Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2101/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2101/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 538/2008, pronunțată de Tribunalul maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 30.09.2008 s-a depus la dosar, de către recurenți un script, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, însoțit fiind de dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 2 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.
Curtea, după deliberare, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care, în temeiul art. 150 Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 538 din data de 15 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a respins acțiunea formulată de către reclamanții, - și, în contradictoriu cu PRIMĂRIA COMUNEI.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că pretențiile formulate sunt neîntemeiate având în vedere incidența Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 Ministerului Administrației și Internelor prin care se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne. În textul legal reținut se arată "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar indemnizația de dispozitiv este reglementată de Legea nr. 138/1999, care la art. 13 enumeră limitativ entitățile statului cărora li se aplică prevederile actului normativ.
A constatat instanța de fond că personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorității administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările ulterioare, acestea fiind aplicabile exclusiv salariaților, neputându-se extinde sfera de aplicare a acestuia și la categoria funcționarilor publici din administrația locală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, - și solicitând admiterea acțiunii ca întemeiată și obligarea pârâtului la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu luna decembrie 2004, actualizată cu indicele inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
În motivarea recursului reclamanții arată că prin acțiunea introductivă a invocat ca temei pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2003 emis de care uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor și cel al administrației publice, astfel personalul din administrația publică urmând a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază.
Au invocat reclamanții și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care impune principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, iar prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții este funcționar public angajat în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, - și împotriva sentinței civile nr. 538 din 15 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./14.10.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
