Anulare act administrativ . Decizia 2067/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă 2067
Ședința publică din 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Diana Magdalena
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-reclamantă - SRL-PRIN REPREZENTANT LEGAL ȘI ASOCIAȚIIîmpotriva sentinței civile nr. 1557/22.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă ANAF-DGFPMB-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune dovada timbrării cererii de recurs cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 2 lei, și cu timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei. Depune acte, menționând că la instanța de fond reclamanta a înțeles să precizeze acțiunea în sensul că atacată decizia nr. 313/2008.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat au probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, arată că a atacat decizia nr. 313, fapt care, dacă din petitul acțiunii nu rezulta, din cuprinsul acțiunii reieșea cu claritate. Astfel, principiul aflării adevărului trebuie să primeze, astfel încât, ori se anulează decizia de impunere nr. 313/2008, ori cele două acte. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilănr. 1557/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-, a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGFPMB-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să conteste decizia nr. 313/22.09.2008 emisă de DGFPMB, privind soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr. 178/30.06.2008, în baza raportului de inspecție fiscală nr. 28396/30.06.2008 întocmit de 5, poziție însușită și în fața instanței, aceasta nu se poate adresa instanței de contencios administrativ cu o contestație formulată exclusiv împotriva acelorași act de impunere și raport de inspecție - act constatator, atacate în procedura administrativă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta - SRL,solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în esență, întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că a înțeles să conteste, implicit, și decizia de soluționare a contestației nr. 313/22.09.2008.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 2 lei și cu un timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.
În faza procesuală a recursului au fost depuse de către recurentă fotocopii de pe adresa Tribunalului București nr. 69/P/20.10.2009 și de pe caietul grefierului de ședință din data de 22.04.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Este necontestat faptul că acțiunea promovată de către reclamantă în justiție a vizat exclusiv decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 178/30.06.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 28396/30.06.2008 întocmit de 5, nu și decizia nr. 313/22.09.2008 emisă de DGFPMB, privind soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală. Aspectul invocat de către recurentă în recurs și pe care tinde a-l dovedi cu fotocopiile de pe caietul grefierului de ședință din ziua dezbaterilor nu poate fi reținut, pe de o parte întrucât recurenta-reclamantă nu a cerut, în prealabil, îndreptarea unei eventuale erori materiale din practicaua sentinței în privința susținerilor sale, iar pe de altă parte, întrucât aceasta oricum nu se mai afla în termenul legal pentru a-și completa acțiunea cu acest nou capăt de cerere.
Astfel, problema care necesită analiza instanței de recurs este dacă este admisibilă o acțiune în contencios administrativ împotriva unor acte administrativ-fiscale primare, în condițiile în care nu sunt contestate actele administrativ-jurisdicționale de soluționare a căii administrative de atac.
Deși este necontestat că recurenta a respectat dispozițiile legale privind contestația administrativă prealabilă (care are un caracter obligatoriu), în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale reglementate de Codul d e procedura fiscală, și nu dispozițiile de drept comun, care reglementează în mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, conform art. 218 din OG 92/2003 în vigoare la momentul emiterii deciziei de soluționare a contestației și promovării acțiunii, "Comunicarea deciziei și calea de atac" - " (1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiileart. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.(2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivitart. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.".
Așadar, analiza legalității actelor fiscale contestate de către reclamanta-recurentă se realizează exclusiv în cadrul contestației asupra deciziei emise în soluționarea contestației, instanța de fond apreciind în mod corect asupra inadmisibilității învestirii sale cu o contestație formulată direct asupra actelor administrative-fiscale.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că acțiunea în anularea actelor administrative fiscale cenzurate deja de către organele fiscale competente în cadrul procedurii prealabile speciale obligatorii este inadmisibilă, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă - SRL-PRIN REPREZENTANT LEGAL ȘI ASOCIAȚII împotriva sentinței civile nr. 1557/22.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă ANAF-DGFPMB-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
GREFIER,
-
/2 ex. -
Judecător fond -, Tribunalul București
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Alina Șuțu, Diana Magdalena
