Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2114/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR. -/2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 2114
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL CU REGIM . împotriva sentinței civile nr. 103 pronunțată în data de 19 martie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița în contradictoriu cu intimații - REPREZENTAT DE SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă, consilier juridic - în reprezentarea intereselor recurentei Penitenciarul Bistrița .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către chematul în garanție este scutit de plata taxelor de timbru. Recursul promovat de către pârâte este legal timbrat cu suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 29.09.2008, recurentul Penitenciarul Bistrițaa înregistrat un script însoțit de dovada achitării taxei de timbru.
Prezent la dezbateri, reprezentantul recurentei-pârâte Penitenciarul Bistrița depune înscrisuri, relevând totodată că nu mai are alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat.
Curtea în raport de dispozițiile art.150 pr. civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte Penitenciarul Bistrița solicită admiterea recursului promovat, casarea sentinței de fond, respingerea acțiunii promovate de către reclamant. În susținere arată că, suspendarea acordării sporurilor s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, care condiționau acordarea acestor plăți de disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite ar fi trebuit să le aloce. Se mai arată că, în sarcina instituției pe care o reprezintă cade doar obligația de punere în plată, aceasta neavând posibilitatea alocării de fonduri necesare acordării sporurilor.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 103 din 19 martie 2008 Tribunalului Bistrița Ns -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat prin B-N, și MINISTERUL JUSTIȚIEI, și în consecință, s-a respins acțiunea reclamantului, reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, față de acești pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, împotriva pârâților ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, și PENITENCIARUL CU REGIM ., și în consecință: pârâții au fost obligați să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, respectiv suma de 786 lei, actualizată în raport de indicele de inflație, până la data plății efective, precum și suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva chemaților în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin DGFP B-N și Ministerul Justiției, și în consecință, chemații în garanție au fost obligați să asigure pârâtului sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantului.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva reclamantului-pârât reconvențional, ca fiind întemeiată și în consecință, reclamantul a fost obligat să restituie pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim . B, sumele pe care le-a încasat cu titlu spor de antenă în perioada 1 septembrie 2004 - 1 martie 2006.
S-a dispus compensarea obligațiilor reciproce ale reclamantului și ale pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul cu Regim . până la concurența sumei mai mici și obligă la plata diferenței în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul, reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, a solicitat a) obligarea pârâților la plata către reclamant, membru al Sindicatului Salariaților Penitenciarului Bistrița, a sporurilor prevăzute în anexa nr. 1.1 la Ordinul nr. 945/C/2003, corespunzător condițiilor de muncă și activitate desfășurate, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006; b) actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății efective; c) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în baza art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, s-a prevăzut pentru salariații care desfășoară activitatea în condiții periculoase un spor de până la 100% din salariul de bază, iar prin Ordinul nr. 945/C/2003 s-a aprobat Regulamentul de acordare a sporurilor prevăzute de HG nr. 281/1993, modificată ulterior. Reclamantul susține că acest spor a fost acordat până în luna august 2004, când plata a fost sistată prin adresa nr. -/30.08.2004, și astfel, sporul nu a fost acordat până în luna aprilie 2006, când urmare deciziei nr. 387/11.04.2006 a Directorului General al Administrației Penitenciarelor, s-a reluat, începând cu luna mai 2006, plata sporurilor.
În cauză au formulat întâmpinări pârâții Penitenciarul Bistrița, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta din urmă prin împuternicitul său Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-
Prin întâmpinarea Penitenciarului Bistrița se solicită respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că plata sporului solicitat nu s-a făcut din lipsa alocațiilor bugetare, plata fiind suspendată prin prisma art. 4 din nr. 045/C/2003, în care s-a stabilit expres că prevederile ordinului se aplică în limita fondurilor disponibile. Se mai arată că atât prin Legea nr. 138/1999 (aplicabilă până la apariția OG nr. 64/1996), cât și prin OG nr. 64/2006, s-a dispus că acordarea drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, astfel că în lipsa fondurilor bănești neacordarea sporului nu îi este imputabilă pârâtei, iar pe de altă parte neacordarea sporului atrage și respingerea cererii reclamantului de actualizare a sumelor cu indicele de inflație. În susținerea întâmpinării s-a invocat practică judiciară, respectiv hotărâri judecătorești ale Curții de Apel Iași, Tribunalului Vaslui și Tribunalului Iași.
