare, ci interpretează numai legea națională, precum și normele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a protocoalelor adiționale, care așa cum s-a precizat, fac parte din dreptul intern.
În drept revizuientul a solicitat aplicarea prevederilor art.8 alin.3 adică instanța să hotărască asupra despăgubirilor cauzate, în speță să se pronunțe asupra cuantumului drepturilor solicitate, de câte 25% din salariul de bază pentru anii 2004-2008.
Pentru acest motiv considerat sentința Tribunalului Covasna este întemeiată și legală, iar decizia Curții de Apel 833/2009 este netemeinică și nelegală și să fie desființată.
În cauză, față de cererea de revizuire formulată de reclamant, intimata Casa Teritorială de Pensii Cas olicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe prevederile art.29 alin.1 devenit art.31 din Legea nr.188/1999, iar aceste drepturi au fost suspendate prin mai multe acte normative succesive.
Ca atare, acordarea acestor drepturi va fi posibilă numai la o dată ulterioară, în momentul în care bugetul va permite acest lucru.
Se arată că în fapt și în drept, Casa Județeană de Pensii a respectat prevederile legale în vigoare la datele respective, ș i nu a avut posibilitatea financiară să acorde aceste drepturi solicitate de reclamant și că nu se poate reține vreo culpă în sarcina acesteia sau rea voință pentru plata acestor drepturi salariale, fiind vorba de debitul bugetar, neexistând fonduri cu această destinație.
Curtea a pus în vedere revizuientului să precizeze temeiul de drept al cererii de revizuire față de care acesta s-a conformat conform motivelor depuse la fila 28-29 dosar, la care au anexat practică judiciară în materie (fila 30,31 și la fila 37-55 dosar).
În drept revizuientul și-a precizat cererea pe dispozițiile art.322 pct. 1 și 322 pct.7 Cod procedură civilă, susținând că prin hotărârea atacată sunt prevăzute dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire și că prin decizia Curții de APEL BRAȘOV de fapt a fost îndepărtat cuantumul sporurilor "luându-se astfel banii", dreptul devenind inaplicabil și că cele două hotărâri sunt contrare.
Se susține că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Consideră că, instanța de control nu s-a aflat niciodată într-una din aceste situații, deoarece norma juridică supusă controlului nu a fost nici modificată nici anulată, nefiind vorba nici măcar de discriminare.
Legiuitorul nu poate să legifereze un drept în sensul neaplicării lui, ci dimpotrivă. Astfel art.29 din Legea 188/1990 privind Statutul Funcționarului Public, devenit 31 după republicare, a prevăzut acordarea pentru toți funcționarii publici acordarea acestor drepturi, nefiind stabilit nici un cuantum, dreptul fiind astfel inaplicabil din.
Revizuientul a considerat că prin neprecizarea procentului de 25% pentru fiecare supliment solicitat s-ar crea o discriminare față de funcționari publici care au hotărâre în care s-a menținut acest procent.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.1294/18.09.2008 a Tribunalului Covasna, Decizia nr.833/R din 9.12.2008 a Curții de APEL BRAȘOVa cărei revizuire se solicită în cauză, prin prisma criticilor și motivelor de drept și de fapt formulate în cererea de revizuire, constată canefondatăaceastă cerere de revizuire pentru următoarele considerente:
Potrivit art.322 pct.1 Cod procedură civilă se prevede că: "dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;"
Potrivit art.322 pct.7 Cod procedură civilă se prevede: " dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
În cauză prin hotărârea instanței de fond nr.194/11.09.2008 a Tribunalului Covasna, într-adevăr s-a admis în totalitate acțiunea reclamantului. Prin Decizia nr.833/9.12.2008 pronunțată în recurs, curtea de APEL BRAȘOVa modificat în parte sentința atacată înlăturând din sentința tribunalului cuantumul procentual de 25% pentru fiecare supliment solicitat.
