Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 212/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 212
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1589 pronunțată în data de 05 septembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița în contradictoriu cu intimații, C, G, A -, A, V IA, -, G, G, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR-DIRECȚIA JURIDICĂ având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac formulată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă iar recursul este promovat în termen.
Se mai menționează că la data de 16.12.208, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului S a înregistrat întâmpinare.
De asemenea, la data de 22.01.2009 prin fax, intimații-reclamanți au înregistrat concluzii scrise.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe și pe intimat MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, recurent DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S ÎN NUMELE MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.585 din data de 05 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea precizată de reclamanții, -, C -, G, A --, -, -, -, A-, V IA-, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, și - precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții A G-, împotriva pârâților B și S, pe care i-a obligat să aloce și să le plătească drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de vacanță pe anii 2004-2006 respectiv spor de fidelitate pe anul 2005, (calculate în sumă brută), după cum urmează: - 2704 lei; - - 1294 lei: - 6813 lei; C - - 7899 lei; - 1480 lei; G - 3942 lei; - 1760 lei - 1726 leei; A -- - 814 lei, - - 865 lei, - 2540 lei, - 2049 lei, - 860 lei, - 1698 lei - - 1306 lei, - 2118 lei, - 2888 lei, - 2793 lei, A- - 767 lei, V IA- - 185 lei, - 4078 lei, - - 1795 lei, - - 799 lei, - 2360 lei, - - 2794 lei, - 1293 lei, - 1385 lei, - - 2690 lei, - - 4339 lei, G - 4038 lei, - 4767 lei, - 1174 lei, - 2709 lei, - 4825 lei, - 2706 lei, - 3723 lei, - - 2547 lei, - - 2075 lei, - - 843 lei, - 3471 lei, - - 1488 lei, - 2520 lei, - 1785 lei, - - 1848 lei, AG- 2604 lei, - 2604 lei, - 2301 lei, - 2584 lei și - 1896 lei.
Totodată, prin aceeași hotărâre s-a dispus ca sumele mai sus arătate să fie actualizate cu rata inflației, calculată de la scadență până la data plății efective; a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de B și obligat chematul în garanție B să cuprindă în buget și să-i vireze sumele necesare efectuării plăților către reclamanți; a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, precum și cererile de intervenții în interes propriu ale intervenienților, îndreptate împotriva acelorași pârâți.
Pentru a dispune astfel, instanța reține următoarele:
Reclamanții și intervenienții, fiind angajați în perioada de referință la. S în calitate de ofițeri și subofițeri de poliție, beneficiază de prevederile nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Drepturile salariale solicitate prin cererea introductivă de instanță și apoi precizate sunt prevăzute de art. 6 și art. 37 alin (2) din nr.OG 38/2003 (spor de fidelitate respectiv primă de concediu) și le-au fost suspendate prin diferite acte normative, pentru o anumită perioadă de timp.
Cu toate că în prezent normele legale suspensive nu își au aplicabilitate, reclamanții nu beneficiază în totalitate de drepturile bănești cuvenite pe motiv că ele nu au fost cuprinse în bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor la care sunt angajați respectiv care participă pe linie ierarhică la executarea bugetului anual de stat, propus și gestionat de -
Astfel, din adresa înaintată de către S (fila 732, dosar fond) rezultă achitarea parțială a acestor drepturi în baza unor hotărâri judecătorești definitive, fiecare dintre reclamanți și intervenienți rămânând în continuare cu anumite sume restante, ce fac obiectul acestui proces. Din această situație, rezultă că reclamanții, respectiv intervenienții în interes propriu și, fie au încasat în totalitate drepturile bănești cuvenite, fie erau pensionați la data nașterii drepturilor pretinse, așa încât acțiunea promovată de aceștia nu își găsește nici o justificare, fiind respinsă "ab initio", ca nefondată.