Prin întâmpinarea sa, pârâtul Ministerul Justiției a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că Ministerul Justiției nu poate avea calitatea de parte în proces, deoarece nu este titular al dreptului și obligației corelative ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății și, în calitatea sa de ordonator principal de credite, centralizează proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și pârâta ANP, iar pe de altă parte - Ministerul Justiției nu are raporturi juridice directe, în calitate de angajator, cu reclamantul, astfel că nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pretinse. Pe fond, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 4 din nr. 945/2003, prevederile acestui ordin se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție și cum sporurile au fost retrase de către ANP cu respectarea prevederilor ordinului, sporul nu poate fi acordat.
Prin întâmpinarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive în privința sa, cu motivarea că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și pârât. Pe fond, pârâtul consideră acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și solicită respingerea ei ca neîntemeiată.
Pârâtul Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a Ministerului Justiției, precum și cerere reconvențională împotriva reclamantului.
În ce privește cererea de chemare în garanție, se solicită a fi obligați chemații în garanție să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamant cu titlu de primă de concediu și/sau spor prevăzut în Anexa nr. 1.1 la nr. 945/2003, actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data efectuării plății, în cazul în care pârâtul va cădea cu pretenții.
În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că, potrivit art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din HG nr. 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările necesare, iar Ministerul Justiției, conform HG nr. 83/2005, asigură condițiile necesare în vederea desfășurării activității instanțelor judecătorești, a aportului propriu și a unităților subordonate ministerului, fundamentează și elaborează proiectul bugetului de stat pentru activitatea proprie, fiind totodată ordonator principal de credite.
În ce privește cererea reconvențională, pârâtul Administrația Națională a Penitenciarelor arată că, în cazul în care instanța ar găsi întemeiată solicitarea reclamantului, solicită obligarea acestuia la sumele achitate de Penitenciarul Bistrița cu titluri de drepturi salariale și reprezentând sporul de antenă, respectiv 10% din salariul de bază lunar, pe aceeași perioadă pentru care solicită sporul TBC respectiv, septembrie 2004 - mai 2006, actualizate cu rata inflației până la achitarea efectivă a acestora, având în vedere că aceste sporuri se exclud, cu motivarea că temeiul pretențiilor pârâtului-reclamant reconvențional îl reprezintă dispozițiile cuprinse în Capitolul III, punctul 15, aliniatul 2 din Anexa nr. 1 la Ordinul MJ nr. 945/C din 2.04.2003 care prevăd faptul că "în situațiile în care la un loc de muncă se constată prezența simultană a doi mai mulți factori care, prin acțiunea loc, conferă drepturi la sporuri, se acordă un singur spor, și anume, cel mai mare. Pârâtul susține că, în perioada 1.09.2004 - 1.03.2006 reclamantul a beneficiat de sporul de antenă, astfel că nu poate beneficia decât de unul din aceste două sporuri.
Tribunalul a reținut că reclamantul este funcționar public cu statut special la Penitenciarul Bistrița, așa cum reiese și din Tabelul nominal cu personalul unității care se încadrează în prevederile art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1. la Ordinul nr. 945/C/2003 (spor TBC), depus la dosar de pârâtul Penitenciarul Bistrița, pentru termenul de judecată din 5 februarie 2008, astfel că este beneficiar al sporului specific prevăzut de Ordinul MJ nr. 945/C/2003, Anexa 1.1, dat în aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. 1 lit. a, b și c și art. 11 din HG nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Plata sporului mai sus menționat s-a făcut până în luna august 2004, când urmare adresei nr. -/30.08.2004 Direcției Generale a Penitenciarelor plata a fost sistată din lipsă de fonduri dar, începând cu luna mai 2006, s-a reluat plata sporului, în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că în perioada septembrie 2004 - mai 2006, sporul nu a fost plătit titularilor dreptului.
Sporul pretins de reclamant și prevăzut de prevederile legale mai sus menționate, este un drept câștigat, care nu s-a pierdut în perioada în care nu s-a plătit, iar simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare plăților nu poate duce la sistarea plății, în condițiile în care ordonatorii de credite au obligația de a respecta prevederile legale, inclusiv aceea de include în proiectele de buget sumele necesare plății sporului prevăzut de lege.
