Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 214

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009

Instanța constituita din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de împotriva Deciziei civile nr. 2242 pronunțată în data de 17 octombrie 2008, în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.

La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă av. în reprezentarea intereselor revizuientului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea de revizuire este legal timbrată cu suma de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Se mai menționează că la data de 15.01.2009, intimata Administrația Finanțelor Publice CNa înregistrat întâmpinare.

Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantul revizuientului, care învederează instanței că în raport de momentul comunicării întâmpinării nu înțelege să solicită amânarea judecării și acordarea unui nou termen de judecată.

Totodată față de excepția inadmisibilității formulată de către intimată, și care reiese și din cuprinsul întâmpinării, solicită instanței respingerea acesteia, reținând în motivare că revizuirea este întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004. Astfel, o cerere de revizuire este admisibilă pe dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004 când se nesocotesc prevederile dreptului comunitar, iar când există dovada încălcării dispozițiilor dreptului comunitar nu ar fi nevoie de legi speciale în raport de dreptul comun.

Instanța, în raport de dispozițiile art.137 alin.2 pr. civilă unește excepția cu fondul urmând a se pronunța în cuprinsul hotărârii asupra acesteia.

Totodată, în considerarea dispozițiilor art.150 pr. civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea cererii de revizuire.

Reprezentantul revizuientei solicită admiterea cererii, modificarea în parte a Deciziei revizuite, în sensul respingerii recursului promovat de către Administrația Finanțelor Publice C În susținere se arată că, în cuprinsul hotărârii de recurs există discrepanțe între considerente și dispozitiv, astfel din considerente reiese că ar fi admisibilă cererea de obligare a recurentei la plata dpbânzii legale aferente debitului, cu începere de la data introducerii cererii, iar ulterior în cuprinsul dispozitivului aceasta a fost respinsă. Se mai relevă că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost încălcat principiul îmbogățirii fără justă cauză la nivel comunitar, consacrat de Curtea de Justiție Europenă în toate cazurile în care obligația de restituire revenea autorităților fiscale. Mai mult de atât, Curtea Europeană a statuat prin prisma dispozițiilor art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului că atunci când este vorba de restituirea unor sume se impune și acordarea de despăgubiri, în cazul în care se solicită și repunerea în situația anterioară. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată

Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.

CURTEA

Constată că prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2000 revizuientul în contradictoriu cu intimata C- întemeiat pe art.21 din Legea nr.554/2004 a solicitat instanței admiterea cererii, modificarea în parte a deciziei civile nr.2242/2008 în sensul respingerii în întregime recursului declarat de DGFP C pentru C-

În susținerea celor solicitate se arată că la nivel doctrinar s-a constatat că există un principiu al îmbogățirii fără justă cauză la nivel comunitar. S- spus în acest context că dacă îmbogățirea este un principiul al dreptului care se revendică din echitatea antică și orice persoană care s-ar îmbogăți pe nedrept pe averea altuia este obligată a restitui îmbogățirea atunci regulile sunt aplicabile și relației dintre particular și autoritățile fiscale.

Principiul îmbogățirii fără justă cauză se arată de revizuient a fost consacrat fără rezerve de Curtea de justiție Europeană fiind frecvent amintit în contextul unor spețe în care impozitele sau taxele prelevate de la statele membre erau considerate ca fiind incompatibile cu dreptul comunitar (afacerile reținute -379/98 and /98 și alții, cauza C62/00 & afacerea C-147/01, "s ). În toate acestea s-a spus răspicat că obligația de restituire a prelevărilor nelegale ce incumbă autorităților fiscale este fundamentată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.

De asemenea se arată trebuie reținut faptul că restituirea taxelor prelevate trebuie însoțită de despăgubiri adecvate pentru pierderile suferite de contribuabili, iar în acest sens este și jurisprudența Curții Europene. Astfel, prin hotărârea pronunțată la 09.03.2006 în cauza Eko- Avee Curtea a decis că refuzul autorităților elene de a plătii societății reclamante dobânda legală cuvenită pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite în plus reprezintă o violare a art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la respectul proprietății.

În mod evident prin interpretarea art.6 din Tratatul d l Maastricht drepturile fundamentale ale omului precum și dreptul la respectul proprietății sunt recunoscute în Uniunea Europeană și fac parte integrantă din titlul de principii generate din dreptul comunitar.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata Administrația finanțelor Publice a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

În susținerea celor solicitate intimata arată că motivele care justifică exercitarea cererii de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.1-9.pr.civ. Cererea de revizuire promovată nu se încadrează în nici unul din motivele prevăzute de prevederile art.322 pr.civ.

În acest context mai arată intimata potrivit prevederilor menționate (art.322 pct.1) revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire. Revizuirea nu poate fi făcută dacă contrarietatea există între considerentele hotărârii ori între ele și dispozitiv sau atunci când este necesară lămurirea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului.

Față de cele invocate examinând mai întâi excepția invocată Curtea apreciază că este neîntemeiată întrucât prin art.21 din Legea nr.554/2004 se instituie un nou caz de revizuire care se adaugă la cod iar motivele ce decurg din specificul acestui caz nou sunt date de legea specială.