Cât privește pe ceilalți reclamanți (intervenienți):, -, C -, G, -, Așexa, -, ia, A-, V -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, Caș, -, G, tribunalul reține că - dincolo de orice alte argumente juridice - că dreptul fundamental la proprietate în sensul de "bun" și "speranță legitimă", așa cum rezultă din interpretarea dată de cu referire la Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este grav încălcat de autoritatea executivă, în sens larg, care nu a făcut demersurile necesare în vederea onorării de îndată a obligațiilor corelative unor drepturi care au fost la un moment dat restrânse, deși Legea fundamentală prevede fără echivoc că o atare măsură se poate lua "numai dacă este necesară într-o societate democratică" și se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav (art. 53 din Constituția României).
Tot astfel, reține instanța că legea fundamentală prevede că "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme." iar dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate" (art. 1 alin. 3; art. 44 alin. 1 din Constituția României).
Față de aceste norme și principii fundamentale care stau la baza unei societăți democratice, lipsirea în continuare a reclamanților de drepturile legal cuvenite prima instanță nu poate fi în nici un fel justificată, cu atât mai puțin prin argumente de ordin financiar - administrativ.
De altfel, reține instanța, prin întâmpinare, pârâtul recunoaște în mod expres că drepturile pretinse de reclamanți sunt certe și actuale însă nu au fost cuprinse până în prezent în exercițiile bugetare anuale (184;185); tocmai de acea a și formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B (filele 184-186).
Referitor la cererea de chemare în garanție a Bi nstanța a reținut că potrivit art. 57 din nr.OG 38/2003, activitatea reclamanților este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 200/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
În această situație, față de prev. art. 60 și urm. din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în garanție formulată de împotriva B, a fost apreciată de instanța de fond ca fiind pe deplin admisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând admiterea, desființarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a ca inadmisibilă.
În motivarea recursului s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale a, arătându-se că ministerul nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e pr.civ. În cadrul litigiilor de muncă, relevă recurentul, nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procesuale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a se justifica o astfel de cerere. Simplul fapt că ordonatorul de credite nu a corectat periodic drepturile reclamantei, arată recurentul, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea ministerului pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Pe de altă parte, arată recurentul, în contextul legii bugetare sumele prevăzute ca și cheltuieli se angajează și ordonanțează în limite maxime ce nu pot fi depășite; că orice modificare poate fi făcută numai prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca legea inițială, proceduri ce presupun o precizare a surselor de acoperire; a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar. Pentru executarea obligației de plată stabilite prin titluri executorii, arată recurentul, obligația de a lua măsuri corespunzătoare în condițiile legii revine, în contextul nr.OG 22/2002, ordonatorului principal de credite. Ca atare, concluzionează recurentul, ordonator principal fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acesta poate fi singura parte obligată în raportul dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate.
Analizând argumentele aduse de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, în raport de actele dosarului, cu normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate:
În acest sens, se reține că activitatea intimatului-reclamant a fost finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete. Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, pot figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale și că în mod greșit ar fi reținut calitatea procesuală. Procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu poate fi imputată intimaților-reclamanți, entitatea recurentă având și ea obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune implicarea celor neprevăzute, respectiv a cuprinderi și a unor sume stabilite ca drepturi prin dispoziții legale aplicabile funcționarilor.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurentului de a lua el însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Nici susținerile recurentului vizând inadmisibilitatea nu pot fi reținute, deoarece se omite a se avea în vedere că prin demersul inițiat s-a invocat, în realitate refuzul, autorității recurente de a vira sumele necesare, în condițiile în care o atare atribuție revine chematului în garanție. Chiar dacă nu s-a urmat o eventuală procedură de solicitare formală, nu se poate respinge cererea ca inadmisibilă întrucât ar însemna a îndepărta pe intimații-reclamanți de la justiție, ceea ce considerăm că nu este scopul ordonanței evocate în susținerea pretențiilor prin demersul inițiat.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de S în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 1.589 din 5 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./02.02.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