Pe de altă parte - disp. art. 4 din Ordinul MJ nr. 943/C/2003, conform cărora prevederile ordinului se aplică în limita resurselor financiare avute la dispoziție, sunt contrare principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați, iar prevederile legale prin care se instituie drepturi salariale trebuie să asigure realizarea acestor drepturi, astfel încât să nu poată da naștere la un comportament abuziv al angajatorului, care nu include în proiectele bugetare alocarea de sume pentru plata sporului. Totodată nu poate fi acceptat ca dreptul la sporul pretins de reclamant să fie doar recunoscut, nu și realizabil.
Pentru considerentele mai sus arătate, acțiunea reclamantului s-a găsit ca fiind întemeiată, fiind admisă față de pârâții de rândul 3-4, care au fost obligați să-i plătească suma de 786 lei, așa cum este stabilită în Tabelul nominal depus de pârâtul Penitenciarul Bistrița pentru termenul de judecată din 5 februarie 2008, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Cum între reclamant și pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice prin prisma cărora pârâții în mod direct trebuie să îi plătească drepturile salariale, această obligație având- doar pârâții de rândul 3-4, s-au găsit ca fiind întemeiate excepțiile invocate de acești pârâți, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și în consecință, acțiunea reclamantului a fost respinsă față de pârâții MJ și MEF, pentru lipsa calității procesuale pasive.
În schimb s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Administrația Națională a Penitenciarelor îndreptată împotriva chemaților în garanție Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul obligării acestora de a asigura sumele necesare pârâtului Administrația Națională a Penitenciarelor în vederea plății drepturilor bănești ale reclamantului, întrucât. potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din HG nr. 386/2007, elaborează proiectul bugetului de stat, raportul asupra proiectului bugetului de stat, proiectele legii de rectificare a bugetului de stat și administrează bugetul de stat, iar Ministerul Justiției, potrivit HG nr. 83/2005, asigură condițiile materiale în vederea desfășurării activității instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate ministerului, inclusiv a penitenciarelor, fiind totodată ordonator principal de credite.
Potrivit pct. 2 (1) din Regulamentul de acordare a sporului prevăzut la art. 8 lit. a din HG nr. 281/1993, aprobat prin Ordinul nr. 945/C/2003 al Ministerului d e Justiție, sporul pentru condiții deosebit de periculoase, periculoase sau vătămătoare se acordă acolo unde, cu toate măsurile de protecția muncii luate, se menține un permanent risc sau pericol de accidentare ori de îmbolnăvire profesională, iar în conformitate cu prevederile pct. 15 alin. 2 din același Regulament în situațiile în care la un loc de muncă s-a constatat prezența simultană a doi sau mai mulți factori care, prin acțiunea lor, conferă drepturi la sporuri, se acordă un singur spor, și anume, cel mai mare.
Cum, în cauză, reclamantul este îndreptățit să primească sporul TBC, dar a primit deja sporul de antenă, în perioada 1.09.2004 - 1.03.2006, așa cum se arată în cererea reconvențională, în considerarea disp. pct. 15 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 945/C/2003 al MJ conform cărora se acordă un singur spor și anume, cel mai mare, reclamantul este dator să restituie pârâților Penitenciarul Bistrița și Administrația Națională Penitenciarelor sporul de antenă (care este mai mic decât sporul TBC) și prin urmare, cererea reconvențională a pârâtului Administrația Națională a Penitenciarelor a fost admisă, așa cum a fost formulată în scris.
Întrucât pârâții Penitenciarul Bistrița și Administrația Națională a Penitenciarelor sunt datori să-i plătească reclamantului sporul TBC pe perioada septembrie 2004 - mai 2006, iar reclamantul trebuie să restituie celor două pârâte sporul de antenă ce i-a fost plătit în perioada 1 septembrie 2004 - 1 martie 2006, instanța a dispus compensarea obligațiilor plăților până la concurența sumei mai mici, urmând a fi plătită deci diferența.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea recursului, s-a arătat că suspendarea sporului solicitat de reclamant a fost determinată de lipsa alocațiilor bugetare, temeiul legal al emiterii adresei nr. -/2004 de către ANP fiind art. 4 din nr. 945/C/2003, conform căruia prevederile ordinului se aplică în limita fondurilor disponibile.