Legat însă de aceasta se susține implicit de intimată că ar fi necesară interpretare și aplicare parțială a legii speciale doar în privința categoriei de hotărâri vizate rămânând ca motivul să fie identificat printre cele de drept comun respectiv pct.1 art.322 pr.civ. O atare susținere nu poate fi primită deoarece cazul prevăzut de legea specială este un altul ce se adaugă la celelalte. ce justifică revizuirea de drept comun pornește de la premisa dispozițiilor potrivnice ale hotărârii prin care s-a soluționat fondul, fără a avea în vedere încălcarea principiului priorității dreptului comunitar și lipsirea de efecte normei naționale. A accepta punctul de vedere ar însemna a face inaplicabile prevederile art.21 din Legea nr.554/2004 ceea ce considerăm că nu este scopul urmărit de legiuitor.

Pe de altă parte nu trebuie omis că dreptul la judecată în mod echitabil al unui proces potrivit art.6 din Convenție implică o proporționalitate, un drept de acces și recunoaștere a normelor comunitare căreia îi corespunde obligația statului de a-l facilita. Ori intervenția cuprinsă în art.21 din actul normativ arătat s-a realizat tocmai în scopul îndeplinirii acestei obligații.

Trecând așadar la examinarea susținerilor vizând cererea de revizuire Curtea reține următoarele:

Legea nr.554/2004 (modificată și completată prin Legea nr.262/2007) prin art.21 a statuat că " constituie motiv de revizuire pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar reglementat de art.148 alin.2 coroborat cu art.20 alin.2 din Constituția României republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare care se face prin derogare de la regula consacrată de art.17 alin.3 la cererea temeinic motivată a părții interesate în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din norma enunțată rezultă că pentru admisibilitatea cererii de revizuire se cere întrunirea cumulativă a unor condiții să fie vorba de o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată de instanța de contencios, hotărârea să fie dată în contextul încălcării principiului dreptului comunitar, cererea să fie introdusă în termen.

Condițiile enunțate sunt întrunite în cauză și anume: este vorba de o cerere introdusă în termen, hotărârea este dată în contencios; hotărârea vizează încălcarea normelor comunitare sens în care în acest sens s-a dat eficiență și dispozițiilor art.90 din Tratat cu privire la taxa percepută, mai puțin din această perspectivă a regulilor instituite cu privire la prejudiciu (dobânda) reținându-se sub acest din urmă aspect legislația națională. Ori, în aceste circumstanțe fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile modificate prin Legea nr.262/2007, Curtea urmează a admite cererea de revizuire.

Așadar rezumându-ne la examinarea argumentelor aduse privind dobânda datorată și deci în limitele investirii prin cererea de revizuire, Curtea reține că acestea sunt întemeiate. În acest sens se reține că Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată s-a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (cazul 68/79 /S contre Ministere danois des impotr accises precum și cauza conexată nr.C-290/05 și C-333/05 si ).

Sub acest aspect al edictării taxei de primă înmatriculare instanța de recurs a reținut dispozițiile Tratatului precum și practica pertinentă în acest context fiind dată cauza Simmenthal 2 din anul 1978, însă referitor la dobânzi a relevat că din interpretarea art. 1088.civ. rezultă că la obligații care au ca obiect o sumă de bani dobânda curge de la data formulării cererii de chemare în judecată afară de cazul în care după lege dobânda curge de drept.

În acest context se observă că instanța nu a considerat dispozițiile naționale incompatibile cu prevederile Tratatului. Ori un sistem bazat pe prioritatea acordată de Tratat, Convenție și jurisprudență privitor la acestea asupra sistemelor naționale de drept implică obligația judecătorului național de a asigura efectivitatea deplină a dispozițiilor comunitare făcându-le să treacă la nevoie înaintea oricărei dispoziții contrare care s-ar găsi în legislația națională, fără să se aștepte abrogarea acestora de către legiuitorul național (cauza Vermcise împotriva Belgiei). Din această perspectivă prima instanță a cărei hotărâre a fost atacată corect a reținut că se impune repararea întregului prejudiciu că reglementările comunitare sunt direct aplicabile.

Dobânzile ce trebuie acordare reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.

Apărarea conform căreia perceperea dobânzii nu era admisibilă din perspectiva prevederilor naționale, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.

Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.Obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.

Așadar față de cele arătate, Curtea va schimba hotărârea și va respinge în totalitate recursul declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N împotriva sentinței civile nr.848/16.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care va fi menținută în întregime.

Totodată în baza art.274 pr.civ. intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N va fi obligată să plătească revizuientului cheltuieli de judecată în sumă de 1.190 lei, aferente cererii de revizuire

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Admite cererea de revizuire formulată de către revizuientul împotriva Deciziei civile nr.2242/17.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj pe care o schimbă în tot, în sensul respingerii în întregime a recursului declarat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N împotriva sentinței civile nr.848/16.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.

Obligă intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N să plătească revizuientului cheltuieli de judecată în sumă de 1.190 lei, aferente cererii de revizuire.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23.01.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Gheorghe Cotuțiu

- - G - - -

GREFIER

-

Red./

2 ex./04.02.2009

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Gheorghe Cotuțiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Cluj