Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2074/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă 2074
Ședința publică din 22.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Diana Magdalena
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenții-reclamanți, G, C, G, C, G, G, N, G, G, G, G, G,împotriva sentinței civile nr. 373/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ I, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, reprezentați de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind intimații-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși intimatul-pârât a depus, prin serviciul registratură, la data de 12.10.2009, întâmpinare, în două exemplare.
Curtea comunică recurenților-reclamanți, prin avocat, întâmpinarea depusă de intimatul-pârât:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Motivează că în mod netemeinic și nelegal Tribunalul Ialomițaa respins cererea de chemare în judecată, invocând texte de lege abrogate. Menționează că, prin reducere la absurd, niciun bugetar nu ar putea fi plătit dacă nu a intrat în vigoare Legea unice. Arată că Legea nr. 188/1999 este o lege organică, care nu se poate modifica. Solicită admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris, și admiterea cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra acțiunii in contencios administrativ de fata, constată că la data de 19.03.2009 sub nr.644/98 s-a înregistrat la Tribunalul Ialomița -Secția Civilă cererea reclamanților, G, C, G, C, G, G, N, G, G, G, G, G, care au chemat in judecata pe parații DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ I, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acestora la plata, pentru fiecare reclamant a suplimentului postului in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare si suplimentul corespunzător treptei in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data nașterii dreptului și până la data încetării raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.373F/27.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița -Secția Civilă, au fost respinse excepțiile lipsie competenței materiale, inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a MEF și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că reclamanții au calitatea de funcț onari publici, otrivit p. art. 29 alin. 1 din Legea 188/08.12.1999 privind Statutul funcționarilor publici, publica ă ve ni t art. 31 li 1 după republicarea legii, cu modificările si completările ulterioare, entru p. activi atea sf aș ura a, nctio narii pub lici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime in munca; supl ntul postulu; suplimentul corespunzator treptei de salarizare. plicarea dispoz iti ilor sus indicate referi oare la su pl me tul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare u fost suspendate succesiv prin doua acte normative pan a la data de 31. 12. 2006,espectiv rt. 44 in rdonan a de Urgenta a Guvernului nr. 92/10.11. 2004 privind reglementarea drepturilor sala iale si a altor repturi ale unc ti onarilor publici pentr u an ul 2005, aproba a u mod ifi cari i compl et ri pr in Legea nr. 76/07. 04.2005 i rt. 48 din Ordonanta uve rnului 2/12.01. 2006 privin d regl ementa a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modi icari i completari rin p. Legea nr. 4 17/16.11.2006, reintrand de drept in vigoa e incepand cu data de 0 1. 01. 2007.
Instanța a mai reținut că sporurile privind suplimentul postului și al funcției nu se cuvin, reclamanților întrucat nici Legea nr.188/1999 si nici un alt act normativ în vigoare nu stabilește un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului funcționarilor publici, iar pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin Legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atât cuantumul, precum si criterii de aplicare, condiții, etc.
Neputându-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale. Legiuitorul nu a determinat conținutul acestui drept si nici nu a delegat alte autorități să emită acte prin care sa se reglementeze modul de punere în aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente, astfel încât, s-a reglementat un drept lipsit de conținut, astfel încât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara, iar instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Reclamanții nu au motivat în nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atâta timp cat legea nu a cuantificat în nici un mod aceste suplimente, cuantificarea fiind arbitrară, neexistând nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanța fiind în imposibilitate de a stabili cuantumul acestora
Nu poate fi vorba nici de incidenta în cauza a prevederilor art. 38 si 39 din Codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renunțarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atâta timp cat întinderea drepturilor nu a fost stabilita. De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanță cert, lichid si exigibil în condițiile în care întinderea creanței nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constituționale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanța a invocat un text de lege abrogate, o lege organică nu poate fi modificată printr-o ordonanță de Guvern, astfel încât drepturile pretinse rămân în vigoare, chiar dacă nu apar în ordonanță, procentul de 25% a fost stabilită în urma interpretării dispozițiilor legale prin analogie cu cele referitoare cu alte drepturi de aceeași natură, instanța de judecată a tras o concluzie vădit greșită că în plan național s-au pronunțat soluții în sensul respingerii acțiunilor, iar explicația instanței de fond în susținerea neîncălcării Protocolului adițional la CEDO pleacă de la o premisă greșită, care existența drepturilor stabilite prin lege organică.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 188/1999, legea funcționarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ în vigoare nu stabilește nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului funcționarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicării prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din Legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, Legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006). Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin Legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atât cuantumul, precum si criterii de aplicare, condiții, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atâta timp cat întinderea acelui drept nu este reglementata în nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel puțin din doua motive. Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privința altor categorii de salariați, funcționari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din Codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputându-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Reclamanții vorbesc despre un drept care tinde sa fie lipsit de conținut, ori se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din Legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat conținutul acestui drept si nici nu a delegat alte autorități să emită acte prin care sa se reglementeze modul de punere în aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de conținut, astfel încât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara, iar instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, așa cum a reținut și instanța de fond.
Mai mult reclamanții nu au motivat în nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atâta timp cat legea nu a cuantificat în nici un mod aceste suplimente și neexistând nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanța este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in condițiile in care sunt reglementate în toata legislația sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%, aspectul privind preluarea procentului de 25% în urma interpretării dispozițiilor legale prin analogie cu cele referitoare cu alte drepturi de aceeași natură, neputând fi reținut ca un argument juridic de natură să-l justifice.
Nu poate fi vorba nici de incidenta în cauza a prevederilor art. 38 si 39 din Codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renunțarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atâta timp cat întinderea drepturilor nu a fost stabilita.
Instanța are in vedere si deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instanțele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privința salarizării unor categorii de salariați, funcționari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
De asemenea, instanța nu a făcut aplicarea unui text de lege abrogat și a făcut o analiză a dreptului solicitat de reclamanți, în raport de legislația aplicabilă, iar practica judiciară nu poate fi invocată ca izvor de drept.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, C, G, C, G, G, N, G, G, G, G, G,împotriva sentinței civile nr. 373/27.04.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații-pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ I, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED.HP/HP/2 ex
Jud fond/
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Alina Șuțu, Diana Magdalena