Mai mult, prin dispozițiile art. 69 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege aplicabilă reclamantului în ceea ce privește salarizarea, se stabilește în mod expres că: "Acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și institutiilor centrale."
Prin urmare, art. 4 din nr. 945/C/2003, conform căruia prevederile ordinului se aplică în limita fondurilor disponibile, nu contravine legii salarizării, pentru a cărei executare a fost emis, fiind legală suspendarea acordării sporului.
De asemenea, trebuie observat că plata sporului reclamat, potrivit art. 4 și 7 din Anexa nr. 1 a nr. 945/2003,se poate face numai în baza unui "Buletin de determinare prin expertizare" eliberat de către organele de specialitate din cadrul Directiilor sau de Sănătate Publică, de cele ale direcției Medicale din Ministerul Justitiei sau de alte organe autorizate si se avizează de compartimentul protectia muncii din Directia Generală a Penitenciarelor, acte care însă nu au fost anexate de către reclamanți, astfel neputându-se demonstra că aceștia ar beneficia de sporul solicitat în perioada cât acesta nu s-a acordat.
De altfel, în sensul celor prezentate anterior, s-au pronunțat și alte instanțe din țară respingând acțiunea reclamanților.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților privind obligarea pârâților la "plata drepturilor de natură salarială actualizate cu coeficientul inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă", s-a arătat că potrivit art. 1088 cod civil "La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Astfel, din interpretarea textului de lege menționat rezultă că reclamantul ar fi putut pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare decât dobânda stabilită de lege, însă această dobândă este datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
În cauză sunt incidente prevederile art.1082 Cod Civil conform cărora "debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată."
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justitiei - Administratia Nationala Penitenciarelor - PENITENCIARUL B, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se respingă cererea reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că sporurile au fost retrase cu respectarea prevederilor art.4 din.MJ nr.945/C/2003 potrivit dispozitiilor cuprinse in Legea nr.500/2002 privind finantele publice potrivit careia "nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare".
În insasi actul normativ indicat se conditiona acordarea lor (cf. art.4 din.MJ nr.945/C/2003) de disponibilitatile banesti pe care ordonatorul principal de credite (in speta Ministerul Justitiei), ar fi trebuit sa le aloce, cu atat mai mult cu cat acordarea acestor drepturi a fost suspendata de la acordare motivat chiar de lipsa mijloacelor financiare care sa le sustina.
Pe de alta parte, s-a apreciat ca se poate retine doar obligatia de punere in plata, neavand posibilitatea alocarii de fonduri necesare acordarii sporului, si fara a justifica actualizarea sumei cu indicele de inflatie in lipsa dovedirii vreunei culpe in sarcina unitatii pârâte fiind vorba de aplicarea art.1082 civ. partea finala privitor la cauza straina "neexecutarea [obligatiei nr.] previne din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Plata sporului a fost suspendata printr-un act administrativ normativ, care ar fi putut fi contestat in baza unei proceduri administrative, de care insa reclamantul sau mandatarul sau nu au uzat (numitii facand parte din sfera de adresabilitate a actului adm. normativ indicat).
Trebuie, de asemenea, a tine cont de imprejurarea ca prima instanta nu a fost investita cu verificarea legalitatii dispozitiilor nr.945/C/2003. ci cu legalitatea suspendarii platii sporului cerut de reclamant. Ori, la verificarea acestui din urma aspect, se constata ca dispozitia de suspendare a platii a avut ca temei legal art.4 din ordinul metionat (aspect perfect legal).
In acest context. reclamantul are doar vocatia de a i se acorda sporul in discutie si nu dreptul absolut, atata vreme cat, acordarea acestor drepturi banesti a fost conditionata prin lege de existenta fondurilor bugetare aprobate anual.
ln alta ordine de idei, s-a apeciat ca procedura citarii in calitate de parati a celor doua ministere (MJ si ) este una perfect compatibila cu litigiile avand ca obiect acordarea drepturilor ce deriva din raporturile de serviciu ale functionarilor publici cu statut special. de cele expuse, transpare, fara dubiu, calitatea procesuala pasiva a MJ si MEF, chiar in lipsa unor raporturi directe dintre aceste autoritati administrative si reclamant, aspect pe care il retine si practica judiciara in materie a Curtii de Apel Cluj: Decizia nr.2223/05.12.2007 a CA in.nr-, Decizia nr.1815/17.10.2007 a CA in.nr-.
