Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 212/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 212/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.775/CA/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată, lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 martie 2009.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.775/CA/26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția și a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, iar pe fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, IA, G, -., U, și cu domiciliul ales în B,-, cam. 3, - în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca AL JUDEȚULUI B, cu sediul in B,-, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI EGALITĂȚII DE, cu sediul in B, str. - - nr. 2-4, sector 1, INSPECȚIA, cu sediul in B-, sector 2, si MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DGFP B cu sediul în B, B-dul - nr. 7.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Cercetand cu prioritate exceptiile invocate in cauza, potrivit dispozitiilor art.137 alin.1 pr.civ. Tribunalul constata urmatoarele:
de exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice instanta constata ca, potrivit dispozitiilor Legii nr.500/2002 privind finantele publice, Ministerul Economiei si Finantelor are atributii in a repartiza fondurile necesare salarizarii si de a lua masuri pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului. Ca urmare, calitatea procesuala pasiva a paratului este justificata de aceste dispozitii, ca si de necesitatea ca hotararea sa-i fie opozabila. In consecinta, de dispozitiile art. 137 alin.1 pr.civ., instanta urmeaza sa respinga exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finantelor.
In ce priveste exceptia prescriptei dreptului material la actiune pentru sumele solicitate prin actiune mai vechi de 3 ani, Tribunalul constata ca potrivit art.1 din Decretul nr.167/10.04.1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Conform art.3 din acelasi act normativ, termenul prescriptiei este de 3 ani. Or, reclamantii au solicitat prin actiunea introductiva de instanta contravaloarea tichetelor de masa pentru perioada martie 2005 - martie 2008. Cum actiunea a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 25.03.2008 rezulta ca reclamantii nu au solicitat decat sumele de bani reprezentand contravaloarea tichetelor de masa care nu sunt datorate de mai mult de trei ani.
de aceste considerente, in temeiul art.137 alin.1 pr.civ.Tribunalul urmeaza sa respinga aceasta exceptie.
Paratii INSPECTIA si MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI SI EGALITATII DE au invocat exceptiile lipsei calitatii lor procesuale pasive, exceptii care sunt intemeiate intrucat reclamantii nu au raporturi de munca cu aceste institutii, ci doar cu paratul Inspectoratul Teritorial d e Munca al Judetului Ca urmare nu se justifica in speta calitatea procesuala pasiva a celor doi parati, iar in temeiul art.137 alin.1 pr.civ. instanta va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu acestia pe acest considerent.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul Inspectoratului Teritorial d Munca al Judetului B, astfel cum rezulta din adeverintele depuse la dosar la filele 133 - 180.
Reclamantii functionari publici solicita acordarea contravalorii tichetelor de masa conform dispozitiilor art.1 din Legea nr.142/1998.
La data de 18 februarie 2008 Inalta C de Casatie si Justitie a pronuntat decizia nr.14, prin care a admis recursul in interesul legii declarat de catre Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie. Prin decizia aratata mai sus Inalta Cas tabilit ca dispozitiile art.1 alin.1 si 2 din Legea nr.142/1998 se interpreteaza in sensul ca alocatia individuala de hrana sub forma tichetelor de masa nu se poate acorda judecatorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate si functionarilor publici, iar pentru persoanlul contractual din cadrul instantelor si parchetelor, aceste beneficii nu reprezinta un drept, ci o vocatie, ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie si acordarea acestora a fost negociata prin contractele colective de munca.
Potrivit art.329 alin.3 pr.civ. dezlegarea data problemelor de drept judecate in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instante.
In consecinta, intrucat Inalta Cas tabilit ca functionarilor publici nu li se pot acorda tichete de masa, iar reclamantii au aceasta calitate, Tribunalul va respinge actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratii Ministerul Finantelor Publice si Inspectoratul Teritorial d e Munca al Judetului B ca nefondata.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, și solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, recurenții au arătat că în mod eronat instanța de fond a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția și a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, deoarece aceștia sunt ordonatori principali, respectiv secundari de credite și pentru opozabilitate trebuie să stea în cauză în calitate de pârâți.
Pe fond, prima instanță a respins acțiunea, având în vedere Decizia nr.14 din 18 februarie 2008, pronunțată de în soluționarea recursului în interesul legii, fără a analiza existența situației de discriminare.
Recurenții au susținut că discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceeași situație, în baza unor criterii enumerate de art.2 din nr.OG137/2000.
Recurenții au invocat practica, prevederile art.6, alin.2 din Codul muncii, nr.OG137/2000 și dispozițiile art.20 din Constituția României.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Acesta a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut dispozițiile Deciziei nr.14/2008 a, obligatorii pentru instanțele de judecată.
Intimatul a susținut că în cauză, nu poate fi vorba de o discriminare, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nefiind făcută dovada că alți salariați care au aceeași calitate sunt beneficiarii drepturilor ce se solicită a fi recunoscute.
Intimata Inspecția a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că instanța de fond în mod corect a interpretat prevederile art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, în sensul că aceasta constituie o facultate pentru angajator și nu o obligație, iar acordarea acestora se face în limitele prevederilor bugetare de stat.
Intimatul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând că sumele solicitate cu titlul de pretenții, reprezentând acordarea tichetelor de masă, nu sunt datorate, având în vedere prevederile art.39 alin.4 din Legea nr.631/2002 și art.40 din Legea nr.511/2004.
Intimatul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus la dosar întâmpinare prin care, de asemenea, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Acesta a susținut că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Intimatul a invocat și Decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată de ÎCCJ, prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.775/CA/26 noiembrie 2008 a Tribunalului Brașov, este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada martie 2005 - martie 2008, având în vedere Decizia nr.14/18.02.2008 prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a stabilit că dispozițiile art.1, alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se acordă judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că potrivit art.2 alin. (2) din Legea nr. 88/1999, funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.
Ca atare, funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale.
Actul de numire în funcție a autorității publice împreună cu cererea sau/și acceptarea postului de către viitorul funcționar public formează acordul de voință, contractul administrativ.
Între raportul de muncă al funcționarului public și raportul de muncă al salariatului diferența specifică rezidă atât în modul în care se naște raportul juridic în baza căruia se prestează munca, cât și în faptul că funcționarul public este un agent al puterii publice, în timp ce salariatul nu.
Funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii.
Funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.329, alin.3 Cod procedură civilă, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În speță, așa cum au susținut și intimații nu ne aflăm într-o situație de discriminare, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 din nr.OG137/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, va respinge în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenți, și împotriva Sentinței civile nr. 775/CA/26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, și ( cu domiciliul ales în B,-, -. 5, cam. 512) împotriva sentinței civile nr. 775/CA/ 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
pt. aflată în concediu
de odihnă, semnează
Președinte de instanță
Grefier
Red. / 13.04.2009
Dact. / / 28.04.2009
- 2 ex.-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
