Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2068/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă 2068
Ședința publică din 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Diana Magdalena
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurentele-reclamante, șiîmpotriva sentinței civile nr. 947/09.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele-reclamante, reprezentate de avocat, cu împuterniciri avocațiale la filele 6,7 și 8 din dosarul de fond, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că intimata-pârâtă a depus, prin serviciul registratură, la data de 19.10.2009, întâmpinare, în două exemplare.
Curtea comunică recurentelor-reclamante, prin avocat, întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă apoi, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe recurs.
Recurentele-reclamante, prin avocat, arată că nu există o poziție unitară a instanțelor în ce privește cauza dedusă judecății. Depune practică judiciară la dosar, menționând că mai mult de J din instanțe au dat câștig de cauză. Solicită a se constata că prin sentința recurată se dă o interpretare hilară dispozițiilor legale, o normă imperativă fiind interpretată ca o normă de recomandare. Solicită a se constata că sentința nr. 947/2009 a Tribunalului București -Secția a IX-a este nelegală și netemeinică și să se admită recursul astfel cum a fost formulat, constatându-se că este vorba despre drepturi legale care li se cuvin. Depune concluzii scrise, solicitând desființarea în totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată efectuate odată cu judecata pe fond.
CURTEA,
Asupra acțiunii in contencios administrativ de fata, constată că la data de 12.02.2009 sub nr.5447/3 s-a înregistrat la Tribunalul București -Secția a IX- cererea reclamantelor, și care au chemat in judecata pe parata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acesteia la plata, pentru fiecare reclamant a suplimentului postului in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare si suplimentul corespunzător treptei in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.04.2004 și până la data încetării raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.947/09.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București -Secția a IX-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamante ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că reclamantele au calitatea de funcț onari publici, otrivit p. art. 29 alin. 1 din Legea 188/08.12.1999 privind Statutul funcționarilor publici, publica ă ve ni t art. 31 li 1 după republicarea legii, cu modificările si completările ulterioare, entru p. activi atea sf aș ura a, nctio narii pub lici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime in munca; supl ntul postulu; suplimentul corespunzator treptei de salarizare. plicarea dispoz iti ilor sus indicate referi oare la su pl me tul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare u fost suspendate succesiv prin doua acte normative pan a la data de 31. 12. 2006,espectiv rt. 44 in rdonan a de Urgenta a Guvernului nr. 92/10.11. 2004 privind reglementarea drepturilor sala iale si a altor repturi ale unc ti onarilor publici pentr u an ul 2005, aproba a u mod ifi cari i compl et ri pr in Legea nr. 76/07. 04.2005 i rt. 48 din Ordonanta uve rnului 2/12.01. 2006 privin d regl ementa a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modi icari i completari rin p. Legea nr. 4 17/16.11.2006, reintrand de drept in vigoa e incepand cu data de 0 1. 01. 2007.
Instanța a mai reținut că sporurile privind suplimentul postului și al funcției nu se cuvin, reclamantelor întrucat nici Legea nr.188/1999 si nici un alt act normativ în vigoare nu stabilește un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului funcționarilor publici, iar pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin Legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atât cuantumul, precum si criterii de aplicare, condiții, etc.
Neputându-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale. Legiuitorul nu a determinat conținutul acestui drept si nici nu a delegat alte autorități să emită acte prin care sa se reglementeze modul de punere în aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente, astfel încât, s-a reglementat un drept lipsit de conținut, astfel încât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara, iar instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Reclamantele nu au motivat în nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atâta timp cat legea nu a cuantificat în nici un mod aceste suplimente, cuantificarea fiind arbitrară, neexistând nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanța fiind în imposibilitate de a stabili cuantumul acestora
Nu poate fi vorba nici de incidenta în cauza a prevederilor art. 38 si 39 din Codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renunțarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atâta timp cat întinderea drepturilor nu a fost stabilita. De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanță cert, lichid si exigibil în condițiile în care întinderea creanței nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constituționale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că judecătorul fondului nu a studiat dosarul, întrucât sunt singurele salariate din CASMB care nu au primit cele două sporuri, deși pârâta recunoaște că li se cuvin acest drepturi, dar nu a fpăcut plățile din cauza suspendărilor successive.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 188/1999, legea funcționarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Corect a reținut instanța de fond că nici Legea nr.188/1999 si nici un alt act normativ în vigoare nu stabilește nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului funcționarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicării prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din Legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, Legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006). Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin Legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atât cuantumul, precum si criterii de aplicare, condiții, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atâta timp cat întinderea acelui drept nu este reglementata în nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel puțin din doua motive. Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privința altor categorii de salariați, funcționari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din Codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputându-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Reclamantele vorbesc despre un drept care tinde sa fie lipsit de conținut, ori se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din Legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat conținutul acestui drept si nici nu a delegat alte autorități să emită acte prin care sa se reglementeze modul de punere în aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de conținut, astfel încât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara, iar instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, așa cum a reținut și instanța de fond.
Mai mult reclamantele nu au motivat în nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atâta timp cat legea nu a cuantificat în nici un mod aceste suplimente și neexistând nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanța este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in condițiile in care sunt reglementate în toata legislația sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%, aspectul privind preluarea procentului de 25% în urma interpretării dispozițiilor legale prin analogie cu cele referitoare cu alte drepturi de aceeași natură, neputând fi reținut ca un argument juridic de natură să-l justifice.
Nu poate fi vorba nici de incidenta în cauza a prevederilor art. 38 si 39 din Codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renunțarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atâta timp cat întinderea drepturilor nu a fost stabilita.
Instanța are in vedere si deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instanțele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privința salarizării unor categorii de salariați, funcționari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
De asemenea, nu se poate reține critica că judecătorul fondului nu ar fi analizat dosarul sentința fiind motivată în fapt și în drept, iar soluția este bine fundamentată juridic, iar împrejurarea că alți salariați ai autorității pârâte au încasat aceste drepturi nu prezintă relevanță, o practica judiciară nefiind izvor de drept. Poziția autorității pârâte în sensul recunoașterii pretențiilor, de asemenea, nu poate fi avută în vedere, întrucât în cauză este vorba de fonduri publice, nefiind un raport juridic de drept privat, în cauză neputând fi avută în vedere o achiesare la pretențiile reclamantelor.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante, șiîmpotriva sentinței civile nr. 947/09.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED.HP/HP/2 ex
Jud fond/
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Alina Șuțu, Diana Magdalena
