Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 213
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI B ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 29/CA pronunțată în data de 23.01.2007, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimații MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIA AL JUDEȚULUI B N, - având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că, pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă iar recursul promovat este declarat în termenul legal.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 29/CA din 23.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B-, precum și cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANTELOR, și în consecință au fost obligați pârâții și chematul în garanție, în limita competențelor lor legale, să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, actualizate cu rata inflației începând cu data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul este angajat în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean B-N, în calitate de funcționar public cu statut special, iar potrivit art. 6 din G nr. 38/2003, pentru activitatea desfășurată în institutiile din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta natională, în calitate de militar, polițist, funcționar public si personal contractual, politistilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Prin nr.OUG 11/2004, art. 2 alin. 1, s-a prevăzut suspendarea aplicării dispozitiilor <LLNK 12003 38130 302 6 43>art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, aprobata cu modificari si completari prin <LLNK 12003 353 10 201 0 18>Legea nr. 353/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru anul 2005, insă, la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, astfel cum arată art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
Textul de lege prin care a fost suspendat dreptul la sporul de fidelitate în favoarea polițiștilor, prin prisma dispozițiilor constituționale suscitate, instanța de fond le-a apreciat ca fiind date prin încălcarea normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât prin plata drepturilor salariale se înțelege și acordarea acestui spor.
Pârâții Inspectoratul de Poliție Județean S, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost obligați să plătească aceste sume, însă, fiecare, în limita competențelor proprii.
Chematul în garanție, la rândul său, a fost obligat să vireze pârâtului de rând 1 sumele acordate reclamantului, considerându-se că textul art. 61.pr.civ. este compatibil cu specificitatea unor astfel de litigii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PRIN B-N, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii.
Se solicită modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în garanție îndreptate împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ca inadmisibilă, în condițiile în care această instituție nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât ea nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar instituția juridică a chemării în garanție nu este aplicabilă în cazul litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție.
Simplul fapt că ordonatorul principal de credite, Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantului, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă, susținând că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat cererea ca fiind admisibilă și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor, atâta vreme cât dispozițiile legale incidente sunt foarte clare in sensul admiterii acestor excepții.
Recurentul a mai apreciat nelegală hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește modul în care a înțeles să aplice legile bugetare. În acest sens, au fost reiterate susținerile referitoare la modul de adoptare și rectificare a bugetului de stat.
Analizând recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea consideră că acesta este nefondat, urmând a fi respins în consecință, din următoarele motive:
În mod corect a reținut prima instanță ca fiind aplicabile disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, dispozițiile invocate în cuprinsul recursului, respectiv art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 386/2007, art. 4 alin. 1 și 2 art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002 vin în sprijinul susținerilor reclamantului, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete, nefiind fondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cât și Ministerului Economiei și Finanțelor, fiecare dintre cele două instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea recursului pentru a da posibilitatea reclamanților să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
Dispozițiile primei instanțe trebuie înțelese în sensul în care pârâtul S, în calitate de angajator, va plăti sumele acordate reclamantului, iar pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, va cuprinde în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate cuvenite reclamantului, iar chematul în garanție va include în rectificarea bugetului și va vira Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării sumelor de mai sus, actualizate cu rata inflației la data plății.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare prev. art. 14 din Legea nr. 500/2002, precum și necesitatea garantării realizării drepturilor legal acordate, principiu constituțional ce trebuie respectat de către pârâți și chematul în garanție.
În consecință, aplicând prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- împotriva sentinței civile nr. 29/CA din data de 23 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./30.01.2009.
JUD.FOND:,
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