De altfel instanța de recurs a motivat în fapt și în drept, de ce a dispus în acest sens, reținând că: Dreptul la cele două suplimente salariale este actual, întrucât dispozițiile art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 republicată sunt în vigoare, astfel că, reclamanții au îndrituirea să-l solicite pe cale acțiunii în justiție.
Recursul este însă fondat în parte sub aspectul faptului că prima instanță nu putea să stabilească procentul de 25% din salariul de bază deoarece criteriile de acordare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu au fost încă stabilite. Nici prin Legea nr.188/1999 și nici printr-un act administrativ nu este stabilită modalitatea de acordare a celor două suplimente, respectiv, dacă acestea se materializează într-o sumă fixă sau procent, astfel că, în lipsa unor criterii determinate, instanța de fond nu putea să le cuantifice.
Prin urmare prima hotărâre a fost modificată, încât nu este vorba de două hotărâri definitive și irevocabile care să se pună în executare, ci este vorba de o singură hotărâre definitivă și irevocabilă, astfel, cum a fost modificată de instanța de recurs.
Câtă vreme în lege nu se prevede un cuantum - procent pentru aceste două suplimente, instanța nu le poate fixa prin hotărâre judecătorească.
Nu se poate reține că instanța a înlăturat nelegal și nejustificat acest cuantum, lipsindu-i pe funcționarii publici reclamanți de bani și golind de conținut acest drept.
Dimpotrivă, instanța de revizuire constată că prin Decizia de recurs nr.833/9.XII.2008, instanța de recurs nu a încălcat prevederile legale și nu a restricționat dreptul reclamantului, dimpotrivă s-au respectat prevederile legale, menținând aceste drepturi, dar întrucât legiuitorul nu a fixat un cuantum printr-un act normativ (procent), instanța nu putea face acest lucru, deci nu se putea substitui organului legiuitor.
În esență, se reține că nu se impune desființarea deciziei din recurs, nefiind vorba de două hotărâri contrare ce nu se pot aplica de autoritatea publică - pârâtă, ci este vorba de o singură hotărâre modificată în parte prin decizia de recurs.
Instanța apreciază că, autoritatea pârâtă poate pune în aplicare această hotărâre definitivă și irevocabilă, adică sentința și decizia sus menționate, în sensul că potrivit atribuțiilor funcționarilor publici, competența lor, responsabilitatea lor, vechimii, specializării și rezultatelor deosebite, să stabilească procentul cuvenit pentru fiecare supliment solicitat, evident procent care nu poate depăși pe cel de 25% dar nici nu se pot acorda aceste suplimente în procent maxim de 25% pentru fiecare funcționar public reclamant, în mod egal, deoarece nu toți desfășoară aceste activități sau cu aceleași rezultate și nu toți au aceleași atribuții și sarcini complexe și nici experiență și specializare la fel.
În concluzie, pentru argumentele de fapt și de drept expuse, se va înlătura susținerile revizuientului și criticile formulate în cererea de revizuire ca nefondată, menținând Decizia nr.833/9.XII.2008.
Cât privește susținerile revizuientului că instanța nu a respectat prevederile Protocolului nr.1 art.1 sau ale Constituției art.11, instanța de revizuire apreciază că nu este vorba de o încălcare sau neaplicare a acestor prevederi de drept comunitar, ce face parte din dreptul internațional. Dimpotrivă instanța de recurs a soluționat corect recursurile declarate în cauză.
Se rețin ca justificate apărările formulate de intimata Casa Județeană de Pensii prin întâmpinare la revizuire, în sensul respingerii cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Dec Ide:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul Sindicatul Liber al Salariaților și Funcționarilor Publici din Administrația Publică a Județului C în numele membrilor de sindicat:, -, -, -, Zonda -, A, și, referitoare la decizia nr.833/R/9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV - secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, --- |
Grefier, - |
Red: MI/16.04.2009
Dact: MD/16.04.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Jud.recurs: -//.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