Rezulta asadar ca tuturor acestor institutii le revine in mod direct sau indirect obligatii in asigurarea conditiilor materiale necesare in vederea desfasurarii activitatii penitenciarelor, aproband, repartizand alocatiile bugetare ordonatorilor de credite si controland modul de folosire a acestora.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție Directia Generala a Finantelor Publice BNs olicitând admiterea recursului, modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul respingerii ca netemeinica si ca neantemeiata a cererii de chemare in garantie a Ministerului Economiei si Finantelor formulata de Administratia Nationala a Penitenciarelor.
În motivarea recursului s-a arătat că Ministerul Economiei si Finantelor nu are calitate de garant in sensul prevederilor art. 60 Cod procedura civila prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata - litigiu privind functionarii publici statutari, nefiind intrunite cerintele art.60 Cod procedura civila.
Institutia chemarii in garantie se intemeiaza pe existenta unei obligatii de garantie sau despagubire care in speta nu exista in sarcina Ministerului Economiei si Finantelor.
Intre Ministerul Economiei si Finantelor si Administratia Nationala a Penitenciarelor nu exista nici o obligatie de garantie.
Solutia data de instanta, de admitere a cererii de chemare in garantie si de obligare a Ministerului Economiei si Finantelor sa aloce fondurile necesare efectuarii platilor cu titlu de drepturi banesti ale reclamantului, este nelegala.
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste, pe de o parte, ca nici o cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii, iar pe de alta parte ca, nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Ministerul Economiei si Finantelor este ordonator principal de credite ca si Ministerul Justitiei. El nu poate aloca fonduri pentru salariati din cadrul altui minister, ordonator principal de credite.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Reclamantul intimat este funcționar public cu statut special la Penitenciarul Bistrița și se încadrează în prevederile art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1. la Ordinul nr. 945/C/2003 (spor TBC).
Plata acestui spor către reclamant s-a făcut până în luna august 2004, când urmare adresei nr. -/30.08.2004 a Direcției Generale a Penitenciarelor aceasta a fost sistată din lipsă de fonduri. Începând cu luna mai 2006, s-a reluat plata sporului, în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că în perioada septembrie 2004 - mai 2006, sporul nu a fost plătit titularului dreptului.
Sporul pretins de reclamant este un drept câștigat, care nu s-a pierdut în perioada în care nu s-a plătit, iar simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare plăților nu poate duce la sistarea plății, în condițiile în care ordonatorii de credite au obligația de a respecta prevederile legale, inclusiv aceea de include în proiectele de buget sumele necesare plății sporului prevăzut de lege.
Pe de altă parte prevederea conform căreia Ordinul MJ nr. 943/C/2003 se aplică numai în limita resurselor financiare avute la dispoziție, sunt contrare principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați, putând da naștere la un comportament abuziv al angajatorului, care nu include în proiectele bugetare alocarea de sume pentru plata sporului. Posibilitatea invalidării unei componente a salariului prin neprevederea sumei aferente în buget introduce un caracter aleatoriu în materia raportului de funcție publică, similar celui de muncă. Din această perspectivă, și actualizarea sporului cu rata inflației este justificată.
Față de Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a admis întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și acest pârât. generică a Ministerului Finanțelor de coordonare a acțiunilor ce sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general, nu este de natură să creeze un drept concret și direct al recurentului de a transfera obligația de plată în contul acestui pârât.
În ceea ce privește lipsa procedurii prealabile invocată prin recurs, Curtea reține că dreptul de acces la instanță al funcționarului public nu este îngrădit de cerința unei proceduri prealabile.
Considerentele expuse adresează în întregime motivele de recurs pertinente, Curtea fiind dispensată de analiza celorlalte.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL CU REGIM . B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B N ÎN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 103 din 09 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
20.10.08/3 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
